Conferinţă internaţională de comemorare a victimelor Holocaustului, la Zalău (Sălaj): Lecţia neînvăţată a Holocaustului. Anti-islamismul contemporan şi tragedia palestinienilor

Salut cu larghete si bucurie orice drept la memorie, ca o sansa de a nu repeta greselile trecutului. Rememorarile tragediilor etnico-religioase din trecutul mai apropiat sau mai indepartat au si trebuie sa aiba un rol educational, de prevenire. Insa cand deplangem tragediile din trecut si inchidem ochii la tragediile din prezent sau suntem autori la acestea, nu facem din pacate decat sa afisam public cinismul si ipocrizia.

Acestea pot face sa esueze sau sa fie inaderente si cele mai nobile intentii sau mesaje ale unor astfel de comemorari. Se spune ca omul sacru sau total este cel care il intelege pe celalalt. Redau mai jos o stire despre o manifestare comemorativa. Poate ca cineva dintre participanti va denunta, cu aceeasi indreptatire si documentare, tragedia anti-islamica si anti-palestiniana din zilele noastre. S-ar da in felul acesta o sansa compasiunii integrale si adevarului integral, nelasandu-le sa fie desfigurate de cinism si ipocrizie. „Memoria isi aminteste chiar si de uitare”, spunea Octavian Paler (1926 – 2007), scriitor si publicist roman.

***

O conferinţă internaţională de marcare a Zilei Internaţionale a Victimelor Holocaustului va avea loc marţi, 30 ianuarie, la Zalău (Sălaj), la eveniment anunţându-şi participarea, conform organizatorilor, ambasadorii Statelor Unite şi Ungariei în România, preşedintele Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România şi alţi reprezentanţi ai comunităţilor evreieşti din ţară.

„În 27 şi 29 mai şi 2 iunie 1944, 8.600 de evrei – femei, bătrâni, copii din judeţ, care nu au fost duşi la muncă forţată în Ucraina, au fost deportaţi la lagărul de la Auschwitz, în trei transporturi. (…) Din miile de evrei din Sălaj deportaţi la Auschwitz, s-au întors 150. În memoria celor căzuţi, Comunitatea Evreilor Zalău Sălaj, Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România, împreună cu Primăria Municipiului Zalău, organizează, în 30 ianuarie 2018, a III-a ediţie a evenimentului ‘Comemorarea Zilei Internaţionale a Victimelor Holocaustului'”, se arată într-o informare a municipalităţii din Zalău, transmisă luni.

Potrivit aceleiaşi surse, în cadrul evenimentului vor avea loc o masă rotundă, o ceremonie de comemorare a Zilei Internaţionale a Victimelor Holocaustului şi Conferinţa Internaţională „Ultima Oprire…Evreii din Transilvania în timpul celui de-al Doilea Război Mondial”.

Conform confirmărilor primite de preşedintele Comunităţii Evreilor din Zalău, Dan Has, printre invitaţii care vor participa la eveniment se numără: Hans Klemm – ambasadorul S.U.A în România, Botond Zakonyi – ambasadorul Ungariei în România, Marieta Safta – secretar de stat în Ministerul Justiţiei, Aurel Vainer – preşedintele Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România, prim-rabin Rafael Shaffer – Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România, Felix Koppelman – preşedintele Comunităţii Evreieşti din Oradea, deputatul Silviu Vexler – Minoritatea Evreilor din România şi prof. univ. dr. Lucian Nastasa Kovacs – director al Muzeului de Artă Cluj Napoca.

https://www.agerpres.ro/social/2018/01/30/salaj-conferinta-internationala-de-comemorare-a-victimelor-holocaustului-la-zalau–45807

Adrian Nastase: Un interviu clarificator

Desi e greu sa caracterizezi un interviu printr-un cuvant, in cazul celui al lui Adrian Nastase, de duminica seara, de la Antena 3, eu l-as numi de clarificare. Un interviu de clarificare politica la toate timpurile – trecut, prezent si viitor -, privindu-l pe fostul premier si sef de partid social-democrat. Dar si de clarificare pentru alte planuri, institutional, relational, international etc privind Romania.

Din noianul de idei, care mai de care mai relevanta, de nu stii asupra careia sa te opresti, aleg totusi o nuanta foarte subtila. Ea mi se pare utila pentru viitorul electoral al PSD, care, prin scandalurile celor trei guverne intr-un an, s-ar putea vedea confruntat decisiv mai degraba de propriile slabiciuni, decat de opozitie. Este vorba de o evaluare a lui Adrian Nastase: “Presedintele Klaus Iohannis are nevoie de un PSD care sa faca cat mai multe greseli pana la alegerile prezidentiale de anul viitor”. Contine, oare, aceasta afirmatie o invitatie subtextuala, subliminala? Daca este reala, va fi si inteleasa de catre cine trebuie? Ce ar trebui sa faca PSD pentru a iesi din spirala greselilor proprii, pentru ca strategia lui Iohannis sa nu fie castigatoare?

In opinia mea, cele doua partide mari, PSD si PNL, devin tot mai putin credibile, in favoarea societatii civile, in privinta desemnarii candidatilor prezidentiali (dar nu numai). Exceptand, desigur, probele contrarii. Cand PSD si PNL s-ar opri din alunecarea pe togoganul neincrederii si ar recastiga increderea populara printr-un mare act politic. Printr-un gest care sa arate ca interesul national este mai presus decat cel de partid sau de grup. Cel putin, in ultima instanta. Ori daca increderea in partide va fi castigata de  aparitia unor constructii politice noi, care sa faca o altfel de politica.

Intrebarea pe care mi-o pun in legatura cu aceste doua trenduri contrare, ale partidelor politice si societatii civile, fara ca pe moment sa si pot raspunde, este daca nu cumva din aceasta situatie ar putea izvori o sansa pentru iesirea din dihotomia “Celor doua Romanii”. In acceptiunea cea mai larga, societate civila este poporul, cel care ramane si conteaza de-a pururi, spre deosebire de partidele politice, care vin si se duc. Nu minimalizez prin aceasta acceptiunea restransa a societatii civile, prin componentele ei institutionale – academice, culturale, ONG etc.

Fara indoiala ca am luat act, noi toti, de declaratia transanta a lui Adrian Nastase: “Nu voi mai candida la Presedintie”. Am inteles si motivele. Are o viata activa si plina, intelectual, cultural, profesoral. Este fondatorul si sufletul Fundatiei Europene Titulescu, care este o adevarata scoala geopolitica, de diplomatie, drept international si relatii internationale, de istorie politica si istoria Unirii, ultima de mare vizibilitate intr-o suita de activitati dedicate Centenarului Marii Uniri.

Toate aceste profiluri de cercetare sunt circumscrise marilor teme ale unui mediu strategic in schimbare, in care Romania trebuie sa-si negocieze cat mai competitiv locul si rolul in Lumea de Maine. Nu in ultimul rand, Adrian Nastase are o bogata viata de familie. Aceste preocupari si multe altele ii ocupa majoritatea timpului, de la care incearca sa obtina cat mai mult, si ii ofera mari impliniri si satisfactii spirituale. Cu alte cuvinte, activitatea civila i-a luat locul in intregime celei politice, fara durerile si cicatricile pe care aceasta din urma i le-a lasat, pe nedrept.

Totusi, intr-un posibil caz special, problema asta a lui „NU”, spus candidaturii prezidentiale de catre Adrian Nastase, nu cred sa ramana insolvabila, batuta in cuie. Este cazul in care responsabilitatea politica si sociala nu-i va fi provocata. In numele responsabilitatii, stim cu totii, Adrian Nastase s-a uitat pe sine, a uitat de familie, a uitat sa-si traiasca viata. Responsabilitatea, acesta e punctul sensibil al lui Adrian Nastase, un adevarat violon d’Ingres, pe care si-o asuma neconditionat, indiferent de costurile personale.

Celalalt argument, ca “am o varsta” (fostul om de stat implineste 68 de ani, in 2018) a fost puternic infirmat, international, chiar in ziua in care l-a invocat, ce ironie!, de alegerea, duminica, a lui Sauli Niinisto, 70 de ani, ca presedinte al Finlandei, inca din primul tur, cu un emotionant scor electoral, in care a fost simpatizata tocmai varsta intelepciunii si echilibrului, cu corolarul ei demonstrat, notorietatea si experienta publica.

Si pentru a fi un pic “neiertator” cu inocenta si mica”eschívă”, parca din strategiile privind prudenta de supravietuire (folosesc, marturisesc cu viclenie, un termen total inadecvat, in sensul amintit, de provocare a responsabilitatii politice, care, daca va fi cazul, ma gandesc la o masa critica, convingatoare si/sau constrangatoare, va trebui sa ia locul tihnei civile), o a doua infirmare vine din adevaratele tururi de forta pe care Adrian Nastase le da in societatea civila, care il “tradeaza” ca pe un om extrem de competitiv, de activ si plin de vigoare.

Post Scriptum. Dana Chera (fosta Grecu) s-a dovedit a fi o intervievatoare profesionista. Contrastul dintre stiluri a fost evident. Dar cele doua stiluri sunt absolut profesionale. De o parte, cel jurnalistic, dorinta de a transmite cat mai multe unitati semantice in unitatea de timp. De cealalta parte, cel de politician rasat, prin calmul olimpian si capacitatea de a nu-si pierde sirul gandurilor cand este interupt. Desigur, si la jurnalisti exista tentatia figurativa de a-si pune intervievatii in insectar. Asa cum, tot figurativ, procurorii isi pun la cingatoare scalpurile inculpatilor. Intervievatoarea nu a reusit, datorita anvergurii de personalitate a intervievatului. A reusit insa altceva, sa-si puna o medalie in vitrina profesionala.