Urmarile Raportului Toader: Nicio ilegalitate nu ramane “clasificata”. Problema securitatii Justitiei

In cateva cazuri din interiorul Justitiei, contrareactiile la Raportul Toader au capatat, sambata, o forma de-a dreptul ciudata. Ca un rictus al unei gasti (termenul are o explicatie sociologica), care este nemultumita ca i se dezvaluie unele practici care ies sau pot iesi de sub controlul social sau chiar din legalitatea comuna. As asocia aceasta tenebra sau ocultare de grup, din interiorul Justitiei, cu un “risc de securitate juridica”. Expresia ca atare nu este cunoscuta si vehiculata public. Dar dupa Raportul Toader, in mod evident, va trebui sa i se acorde atentie. Si, poate, chiar sa i se consacre o formalizare. Sau macar ca acest “risc de securitate juridica” sa aiba o proiectare politica, in documente de politica juridica (Carta Alba a Justitiei?), care nu au rol normativ, ci doar unul calauzitor, orientativ. In ultimul deceniu si ceva, noi nu am avut o politica privind securitatea Justitiei, care este o problema de securitate nationala. O deficienta care a provocat cicatrici, din pacate.

In plan mai general, toti am vazut, in cateva exemple de mare notorietate internationala (v. Turcia si Ucraina, pentru a le cita doar pe cele din regiune), cum formele incipiente ale ceea ce este numit drept “stat paralel”, o retea informala care submineaza statul de drept, care este bariera in calea cancerizarii democratiei si societatii, incep sa inmugureasca in institutiile Justitiei exact in astfel de gasti, preexistente sau nou create, pe terenul carierismului sau viciilor de personalitate. Din acest punct de vedere, este limpede ca securitatea Justitiei este diferita de independenta Justitiei. Daca independenta Justitiei se judeca in raporturile acesteia cu celelalte doua puteri ale statului – legislativa si executiva -, securitatea Justitiei se pune in mod deosebit in relatiile cu mediul geopolitic.

Despre ce este vorba? Doi proeminenti reprezentanti ai sistemului judiciar, judecatorul Horatius Dumbrava, fost presedinte al CSM, si judecătorul Cristi Danileţ, fost membru în CSM, au gasit de cuviinta sa incerce sa previna revocarea procuroarei-sefe Laura Codruta Kovesi de la conducerea DNA prin acuzarea ministrului Justitiei, Tudorel Toader, ca ar fi folosit date secrete in Raportul sau privind managementul institutiei nationale anticoruptie. Altfel spus, dintr-un spirit de breasla gresit inteles, sectar, dupa cum am aratat, cei doi magistrati incearca sa acopere ilegalitatile lui Kovesi sub plapuma secretului. A confidentialitatii datele, informatiilor, documentelor care probeaza ilegalitatile respective. Desi neonorabil, acest tertip de obstructionare a revocarii se pare ca este foarte profitabil, din moment ce s-a recurs la el.

Desigur, este discutabil daca cineva care nu ar avea capacitatea sa inteleaga niste documente juridice pe care le-ar gasi pe strada ar avea caderea sa le faca publice. Dar, una la mana, ministrul Justitiei este ministrul Justitiei, domnilor. Apoi, a doua la mana, nicio ilegalitate descoperita nu poate fi ascunsa sub stampilele “secret”, „clasificat”, „confidential” etc. Forta justitiei este la fel de coercitiva ca forta militara. Ambele, alaturi de altele, fac parte din institutiile de forta. De aici, interesul de a le provoca acestor institutii brese de securitate. Infiltrari care sa le permita sa foloseasca fortele de coercitie ca forte de modelare potrivit unor interese straine (tactica lovirii adversarului cu parti din el insusi, cum am numit-o candva). Morala acestor randuri este ca daca fortelor generice “institutii de forta”, li se aplica transparenta si controlul politic, aceste principii trebuie sa fie imperative si pentru Justitie.