Romania: De ce contractele de achizitii militare externe nu sunt insotite de conditii de accesare?

Deputatii au adoptat, miercuri, proiectul de lege pentru achizitia lansatoarelor de rachete HIMARS: 1,5 miliarde de euro pe 54 de sisteme de lansare. Au fost si sunt si alte proiecte extrem de scumpe de achizitii de armament de pe piata externa. Criticile interne nu lipsesc, in conditiile in care indicatori ai situatiei economico-financiare par sa se inscrie pe o curba descendenta.

Avem nevoie de arme, piata e mare, dar ce ne ofera politic in plus cei carora le umplem buzunarele cu bani? Este o intrebare pe care si-a pus-o si presedintele Donald Trump, atunci cand a constatat ca le-a dat unora “multi bani”, in cadrul unor relatii  economice bilaterale. Cred ca merita subscrisa. Inclusiv raspunsul, care pare sa fi devenit o practica, in logica urmatoare: Daca cumpar de la tine, facandu-ti un favor ca te-am ales din atatia altii, care este beneficiul pe care mi-l oferi? Eu cu ce ma aleg?

Parerea mea este ca la contractele de miliarde, bani care se duc in visterii straine, noi nu ne bucuram de sustineri politice compensatorii. De ce? Cred ca pentru ca nu avem negociatori maximalisti, cum au americanii. Cum observam ca face si ambasadorul american la Bucuresti, Hans Klemm, la care lobbysmul politico-diplomatic pe langa guvernul roman in chestiuni economice este pe primul loc. Un lucru care este de admirat si de invatat. Conditionarea vanzatorilor de catre achizitori este un avantaj de piata si de etapa, pe care ar trebui si noi sa-l valorificam. Daca altii indraznesc, noi de ce nu indraznim?