Un nou zăhărel cu care se vrea să fie duși palestinienii: Trump nu va mai fi președinte!

Reactiile de drept international ale ONU si palestinienilor la decizia unilaterala a presedintelui american, Donald Trump, privind statutul Ierusalimului au descumpanit SUA. Si nici Israelul nu se simte mai bine pe scena internationala.

ONU a condamnat covarsitor declaratia lui Trump prin care administratia americana a anuntat recunoasterea Ierusalimului drept capitala Israelului si intentia de a muta ambasada SUA de la Tel Aviv la Ierusalim. In fata acestui partizanat explicit, palestinenii au raspuns prin singura masura justa, care este si demna in acelasi timp – recuzarea SUA din procesul de pace israeliano-palestinian.

Actul cinic si dispretuitor al lui Donald Trump privind Ierusalimul a spulberat orice speranta ca SUA vor fi un mediator echidistant si cu buna credinta in negocierile de pace israeliano-palestiniene. El a dezvaluit si confirmat, totodata, prin datele din teren si scurgerea timpului, ca exista o strategie de tergiversare a solutiei cu doua state. Tergiversarea hraneste colonizarea israeliena in teritoriile palestiniene.

Izolarea politica internationala a SUA risca sa se adanceasca, atragand dupa ea si adancirea deficitului de incredere. Aceasta din urma pune la grea incercare economia americana, fapt detectabil si la Davos, unde Trump aproape ca si-a strigat cu disperare nevoia de investitori: “American First nu este America singura!”. Simtind ca sunt pe calea gresita, jewmericanii incearca schimbarea de drum.

Pentru a intelege nevoia Washingtonului de a slabi criticile lumii musulmane impotriva deciziei administratiei Trump privind Ierusalimul, trebuie spus ca recuzarea de catre palestinieni a SUA din negocierile de pace cu israelienii a fost ca o palma neasteptata peste detestabila aroganta a americanilor. Parca intarind-o, in turneul din urma cu cateva zile in Orientul Mijlociu, vicepresedintelui SUA Mike Pence i-a ramas inchisa usa palestinienilor. Ceva peste poate, pentru americani.

Recuzarea a venit intr-un moment in care infatuarea SUA a fost deja puternic sifonata de nord-coreeni, Kim bilateralizand “tucalul” cu invective pe care i l-a rasturnat in cap Trump. O astfel de surprinzatoare reciprocitate probabil ca l-a facut pe cel de-al doilea sa reflecteze mai serios la zicala “Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face.” Jewmericanii, mari mesteri in influentare sociala, inteleg, cred, mai bine pericolul de a li se intoarce gesturile trumpiste, de care si altii pot fi contaminati.

Sarcina incercarii unui nou “zaharel”, cu care palestinienii sa fie dusi mai departe in directia intereselor americane, i-a revenit, se pare, lui John Kerry, fostul secretar de stat progresist. Potrivit uni ziar israelian, fosti înalți oficiali din administrația Obama ar lucra la sabotarea politicilor lui Donald Trump. Lor li s-ar fi adaugat si unele personaje din partidul republican si din serviciile secrete. Nemultumirea fata de Trump ar fi in crestere, urmand ca intr-un an acesta sa fie inlaturat din functie.

Kerry s-a intalnit la Londra cu un emisar palestinian, lucru confirmat de surse de la Ramallah, prin intermediul caruia i-a transmis presedintelui Mahmoud Abbas ca peste un an, Trump nu va mai fi la Casa Alba. El si-a oferit sprijinul palestinienilor, i-a indemnat sa fie “tari”, sa aiba “rabdare” si sa-si elaboreze propriul plan de pace. Kerry a promis ca va lucra la un plan de pace paralel, total opus celui al lui Trump.

Singura cerinta a lui Kerry a fost ca Abbas sa nu critice SUA sau Administratia, ci sa-si concentreze atacurile asupra lui Trump, care ar fi singurul vinovat de actuala situatie. Nu se stie daca momeala va fi sau nu muscata. Insa in orice analize, fie ele si regresive si/sau comparative, efectele perceptibile si comensurabile sunt “inmuierea” palestinienilor, reinstalarea americanilor in pozitia de mediator si reluarea procesului de taraganare. Modalitatile prin care se va incerca atingerea acestor tinte merita sa fie in continuare urmarite. Chiar daca Donald Trump nu va ajunge sa-si incheie primul mandat, un posibil eveniment pe care il apreciez ca fiind foarte probabil (de un al doilea nici nu poate fi vorba), pentru cei care nu au observat, efectele rezultate din succesiunea administatiilor sunt in esenta cumulative, nu disruptive (v. antirusismul si antiislamismul – in acest caz diferenta e de nuanta – ale succesiunii administratiilor prin alegerile din 2016).