Politica inteligenta: Un model de startup nation se bazeaza pe alegere si adaptare

Intr-adevar, exista o “staza” economica si sociala, dar ea nu se datoreaza naturii culturale a romanilor, ci proiectului politic in care Romania a ramas inghetata in ultimele aproape trei decenii. Pentru impasul in care am ajuns, nu trebuie sa dam vina pe Romania profunda. In niciun caz, pe factura identitara, psiho-culturala a poporului roman. Ar fi ceva facil, dar las si necinstit.

Raspunderea apartine Romaniei superficiale, clasei politice postdecembriste. Inadaptarea si erorile sunt ale politicii. O politica lipsita de viziune, corupta si suficienta siesi. Romania nu a mers pe pilot automat. A avut niste “piloti” – partide, guverne, presedinti. De ce sa nu recunoastem? In ultima instanta, politica reuseste sa-i duca pe oameni tot acolo unde vrea ea. Prin urmare, politica, nu cultura ne-a dus in fundatura. Decontarea trebuie sa se faca politicii. Nu culturii.

Daca pornim de la premisa, falsa dupa parerea mea, ca problema noii paranteze istorice, ca si cea comunista, nu ar fi politica, ci culturala, mi-e teama ca ajungem iarasi la tentatiile culturnicismului si “omului nou”. Adica, la o cultura modelata politic, un stereotip comunist pe care l-am crezut abandonat sau uitat. Ne intoarcem, ni se sugereaza chiar sa o facem, la aceeasi veche problema scop-mijloace, in care mijloacele pot compromite orice scopuri.

Cred ca sansa noastra e sa ne apropriem luciditatea, sa iesim din nostalgia fata de Occident si liberalism (Fr. Fukuyama a facut-o de mult). Asa cum am iesit din nostalgia comunismului, care a venit tot pe aripile ideilor experimentale occidentale si ale banilor de implementare occidentali. De ce sa nu vedem criza si fragmentarea Vestului? De ce sa refuzam un diagnostic real, bazat pe fapte si consecinte vii, palpabile? Ca paradigma filozofica a postmodernitatii occidentale si-a atins limitele? Ca si-a consumat potentialul de dezvoltare? Continuam la nesfarsit cu pesimismul gnoseologic, cu a ne considera o periferie sau un minorat?

Sa luam aminte, ceea ce ne dorim, aia vom avea. E o legatura fireasca intre asteptari si aspiratii. Atentie!, suna un avertisment, caracterul tau e destinul tau. Asteptam ca Vestul, refuzand sau neputand sa se reformeze, sa-si deconteze din nou crizele structurale in Est? Nu mi se pare un semn de inteligenta. Cel putin, nu atata timp cat stam cu spatele la altfel de experiente. De StartUp Nations. Politica inteligenta, ca subsistem conducator al sistemului social global, este o organizatie care invata, care isi extrage, deci, resursele de adaptare din invatare. Indeosebi din invatarea comparativa. Sunt optimist, pentru ca suntem un popor optimist.

***

In final, un comentariu pe text (v. link) la afirmatia: “elita pro-occidentală din România intră în hibernare.” Cred ca politica si politicienii trebuie sa se raporteze invariabil la realitatile democratiei. Doua realitati invariabile ale democratiei sunt cele desemnate prin conceptele “ciclu electoral” si “mandat electoral”. Oricum le-am intoarce si analiza, substanta lor comuna este aceeasi – tranzienta. In mod cert, Donald Trump se va intoarce, profesional, la afacerile imobiliare, la ceea ce a facut inainte de a fi ales presedinte al SUA. Nu va “hiberna”, nu va ramane somer precum, candva, “revolutionarii de profesie”. 

Si tot pe exemplul din acelasi spatiu politic, sa observam ca inainte de a fi pro-cineva sau pro-altceva, cel care conjunctural se afla in varful verticalei politice americane este pro-american. Inca o remarca, legata de ultimul cuvant cu care se incheie articolul: “idiocratia”. Nu este cumva o greseala? Nu cumva s-a dorit sa se scrie “ideocratie” (puterea ideilor) si a iesit “idiocratie” (puterea idiotilor, natangilor)? Nu de alta, dar cuvantul “idiocratie” ne aminteste repugnabil de expresia brucanista “stupid people”…

http://www.contributors.ro/editorial/spre-occident-sau-indarat/