Ii este rusine lui Ciolos cu dreapta?

31/03/2018

Dacian Ciolos Foto: Facebook

De vineri, cand au fost depuse la tribunal documentele de inscriere, pe esichierul politic a aparut un nou partid. Fostul premier tehnocrat Dacian Ciolos, fondatorul noii constructii politice, a anuntat numele de “botez”: Partidul Miscarea Romania Impreuna (PMRI, abrevierea imi apartine). Din echipa fondatoare fac parte fosti ministri, fosti secretari de stat si alti fosti inalti functionari din fostul cabinet tehnocrat (17 noiembrie 2015 – 4 ianuarie 2017).

Probabil inspirat de precedentul nu prea indepartat al unei altfel de miscari politice de dreapta (PMP), Ciolos incerca sa duca mai departe ideea de “miscare”, dar pe o nisa care sa valorifice, continuator, si ideea de “tehnocratie”. O sinteza partidista intre “miscare” si “tehnocratie” este ceva nou. In acelasi timp, aceasta mi se pare ca ar vrea sa exprime si o tendinta de dezideologizare, prin ruperea de cliseul “stanga-dreapta”. Unii ar fi tentati sa vada o influenta franceza (v. macronismul), dar Ciolos nu a a pronuntat niciodata cuvintele “centru” si „centrism”, deci ar putea fi vorba de altceva, mai probabil de o camuflare.

Ultima tendinta este una de bonton in interpretarea mea, dar s-ar putea la fel de bine sa exprime si o ezitare in asumarea imaginii foarte uzate a partidelor de dreapta. Poate chiar o rusine. Altfel nu inteleg refuzul lui Ciolos de a-si incadra ideologic noul partid pe esichierul politic, atunci cand a afirmat: “Nu promovam cuvinte abstracte – de dreapta, de stanga – astea sunt cuvinte abstracte.” Desigur, cei care au simtul nuantei politice, inteleg foarte bine manevrele prozelitiste ale noului sef de partid. Ma tem insa ca la polul opus, care este cel masiv, perceptia ar putea functiona altfel, ca lui Dacian Ciolos ii este rusine cu dreapta.        


Pre-Brexit: O ia la vale si sportivitatea. Scandal de epurare la Sky Sports News. Opozitia la imixtiune si prenumele european, printre posibilele motive

31/03/2018

Natalie Sawyer, data afara din televiziune dupa 18 ani ca prezentatoare de stiri sportive

Dupa declansarea de catre Marea Britanie a vanatorii de vrajitoare impotriva rusilor rezidenti, al carei scop real de purificare etnica antiruseasca este ascuns sub diferite pretexte, exclusivismul tribal al jewritanicilor a inceput sa se indrepte catre orice li se pare ca are miros de opozitie sau de europenism.

Sportul britanic, mult timp recunoscut pentru neutralitatea sa politica, a inceput managerial sa o ia si el la vale. Televiziunea britanica Sky Sports News si audienta sa sunt in stare de soc dupa ce o celebra prezentatoare, Natalie Sawyer, a fost data afara, dupa 18 ani in serviciul companiei, aparent fara nicio explicatie.   

„Surprinzător, nici Natalie şi nici colegii ei nu au menţionat nimic pe post în legătură cu despărţirea”, au scris jurnaliştii britanici. „Colegii de breaslă au fost instruiţi cu stricteţe să nu spună nimic legat de plecarea prezentatoarei, care, având în vedere cele aproape două decenii în care a lucrat pentru Sky Sports, sugerează o despărţire cu tam-tam.” Printre posibilele motive ale scoaterii pe usa din dos a indragitei prezentatoare de stiri sportive, inventariate de catre presa si public, se numara reactia lui Natalie Sawyer la imixtiunea in prezentarea stirilor si prenumele acesteia, apreciat arbitrar ca avand o rezonanta prea europeana.    


Reabilitare: Dezoologizarea si socializarea politicii

30/03/2018

Sunt uimit la cata degradare interpretativa, zoologizanta, a ajuns conceptul aristotelic zoon politikon. Aristotel a studiat omul ca fiinta sociala, care isi excede existenta biologica, traind in cadrele sociale ale cetatii (politikon deriva din grecescul polis, care inseamna „cetate”). Numai comunitatea politica il poate ajuta sa-si depaseasca slabiciunile individualitatii si sa se poata realiza, in sensurile binelui si fericirii, pentru sine si ceilalti. Citesc un text vulgarizator (http://www.contributors.ro/politica-doctrine/%E2%80%9Efalcile-puterii/) si raspund autorului: 

“Falcile” puterii: Vorbiti cu atata incrancenare despre “falcile” puterii de parca statalitatea si guvernarea nu ar fi cele mai mari inventii politice protective, in slujba individului si a societatii. Reamintesc, statul si guvernul sunt cele mai largi si reprezentative organizatii politice ale unui popor sau ale unei natiuni, cu roluri protective impotriva unor adversitati multiple si de diverse naturi, din interiorul si din exteriorul comunitar. Necesitatea de a maximiza punctele tari ale statalitatii si guvernarii si de a le minimiza sau exclude pe cele slabe nu trebuie demonstrata.


Re-denuntarea Pactului Ribbentrop-Molotov

30/03/2018

Declarația Parlamentului României din 1991 privind pactul Ribbentrop-Molotov

Istoric, denuntarea de catre Romania a pactului Ribbentrop-Molotov a fost facuta – si inregistrata oficial, national si international -, in anul 1991. Acest fapt este un merit nepieritor al autorilor sai politici si nu poate fi ignorat nici de buna credinta, nici de corectitudinea politica (care este mai mult sau mai putin de buna credinta, deci in niciun caz cele doua nu se confunda). In 2018, Traian Basescu nu va putea face decat o re-denuntare a pactului.

Totusi, o intrebare nu-mi da pace. De ce denuntarea din 1991 nu a fost luata in serios (cu si fara ghilimele) sau nu a avut urmarile scontate, si firesti pana la urma? Nu intrevad decat doua raspunsuri posibile. Primul, deoarece casa internationalismului a fost pe esichierul de stanga, iar orice act de denunt in termenii „national” era, cred, privit cu suspiciune („tocmai voi, internationalistii, v-ati gasit sa vorbiti de o reparatie nationala, cand decenii n-ati suflat nimic pe subiect, ba, mai mult v-ati pupat bot in bot cu internationalistii de pretutindeni?” – asa ar putea sa glasuiasca un stereotip politic…). Al doilea raspuns, ca national si international s-a luat act de denuntarea din 1991, dar inca nu erau coapte conditiile, in special cele economice, de a i se da curs, de a se face reintregirea neamului, prin reunirea Basarabiei cu Romania, cunoscand ca acest act va fi un mare consumator de resurse de sustinere. Cred ca ultimul rationament are si cea mai mare validare, ca el a apartinut unor lideri intelepti si vizionari ai momentului de atunci.

Traian Basescu va incerca sa speculeze, ca de obicei, ideea potrivit careia casa nationalului se afla pe esichierul dreptei. Dar, stanga nu a ramas la internationalismul de pana in 1989, ea a evoluat, mai incet dar la fel de motivat in contextul international constrangator, incat astazi observam sau vom fi in stare cat de curand sa observam ca stanga a abolit internationalismul si si-a oferit esichierul casei nationalului. Din pacate, dreapta liberala a involuat, dinspre pozitiile nationale spre cele supranationale (v. apartenenta la partidul transnational PPE). Noile partide de stanga, care sunt convins ca vor avea o ascensiune rapida, sunt construite pe fundamente durabile, nationale, patriotice, romanesti, pe care sa se poata inalta o Noua Romanie, puternica si demna, care sa se raporteze in primul rand si in permanenta la interesul national, promovand o politica „Romania First”. PMP-ul lui Basescu pare sa fie in curs de schimbare de drum, ramane sa vedem, dar daca se confirma, ar fi un partener potrivit pentru o noua coalitie stanga-dreapta, de uniune social-populara (USP).

PS/NB: Sintetizand, denuntarea pactului Ribbentrop-Molotov de catre stanga social-democrata a pus piatra de temelie a Reunificarii, iar re-denuntartea lui de catre dreapta populara ar putea deschide calea construirii in comun, de catre stanga si dreapta, a suprastructurii Romaniei re-intregite.

https://adriannastase.ro/2018/03/30/incendiar-luati-de-la-basescu-inca-o-data-smecheria-cu-denuntarea-pactului-ribbentrop-molotov/


Primatul intereselor economice si anacronismul reideologizarii de tip razboi rece: Emmanuel Macron isi mentine agenda vizitei in Rusia si participarii la Forumul Economic de la Sankt Petersburg

29/03/2018

Macron isi mentine vizita in Rusia

Cel de-al doilea razboi rece, despre care se presupune ca in urma cazului Skripal, atribuit Rusiei, ar fi fost declansat de catre Marea Britanie, cu care sunt in solidaritate NATO, SUA si UE, isi manifesta o prima caracteristica. Este vorba de afirmarea dezideologizarii si respingerea reideologizarii pietei mondiale, care este unica si indivizibila, in favoarea primatului intereselor economice si liberalismului comertului.

Dezideologizarea relatiilor Est-Vest, a economiei mondiale si a comertului mondial, a fost anuntata si asumata formal de catre ambele foste tabere oastile, o data cu sfarsitul razboiului rece, in 1989 – 1991, ca o recunoastere a inutilitatii acesteia in urma disparitiei fundamentelor ideologice si sistemice ale fostului bloc comunist rasaritean.  

In principiu, Rusia a respectat dezideologizarea post razboi rece, Europa cu mici inconsecvente, iar SUA si Marea Britanie au virat gradual spre reideologizare –  in 2014, 2016 si 2018. Noua reideologizare atesta ca nu ideologia si sistemul au fost argumentele reale ale declansarii razboiului rece, in 1946, ci cele de unilateralism si unipolarism.

Denuntand, nu inca cu determinare. ci doar voalat si episodic, absurditatea sanctiunilor economice antirusesti si, mai nou, a razboaielor economice si comerciale impotriva Chinei si chiar a unei parti a occidentalilor, care lovesc in toti si nu pot avea un castigator, ci agraveaza crizele structurale ale tarilor dezvoltate si, implicit, recesiunea economiei mondiale, Franta pare decisa sa reabiliteze liberalismul la scara globala. Mai précis, francezii vor sa preia initiativa de revitalizare a principiului de crestere, candva sacrosanct si guvernator al cresterii occidentale, potrivit caruia “afacerile sunt afaceri”.

In acest cadru de intentie, ministrul francez al apărării, Jean-Yves Le Drian, a anuntat, joi, că preşedintele Emmanuel Macron îşi menţine intacta agenda vizitei în Rusia si participarii la Forumul Economic de la Sankt Petersburg, din luna mai. Le Drian a argumentat ca este importanta si necesara continuarea discuţiilor ”sincere” cu Moscova, în pofida acuzaţiilor de implicare a Moscovei în otrăvirea, cu un agent neurotoxic militar, a fostului agent rus Serghei Skripal şi a fiicei sale, Iulia. Potrivit ultimei versiuni a politiei britanice, facuta cunoscuta public miercuri, cei doi au fost otrăviţi cu o neurotoxină care ar fi fost lăsată la uşa casei lor din Anglia.


Carles Puigdemont: Tentativa de feudat a eșuat

27/03/2018

Intrebarea daca tentativa de feudat a fostului lider catalan secesionist Carles Puigdemont a fost o “coincidenta” neintamplatoare cu tentativa de califat a liderului organizatiei terorist-islamiste Daesh, Abu Bakr al-Bagdadi, are toate sansele sa capete un raspuns afirmativ.

Ambele idei, califatul si feudatul – cea de-a doua fiind o derivatie de la feuda/feudal/feudalism si o paralela cu prima -, au origini feudale, in faramitarea teocratica si respectiv politica a statelor din istoria medievala. Califatul a fost un stat feudal in teritoriile stapanite de arabi, dupa moartea lui Mahomed. In istoria europeana medievala, “feudatul” a fost o expresie statala a faramitarilor teritoriale dupa criterii de putere personala, pe care si-o disputa puzderia de feudali europeni cu pretentii autocratice.

Limitele istorice ale acestor tipuri autocrate si inguste de stat au fost depasite sub presiunea de piata a liberalismului economic si a nevoilor de intarire a securitatii. Asa s-a ajuns la modernele state nationale de astazi, cu integrare, constitutii, state de drept si democratii puternice, capabile sa aduca prosperitate si securitate cetatenilor.

Prin urmare, analizand mai larg si contextul european, putem sa afirmam, cu destula probabilitate, ca tentativa de rupere a Cataloniei de Spania nu a fost un act separat de ceea ce pare sa fie o planificare politica si financiara anti-europeana, de debilitare si remodelare constrictiva a europenilor. Mediul european, pentru a aminti doar cateva chestiuni de context, este supus presiunilor incrucisate ale imigratiei stimulate geopolitic, dezintegrarii constructiei comunitare de succes prin contaminarea de virusul britanic de iesire din aceasta si razboiului comercial declansat de americani pentru slabirea europenilor.

Dar, asa cum ceasul merge tot inainte, nici mersul inapoi la feudalism nu este posibil. Exista niste valori si norme europene, o constitutie spaniola si un stat de drept spaniol. Cei care au finantat din umbra proiectul ilegal de secesiune a Cataloniei, pentru a o intoarce in timp la un statut de feuda, au finantat o gaura neagra, un faliment de drept. Aventurierul politic cu bani de imprumut, Puigdemont, al carui nume, incercand sa-l dezleg, ar putea insemna “deal” sau “dealul muntelui” (sa fie o trimitere la o altitudine politica mica?!), cu un par dezordonat (ce pare sa-l mai fi vazut undeva sau sa arate dezordinea ideilor politice din cap), a fost arestat duminica in Germania, pe baza unui mandat european. Acuzatiile sunt de rebeliune si secesiune in Spania. El risca o pedeapsa de pana la 30 de ani de inchisoare. Tentativa de feudat a esuat.


Scandalul Cambridge Analytica spulbera acuzatiile privind „imixtiunea” rusa: Britanicii s-au amestecat, determinant, in alegerile prezidentiale din SUA, in favoarea candidatului republican, Donald Trump

25/03/2018

 

Cambridge Analytica Foto: Wikimedia Commons

Aflu ca Cambridge Analytica, despre care unii spun ca ar fi o creatie a MI6 si sub controlul acestui serviciu secret britanic, ar fi prestat servicii si pentru PSD. S-ar putea sa fie ceva adevar, avand in vedere ca agentii controlului global lucreaza pentru ambele tabere politice, putere si opozitie, pentru a le manipula spre un scop prestabilit.

Am simtit o forta de psihologie comportamentala deosebita in spatele miscarii stradale de opozitie #Rezist. Mesajele ei aveau o incarcatura de sugestionare iesita din comun, purtau “semnatura” unor profesionisti. De fapt, daca Cambridge Analytica i-a servit pe “rezistenti”, in mod cert a facut-o si pentru “PSDragnea”.

Legatura dintre conceptul psihologic de manipulare si vectorul facebook de raspandire apare si ea ca de inteles. Aceasta structura de influentare s-a aflat la originea multor campanii electorale din America, Europa de Est si Africa. In esenta, s-au folosit instrumente psihografice pentru identificarea profilurilor psihologice ale utilizatorilor online si a tipurilor de mesaje la care acestia sunt permeabili.

Potrivit unor surse interne ale Cambridge Analytica, aceasta firma britanica a fost implicata in cel mai activ mod posibil in “razboiul electoral” din campania pentru alegerile prezidentiale din SUA, din 2016, in favoarea republicanilor si a candidatului lor, Donald Trump. Toate acuzatiile privind implicarea rusilor sunt simple povesti adormitoare. Ele au servit la acoperirea amestecului determinant al britanicilor.

De ce britanicii l-au preferat pe Trump la Casa Alba este usor de inteles. Guvernul conservator al premierului Theresa May, care gestioneaza Brexitul, avea nevoie ca pe drumul sau de iesire din UE sa fie acompaniat ideologic si politic de un presedinte american din acelasi spectru politic si cu acelasi program nationalist, oportunitati pe care candidatul Donald Trump le intruchipa mai mult decat se putea spera. Foarte probabil cei doi lideri, britanic si american, au venit relativ impreuna la varful puterii si vor pleca relativ impreuna (coordonati, adica). De remarcat ca din tot acest paienjenis britanico-american care l-a adus pe Trump la Casa Alba a facut parte si noul consilier pentru securitate nationala. John Bolton, potrivit NYT, a colaborat cu Cambridge Analytica, cu care asociatia sa de lobby politic a avut un contract de consultanta pentru identificarea profilurilor psihologice ale alegătorilor.


Istoria unei zicale

24/03/2018

Zicala atribuita fostului lider sovietic Stalin, dar care pare sa fi intrat in etosul popular al multor neamuri, este mai lunga, insa noi citam de obicei, cu ipocrizie disculpatoare, doar prima parte: “Numai cine nu munceste, nu greseste”.

Da, este adevarat, dar imediat urmeaza a doua parte, sanctionatorie, care, de regula, este facuta uitata: “Cine greseste, plateste”. Aceasta parte sanctionatorie a zicalei ne atrage atentia ca orice greseala are un cost, inclusiv de imagine, cred ca si cel mai mic, pentru cel care a savarsit-o, chiar daca ulterior autorul greselii a recunoscut ca a gresit. De aici si o alta zicala – “O greseala recunoscuta este pe jumatate iertata”, care include in mod firesc si costul, oricat de mic ar fi acesta.

Recapituland, deci, pentru a ne pazi de greseli, sa retinem zicala lui Iosif Vissarionovici Stalin in forma ei completa: “Numai cine nu munceste nu greseste, dar cine greseste plateste”. Gresim cand trecem pe culoarea rosie a semaforului, si platim cu amenda sau suspendarea permisului. Gresim cand ne lovim din neatentie, si platim cu durerea. S.a.m.d.

http://www.contributors.ro/cultura/mea-culpa/


Necunoscuta Bolton: Noul consilier pentru securitate va mari sau va reduce dezacordurile interne si internationale ale presedintelui Donald Trump?

24/03/2018

Consilier desemnat pentru securitate. Foto: News.ro

Cam aceasta ar fi perspectiva ireductibila in care ar putea fi incadrata influenta noului consilier pentru securitate, John Robert Bolton (luteran, 69 de ani), asupra presedintelui Donald Trump. Se aserteaza mult pe posibile schimbari de strategie ale sefului Casei Albe privitoare la Coreea de Nord si Iran, care, cel putin deocamdata, par sa fi ocupat centrul politicii externe a SUA. Cred ca este mult spus strategie, care a devenit manifesta inca din campania electorala si, apoi, din primele abordari internationale ale lui Trump de dupa instalarea sa la Casa Alba.

Probabil, vor fi mai degraba niste schimbari tactice, incepand cu cea de inlocuire a lui Tillerson si McMaster, care nu au adus rezultatele preconizate de Trump,  cu noua echipa Pompeo-Mattis, mizand pe necunoasterea acestora in prim-planul diplomatiei si politicii de securitate internationale, cunoscand ca noul si viitorul sunt privite in general cu teama, cat si pe faima de duri a celor doi. Bolton nu are atuurile specifice pe care le-a avut generalul McMaster, in primul rand ca prudenta si evaluare a situatiei militare si de securitate, ceea ce va face sa se miste cu stangacie in acest camp necunoscut pentru el, aducand in schimb cu sine masinaria vorbelor, pe care a si exersat-o ca avocat, diplomat la ONU si, in ultimul timp, la postul TV Fox.

Dincolo de ceea ce se spune despre el, ca este un hawk, un ultraconservator si un sustinator al razboaielor preventive de pe vremea lui George W Bush, dar care in realitate aceastea din urma si-au consumat potentialul de unelte ale politicii externe americane, John Bolton va face o mai buna fuziune intre discursul pozitiei de consilier pentru securitate cu ideologia neoconservatoare, in care toarna si un ingredient al fricii, sustinand frecvent ca adversarul trebuie facut „sa simta durerea” si „sa nu doarma linistit”.

Mai aplicat spus, Bolton nu are cum sa se sustraga caracteristicilor sale de personalitate si politice, pentru care a si fost adus la Casa Alba, ca un utilizator al psihologiei si ideologiei de presiune si manipulare in domeniul securitatii, cuprinzand intregul arsenal, arhicunoscut, de metode si tehnici neoconservatoare.

Probabil ca daca vom revedea filmul The Power of Nightmares, produs de Adam Curtis pentru BBC, in care razboaiele lui Bush Jr sunt denuntate ca o masinatiune oculta a neoconservatorilor si se face o paralela intre neoconservatori si islamistii radicali, vom fi intr-o mai buna cunostinta de cauza pentru a evalua viitoarea politica de securitate americana, la carma careia se va afla John R. Bolton. Ramane de aflat si raspunsul la intrebarea critica daca la Casa Alba a fost adus un luteranist radical.  


Washingtonul escaladeaza anti-iranismul: Scandal de spionaj “iranian” si justitie “agresiva” americana

24/03/2018

Copiind parca la indigo antirusismul britanic din campania “Skripal”, in curs de desfasurare, ale carei motivatii reale par sa se afle in rivalitatea istorica pe care Marea Britanie o nutreste fata de Rusia, SUA au lansat, vineri, o campanie de acuzatii de “spionaj” iranian si de justitie “agresiva” americana la adresa Iranului. Coordonarea stransa dintre Regatul Unit si Statele Unite in materie de politici externe (si nu numai), caracterizate mai nou prin revenirea comuna la cele de tip razboi rece, nu este surprinzatoare. Ea isi are originea, desi contradictorie, in istoria relatiilor “speciale”, de dupa 1776, dintre fosta metropola si fosta colonie.

Prin campania declansata cu o zi in urma, Washingtonul adauga un nou act de ostilitate la politica sa agresiva impotriva Teheranului, caruia incearca sa-i puna sub semnul intrebarii dreptul privind accesul la energia nucleara in scopuri civile. Acest drept a fost certificat prin acordul nuclear din 2015, semnat de catre Iran cu marile puteri. Din motivatii militare si pro-israeliene, afisate public, presedintele american Donald Trump urmareste sa de-certifice dreptul in cauza, prin eventuala scoatere a SUA din acord.

Noua campanie a SUA impotriva Iranului a inceput printr-o exacerbare a anti-iranismului. Administratia Trump a dispus punerea sub acuzare a nouă iranieni pentru presupsa orchestrare de atacuri cibernetice împotriva unor universități, companii și institutii guvernamentale americane, cat și pentru presupusul furt al unor cantități masive de informații în favoarea Iranului. Alaturi de virulenta subita a unor acuzatii fara precedent, atrage atentia si modalitatea “agresiva”, anuntata de Departamentul de Justitie, in care acestea vor fi investigate, care suna ca o antepronuntare, un fapt intalnit de regula in cazuri de justitie politica.

Mai atrage atentia si un alt fapt. Descrierea presupusului atac cibernetic iranian ca „cea mai mare campanie de hacking sponsorizată de un stat” (procuror american) – care “degradeaza” pana si demonizata Coree de Nord din varful acestei ierarhii pe care pana nu de mult Washingtonul o punea in varful verticalei atacurilor cibernetice -, nu face decat sa ingroase tipator tendentiozitatea acuzatiilor, care astfel capata profilul unui caz la comanda politica.   

Un mare semn de intrebare privind acuzatiile de “spionaj”, “atacuri cibernetice” si “furt de proprietate intelectuala” este ridicat de faptul ca acestea vin din partea celei mai mari puteri cibernetice si de spionaj global, impotriva unei tari care nu are niciun fel de obsesii de a-si impune controlul global. Vom fi confruntati de o noua teorie a conspiratiei? Sau de o practica a conspiratiei?

http://evz.ro/scandal-de-spionaj-in-sua-9-iranieni-acuzati-de-atacuri-ciberne.html