Epitome: “Autori evrei ai Holocaustului”

19/02/2018

Facand obisnuita zapare informationala printre agentii si titluri de presa, mi-a atras atentia, sambata si duminica, o aceeasi stire, referitoare la “autori evrei ai Holocaustului”. Cum stiam ceva pe acest subiect, am decis sa-mi actualizez informatiile si sa ma lamuresc mai bine despre ce este vorba. Printr-o ciudata sincronicitate, dispuneam de o lista cu autori si carti despre unele cazuri de evrei care au contribuit, intr-un fel sau altul, la tragedia evreilor din secolul trecut. Unele carti pe aceasta tema le aveam chiar in biblioteca. Tineam la ele ca la niste raritati. Cativa prieteni istorici ma avertizasera ca astfel de surse documentare sunt pe cale de disparitie, iar noua cenzura numita “fake news” stersese deja multe dintre ele de pe internet.

Mai intai, m-am documentat cu scandalul despre Holocaust din aceste zile, care i-a avut in centrul sau pe premierul polonez Mateusz Morawiecki si premierul israelian Benjamin Netanyahu. Scandalul s-a petrecut in marja Conferintei de Securitate si Cooperare de la München. El a pornit de la o intrebare, considerata provocatoare de catre multi dintre cei de fata, adresata lui Morawiecki de un jurnalist israelian, Ronen Bergman. Acesta din urma l-a intrebat pe premierul polonez daca ar fi pedepsit in Polonia pentru faptul ca ar povesti istoria membrilor familiei sale, deportati dupa ce au fost denuntati la Gestapo de vecinii lor polonezi, in timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial. Bergman se referea la recent adoptata lege in Polonia, care ii pedepseste pe cei care stabilesc o responsabilitate poloneza in Holocaust.

Raspunsul, pentru situatia particulara descrisa de jurnalistul israelian, dat in limba engleza de catre premierul polonez Morawiecki, care a aparat legea in cauza, a fost ca „Acest (acel) lucru nu ar fi pedepsit, nu ar fi considerat un act criminal să se spună că au existat autori polonezi (ai genocidului împotriva evreilor), la fel cum au existat autori evrei, autori ucraineni sau germani.” Accentuand diferentierea dintre cazurile particulare si generalizarile nepermise, pe baza unor astfel de cazuri, Morawiecki a explicat: „Bineînţeles că nu vor exista urmăriri penale împotriva oamenilor care spun că au existat autori polonezi, pentru că ei au existat. Dar nu putem să amestecăm autori şi victime pentru că aceasta ar fi o insultă adusă tuturor evreilor şi tuturor polonezilor care au suferit atât de mult în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.”

Prezent, de asemenea, la Munchen, Benjamin Netanyahu a calificat afirmaţiile omologului său polonez, despre “autori evrei ai Holocaustului”, ca fiind „scandaloase”. El a facut acuzatii despre “incapacitatea de a înţelege istoria” şi “lipsa de sensibilitate” faţă de tragedia poporului evreu. Inevitabil si aproape instantaneu, potrivit martorilor, unda acestor victimizari si culpabilizari a adus in oglinda tragedia poporului palestinian. Atmosfera de la fata locului a fost foarte bine receptionata si redata chiar de surse de presa israeliene. Reactionand pe Twitter, Noa Landau, de la publicatia israeliana Haaretz, a denuntat afirmatii “scandaloase”, dar a acuzat si ca sala, care aplaudase intrebarea jurnalistului, a ramas tacuta (si probabil ganditoare, adaug) dupa raspunsul premierului polonez.

Pentru a grabi epilogul si a putea trece la doua epitome pe care le-am desprins din studii si cercetari care sunt in sincronicitate cu afirmatiile de principiu ale premierului polonez, despre situatii particulare de “autori evrei ai Holocaustului”, mai evoc doar doua momente, unul israelian si altul polonez. Intr-o discutie la telefon, initiata de Netanyahu, acesta i-a spus lui Morawiecki că afirmaţiile privind “autori evrei ai Holocaustului” sunt „inacceptabile”, că „nu se pot compara actele polonezilor şi cele ale evreilor din timpul Holocaustului”. Varsovia a respins insa argumentat acuzatiile premierului israelian Benjamin Netaniahu. Intr-un comunicat, Joanna Kopcinska, purtatoarea de cuvant a premierului Poloniei, a scris ca afirmatiile lui Morawiecki nu au avut scopul de a nega Holocaustul sau de a atribui victimelor evrei vreo responsabilitate in genocidul comis de Germania. Cuvintele sale trebuie „interpretate ca un apel la o dezbatere sinceră privind crimele comise împotriva evreilor, care să se desfăşoare pe bază de fapte şi fără a se ţine cont de naţionalitatea celui care într-un anumit caz le-a comis, a luat parte la ele sau le-a făcut posibile”, a precizat purtătoarea de cuvânt poloneza. „Fiecare caz trebuie analizat individual şi niciun act particular de ostilitate nu poate arunca responsabilitatea asupra unei întregi naţiuni învingătoare sau reduse la sclavie”, a punctat si ea diferentele de fond dintre particularizari si generalizari.

Si acum, cele doua epitome, care vorbesc, fiecare in felul ei, despre “autori evrei ai Holocaustului”. Ele raman la libera judecata a cititorilor. Important este ca atunci cand este ceva de spus, sa se spuna, fara ca libertatea de exprimare sa fie selectiva, iar acolo unde sunt umbre, sa se faca lumina, prin toate mijloacele posibile. Numai asa se vindeca traumele si se recastiga increderea. Prima epitoma se refera la I.G. Farben, cel mai mare cartel international, considerat ca motorul general al celor doua razboaie mondiale, care nu ar fi putut ajunge la pozitia si rolul pe care le-a detinut fara concursul marii finante mondiale. I.G. Farben a fost infiintata in Germania, in 1871, sub forma a sase companii chimice, la un an dupa Comuna din Paris, prima revolutie comunista, victorioasa timp de doua luni. Aceasta prima si relativa sincronicitate cu Comuna din Paris, care a avut legaturi stranse cu Internationala I, nu este lipsita de importanta.

Dovezi incontestabile arata ca I.G. Farben a fost o organizatie cabalista, care prin filialele si retelele sale de spionaj din strainatate a construit tentaculele in care avea sa fie prinsa lumea prin cele doua conflagratii mondiale, tinta finala urmarita fiind “statul mondial, condus de Farben.” Aceste dovezi sunt documente oficiale care au stat la baza unei carti, “Pacea tradata” (1947), scrisa de senatorul american Howard Watson Ampruster, in care sunt denuntate complicitatile americane cu nazistii, cu I.G.Farben si cu scopul sus-mentionat, urmarit de catre aceasta. Cartea a disparut de pe piata. Neindoielnic, nu Farben ar fi condus “statul mondial”, ci sustinatorii sai politici si financiari.

Complicitatile iudeo-masonice-americane de care este leagata I.G. Farben au avut o larga expunere documentara in perioada interbelica. Aceasta a doua linie de sincronicitate cu cele mai inalte pozitii politice si financiare americane a cunoscut materializari dintre cele mai notabile. Desi Primul Razboi Mondial a demonstrat ca I.G. Farben a fost unul dintre jucatorii importanti care au alimentat confictul, acest fapt nu l-a impiedicat pe presedintele american Herbert Hoover sa dispuna finantarea masiva a I.G. Farben in America. Alti doi sustinatori cheie ai I.G. Farben au fost Paul Warburg si Otto Kahn. Ambii au fost evrei. Un sens politic in tot acest paienjenis pregatitor il aflam intr-o declaratie a lui Warburg din Senatul SUA, in 1950: “Vom avea un Guvern Mondial, fie ca ne place, fie ca nu ne place. Singura intrebare este daca acest Guvern Mondial va fi prin cucerire sau prin accept.” De remarcat si faptul ca sotia lui Otto Kahn a fost una dintre cele mai active partizane ale eugeniei. Dupa cum se stie, compania I.G. Farben a condus fabrica din lagarul mortii de la Auscwitz, care a fost iadul Holocaustului. La Auschwitz, prizonieri evrei, dar si de alte nationalitati, inclusiv polonezi, au fost exterminati cu ajutorul gazului otravitor Zyclon-B, produs de I.G. Farben. Se confirma si in aceste cazuri ca banii si politica pot fi, in anumite circumstante corupatoare, inaintea scrupulelor morale privind chiar propria etnie. O tema de meditatie, indusa de astfel de spete, ar fi masura in care unele ideologii milenariste pot degenera in subjugari politice.

A doua epitoma se refera la fostul lider nazist Adolf Hitler. De pe urma acestuia, Germania s-a ales cu distrugerea din temelii si cu pierderea statului. “Nu mai aveti stat”, ii spunea maresalului Göring, aflat in boxa acuzatilor de la Nürnberg, un procuror american. De pe urma ciudatului si meteoricului Führer , propulsat in fruntea Germaniei de un context istoric indelung preparat – financiar, politic, ideologic, mediatic, emotional etc -, dupa cum atesta documentele vremii, care i-au pus pe germani pe liniile catre prapastie, poporul german trage si azi ponoasele. Ce gene a mostenit si ce sange i-a curs prin vene demonului Hitler, profetit, sugerat sau poate chemat sa se intrupeze inca din catrenele lui Nostradamus, de a avut o cruzime si o ura atat de nesatioase fata de oameni, doar pentru a-i infricosa spre a-i putea subjuga, cum numai in atrocitatile terorismului sub steag strain am mai putut vedea in zilele noastre?

Dupa indelungi si aprofundate cercetari biografice si genealogice, un raspuns a inceput sa se contureze: Hitler a fost un Rothschild! Informatiile documentare despre originea evreiasca a lui Hitler au fost obtinute din cercetarea analelor austriece ale familiei lui Hitler, de la primaria si politia din Viena, de la martori care au cunoscut foarte bine mediul sau familial de origine, cat si din datele culese de serviciile secrete ale vremii, respectiv de catre Gestapo. Din aceste surse, rezulta ca tatal lui Adolf, Alois Hitler (Schickgruber), a fost fiul nelegitim al Mariei Anna Schickgruber.

Se presupunea ca tatal copilului din flori Alois ar fi fost Johann Georg Hiedler. Dar cei care au cunoscut intamplarea scandaloasa cu ramanerea gravida a Mariei Anna, resping cu hotarare aceasta posibilitate. Ei spun ca versiunea vehiculata de familie a fost menita sa protejeze, probabil contra unei sume de bani de nerefuzat, numele unui mare bogatas din Viena, unde fata a fost servitoare. In argumentatie s-a adus si numaratul lunilor de sarcina, pe baza caruia se afla perioada cand a fost conceput copilul. Ca dovada, este un document austriac din care reiese ca in momentul conceptiei lui Alois, tatal lui Hitler, fata s-a aflat la Viena, ca servitoare in casa Baronului Rothschild. In acea perioada, in 1837, cand s-a nascut Alois, singurul din clanul Rothschild care se afla la resedinta din Viena era Salomon Mayer, cunoscut ca mare amator de fete tinere. In clipa in care familia Rothschild a aflat ca Maria Ana a ramas insarcinata, fata a fost trimisa urgent acasa, unde s-a nascut Alois, un bastard Rothschild. Evreul Salomon Mayer este prin urmare bunicul lui Adolf Hitler. Ca o precizare lamuritoare, Rothschildzii si Illuminatii, urmarind programe secrete de incrucisare, produc numeroase progenituri in afara casatoriei, care sunt crescuti sub alt nume.