România: Necesitatea unei viziuni antischismatice

Probabil ca daca nu am fi iesit din imperiul utopiei, in urma cu aproape treizeci de ani, nu as privi cu neincredere spre faza actuala a discursurilor frumoase, care pare sa fi contaminat (si) Occidentul. Britanicii, americanii, europenii, cam in aceasta ordine, au imbratisat un astfel de discurs. Mi se par niste discursuri retro. Niste discursuri ideologice, a caror perioada a trecut, dupa incheierea razboiului rece.

Desigur, nu cred ca ideologiile chiar au murit (Daniel Bell), dar toti simtim ca ele nu mai au temperatura cu care cosmopolitii de alta data le lansau in berarii sau in alte locuri in care isi exersau dibacia de pescari de oameni. De unde aceasta distantare si reticenta fata de marile discursuri ideologice, cu pretentii mai mult sau mai putin locale sau globale? Cred ca pentru ca toate s-au dovedit mari utopii, inselatorii, esecuri.

Apoi, ar trebui sa observam ca insusi Occidentul este in confuzie. Nu stiu daca sistemica. Desi, refondarile (UE) sau prioritizarile nationaliste si protectioniste (SUA) sunt vizibile. Cine ar fi crezut ca dupa national-comunism se va putea vorbi, la fel de vartos, si despre national-capitalism (America First etc.)? Pentru autenticitate, sa recunoastem ca modelului occidental i-a scazut dramatic atractivitatea.

Insidios, s-a instalat nu numai un euro-scepticism, ci si un occidentalo-secepticism. A vedea lumea numai prin ferestre spre soare-apune incepe sa devina sinonim cu o ingustare de orizont, de viziune. Pe de alta parte, explozia de riscuri si provocari, incepand de la cele de coruptie, contraselectie, ordine sociala si securitate si pana la cele de terorism si de mediu arata nevoia de state puternice, nu slabe, minimale.

Nu cred in teoria “oamenilor de bun simt”, care ar putea orandui societatea si impune respectarea regulilor. Asa a crezut si scotianul Adam Smith, un profesor de filosofia moralei si eticii, care credea ca bunul simt, etica si morala vor fi gardienii liberalismului, care vor impiedica afacerile necinstite, inselaciunile, hotiile etc. de care ar fi tentati unii negustori. Si, vai!, cat s-a mai inselat! De atunci incoace, cate crize ale moralei afacerilor nu s-au intamplat si cate “maini invizibile” nu au intrat in buzunare straine!

Solutii? Inainte de a fi Pro-Vest sau Pro-Est, trebuie sa fim in primul rand Pro-Romani/Pro-Romania. Sa avem determinarea pentru o politica “Romania First”. Este prima conditie a depasirii schismei “Celor Doua Romanii”. In al doilea rand, sa abandonam vechea viziune, de tip razboi rece, de a fi exclusivisti si unilateralisti, fie Pro-Vest, fie Pro-Est, si sa o inlocuim cu o viziune unificatoare, de “Relatii Omni-Azimutale”. Trebuie sa constientizam ca absenta Estului sau a Vestului din relatiile economice internationale ale Romaniei este echivalenta cu o “gaura neagra”.

In al treilea rand, sa credem in geniul romanesc creator, sa mentinem inteligentele romanesti in tara si sa le aducem acasa pe cele din strainatate, sa facem ca educatia romaneasca sa fie performanta si sa ne debarasam de complexul de a crede ca universitatile romanesti sunt inferioare celor occidentale. Sunt multe alte obiective, vizand noua industrializare, noua agriculturalizare, noua infrastructura etc. Dar cred ca increderea in noi insine, incepand cu increderea in capacitatile manageriale si antreprenoriale romanesti, prin care sa punem capat unui alt complex, de a-i chema pe altii sa ne conduca, ca si cand noi nu am fi in stare, este o chestiune fundamentala, pe care trebuie sa o acceptam si sa o inoculam in mentalul colectiv. Nu in ultimul rand, avem nevoie de constructii politice noi, care sa le inlocuiasca treptat pe cele vechi, care s-au nascut in secolul trecut, potrivit sarcinilor istorice de atunci.   

http://www.contributors.ro/editorial/cele-doua-romanii-o-schimbare-de-tactica/