Ilegitimitate, oprobriu, sincronicitate

11/02/2018

Israelul a lovit pozitii iraniene din Siria Foto: Captura YouTube

A doua zi a Jocurilor Olimpice de Iarna de la PyeongChang, sambata, spiritul de fairplay, bucurie si pace al intrecerilor sportive – din care, la deschidere, vineri, numai vicepresedintele american Mike Pence s-a straduit in mod vizibil sa iasa, prin penibile strategii de evitare – a fost, din pacate, intinat de atacurile Israelului in Siria. Oprobriul a fost general. Toata lumea s-a asteptat ca macar in perioada Olimpiadei sa fie scutita de provocari militare, de teroare armata si de razboi.      

Totul a pornit de la acuzatia ca o drona “iraniana” ar fi zburat deasupra teritoriului “israelian”. Desi, imaginile ‘justificative”, surprinse din cockpit cu luarea in vizor si distrugerea unei drone si difuzate in aceeasi zi de armata israeliana, nu sunt ca o “amprenta” luata de pe cer, dupa care sa se identifice cui apartine. Cu toate acestea, Israelul nu s-a multumit cu doborarea dronei. Intr-o prima escaladare, a patruns pe teritoriul sirian si a efectuat o lovitura aeriana asupra unei instalatii de drone iraniene din Siria. Dupa ce un avion israelian F-16 a fost doborat de apararea antiaeriana siriana, Israelul a operat o a doua escaladare a agresiunii, trimitandu-si avioanele de lupta in Siria, unde au lovit cel putin 12 tinte siriene si iraniene. 

Nu este pentru prima data cand Israelul incearca, in mod inacceptabil, sa faca legea in Siria. Cand ii ataca Siriei integritatea teritoriala, care trebuie sa-i fie respectata neconditionat, si obiective militare, ale apararii siriene nationale. Chestiuni de care, in ceea ce-l priveste, Israelul face mare caz, si pe buna dreptate. Dar aceasta viziune a Israelului este unilaterala. Ea tine, se pare, de o anumita cultura egotica, extrem de ingusta, care o face incompatibila cu integrarea in comunitatea internationala. De aici, rolul acesteia din urma de a-si educa toti membrii in spiritul integrarii, respectului reciproc, cooperarii si standardelor unice de securitate si aparare.

De ce de aceeasi masura de securitate si aparare, pe care o foloseste Israelul, sa nu beneficieze toate statele si natiunile? Auzim uneori o afirmatie neverosimila: “Iranul trebuie impiedicat sa-si afirme influenta in regiune.” Dar Iranul este o tara regionala. Exercitarea influentei sale in regiune este inevitabila si obiectiva. Are un teritoriu si o populatie care nu pot fi neglijate sau ignorate. Iranul nu vine dintr-o alta regiune sa-si impuna influenta. Iranul este la el acasa, in casa regionala. O regiune este ca un sistem planetar, in care fortele de atractie si de respingere dintre planete sunt inevitabile si direct proportionale cu marimea fiecareia.  

Revenind la cele doua escaladari ale atacurilor israeliene in Siria, de aceasta data Israelul nu a mai fost invulnerabil, a pierdut un avion. Mitul “invincibilitatii” s-a clatinat. Ar putea insemna ca se incearca sa se traiasca dintr-o reputatie falsa, care nu mai este cea din trecut? Nu stiu. Poate da, poate nu. Observ insa dinamici geopolitice noi, ale multipolarismului, care sunt fara precedent.

Ilegitimitatea atacurilor din Siria ale Israelului este cea a agresorului. Israelul nu are niciun punct de sprijin in dreptul international, asa cum nu are nici in opinia publica internationala. Mai mult, exista o sincronicitate, devenita deja cronica, intre atacurile israeliene si cele teroriste din Siria. Pot exista unele coincidente, insa atunci cand ele ies din legea mediilor, cand depasesc cu mult asteptarile matematice ale probabilitatilor, exista o interventie din exterior.

O astfel de sincronicitate s-a constatat de mult intre atacurile din Siria ale Statului Islamic si ale Israelului. Chiar si sambata s-a inregistrat o sincronicitate intre atacurile militiilor kurde YPG (considerate de catre Turcia drept teroriste, la fel ca si PKK), in care turcii au pierdut un elicopter, si cele ale israelienilor, care au pierdut un avion. Inacceptabila, prin absurditatea ei, este si incercarea de inoculare in regiune a sindromului Stockholm, prin manipularea victimelor razboaielor preventive, civile si teroriste, in sensul redirectionarii  criticile dinspre cei care i-au torturat terorist si le-au spalat creierele, spre cei care realmente vor si pot sa-i ajute, sa-i protejeze si sa-i aduca la normalitate.