Diplomaţia contondentă a SUA, o greșeală de politică externă: Nu avem niciun morcov pentru nord-coreeni, ci doar beţe groase (Rex Tillerson)

Diplomatia contondenta, care foloseste argumentum ad baculum, este o contradictie in termeni. Prin definitie, diplomatia inseamna o comportare abila, plina de tact, de finete si de rabdare.

Scopul ei este de a apropia, de a castiga increderea si de a convinge. Intregul set de obiective prin care se operationalizeaza scopul diplomatiei este opus celui care are drept rezultat distantarea, indepartarea, neincrederea.

Aceasta esenta diplomatica ii este cunoscuta chiar si cuiva de teapa unui personaj caragialesc precum Trahanache, care isi modera interlocutorii cu o expresie, devenita celebra: “Trebuie sa ai putintica diplomatie!”. Nu mai vorbim de diplomatia elevata.

Cand Joseph Nye a fundamentat conceptele de “hard power” si “soft power”, era limpede ca el tragea o linie neta de demarcatie intre folosirea fortei armate si folosirea diplomatiei politice in relatiile internationale. Prin aceasta, Nye critica reducerea puterii unui stat la forta militara, a carei folosire inseamna distrugere, complicarea lucrurilor, nu solutionarea lor, si efecte imprevizibile.

Este prin urmare de neinteles si de neacceptat greseala grosolana a sefului diplomatiei americane, Rex Tillerson, cu referire la nord-coreeni, facuta intr-un interviu acordat canalului CBS. Tillerson a declarat ca Statele Unite „urmăresc atent” semnele indicând că Phenianul doreşte discuţii directe asupra programului său nuclear.

„Primim mesaje” din partea Coreii de Nord şi „cred că ne exprimăm clar asupra modului în care dorim să se deruleze această primă conversaţie”, a precizat Rex Tillerson, subliniind că Washingtonul nu va face nicio concesie. „Nu avem niciun morcov pentru a-i convinge să vorbească, avem beţe groase şi asta trebuie ei să înţeleagă”, a adăugat, inacceptabil, ministrul american, amplificandu-le nord-coreenilor „sindromul japonez” (post atacurile nucleare americane de la Hiroshima si Nagasaki).

Neintelegand ca diplomatia este resursa soft a politicii, devine tot mai clar faptul ca SUA isi gasesc tot mai greu justificarea si locul in noul climat de dialog si destindere dintre cele doua Coreei. Semanand neincredere prin politica sa externa, SUA vor avea dificultati crescande in a-si gasi companioni cu care sa stea la aceeasi masa.