Rex Tillerson, turneu in Orientul Mijlociu: Asteptarile publice fata de politicile externe ale tarilor islamice privesc iesirea din servilismul care hraneste imixtiunile SUA in regiune

Noul galop diplomatic al  secretarului de stat al SUA, Rex Tillerson, inceput luni, in lumea musulmana, este unul dintre cele mai contradictorii. Pe de o parte, el vine dupa actul unilateral al presedintelui Donald Trump de a declara Ierusalimul drept capitala Israelului, care, potrivit preşedintelui palestinian Mahmoud Abbas este o negare a revendicărilor palestinienilor privind Ierusalimul de Est anexat şi ocupat. Dar si dupa seria de atacuri, de sambata, ale Israelului in Siria, prin care premierul israelian Benjamin Netanyahu pare sa tatoneze o spiralare periculoasa, pentru care este acuzat ca ar tinti o replicare a “razboiului de sase zile”, pentru noi teritorii.

De cealalta parte, asteptarile lumii musulmane sunt ca politicile tarilor lor sa iasa din servilismul fata de SUA, care nu face decat sa “legitimize” si sa incurajeze parazitarea resurselor lor nationale de catre americani si imixtiunile americane in regiune. Lumea musulmana da semne ca s-a saturat de unilateralismul acaparator si dominator al SUA in Orientul Mijlociu. Cele doua acte combinate ale Washingtonului si Tel Avivului, pe fondul carora se va desfasura turneul lui Tillerson in regiune, par sa ii fi umplut, lumii musulmane, paharul frustrarilor si nemultumirilor antiamericane si antiisraeline. Arabii isi vor teritoriile inapoi.

Nicio gramatica a negocierilor de pace din Orientul Mijlociu nu va mai putea face abstractie de cererile legitime ale arabilor de restitutio in integrum a teritoriilor care le-au fost acaparate si care se afla in mod ilegal sub ocupatie straina. Teritoriul este suportul libertatii. Rex Tillerson si-a inceput turneul cu Cairo, urmand, apoi, Kuweit, Amman, Beirut si il va incheia cu Ankara. Discutiile se vor axa, potrivit Departamentului de Stat, pe “subiecte regionale de interes comun”, intre care “Siria si Libia”, unde in prima s-au observat incercari de a-i inradacina pe ultimii teroristi sub acoperirea unui adevarat scut emotional, iar in a doua de a crea noi baze rezidentiale pentru regruparea teroristilor. Alte teme, pe cat de invariabile pe atat de lipsite de progrese, sunt “lupta antiteroristă şi dosarul israeliano-palestinian.”