Doua pericole majore ale unui atac al SUA asupra Siriei: Un razboi SUA – Rusia / Aparitia unei noi grupari teroriste tip “Stat Islamic”

12/04/2018

Vasily Nebenzia Foto: Agerpres/Xinhua

Iminentul atac al SUA asupra Siriei implica doua consecinte extrem de grave pentru securitatea globala. Un prim risc este cel al unui razboi intre SUA si Rusia, avand in vedere alianta militara ruso-siriana si prezenta de forte speciale si baze navale si aeriene ruse pe teritoriul national sirian. Acest risc este total inacceptabil, pentru potentialul sau de escaladare si transformare intr-un razboi mondial.

Ambasadorul Rusiei la ONU, Vasily Nebenzia, a afirmat, joi, la finalul unei reuniuni cu usile inchise a Consiliului de Securitate, consacrate crizei siriene provocate de diversiunea atacului chimic de la Douma pentru a forta un atac militar al SUA asupra Siriei, ca “prioritatea imediata este evitarea pericolului unui razboi.” Intrebat de jurnalisti daca se refera la un razboi intre SUA si Rusia, diplomatul rus a raspuns: „Nu putem exclude nicio posibilitate, din pacate, pentru ca am vazut mesajele care vin dinspre Washington. Au fost foarte belicosi”.

O a doua consecinta majora a unui atac al SUA asupra Siriei ar fi ca repetarea inactiunii care a facut posibila invadarea Irakului pe motiv ca acesta ar detine arme chimice ar provoca o situatie post-criza similara, de recrudescenta a terorismului si aparitia unei noi grupari teroriste de tipul “Stat Islamic”, care ar reprezenta un pericol de securitate global, pentru toate statele lumii. De asemenea, si acest risc este total inacceptabil, ca urmare a uriasului numar de victime, refugiati si distrugeri, care va insemna un cost imens pentru suferinta umana. Posibilitatea scrierii unei noi istorii negre a terorismului prin destabilizarea Siriei, precum cea a Irakului in urma cu 15 ani, ridica pentru ONU sarcina urgenta de a stabili un mecanism de control si verificare a acuzatiilor privind folosirea de arme de nimicira in masa si de tragere la raspundere cand acestea se dovedesc scenarii pretextive sau cu rea intentie.

Reclame

Terorizarea cu amenintarea razboiului mondial: Atacarea Siriei de catre SUA, operationalizarea teoriei noului consilier pentru securitate de la Casa Alba / Lumea nu trebuie sa doarma “linistita”. Ea trebuie sa simta “durerea” (Bolton)

12/04/2018

Un puternic grup naval al SUA, în frunte cu un portavion, se îndreaptă spre Siria. Trump: „Pregăteşte-te, Rusia“, rachetele „vor veni“. Foto: Adevarul

In privinta consecintelor unui al treilea razboi mondial, care inevitabil va fi unul nuclear, dupa cum a fost si sfarsitul celui de-al doilea (v. bombardarea atomica a oraselor japoneze Hiroshima si Nagasaki, in 1945), nu cred ca are rost sa mai zabovim cu analize. In acest posibil caz, trebuie sa ne raportam la singurul adevar asupra caruia SUA si Rusia au cazut de acord: nu va fi un castigator; toata lumea va pierde. In opinia mea, mult mai oportune ar fi incercarile de a afla care este semnificatia reala a dezlantuirii unui atac cu rachete impotriva Siriei pe baza unui motiv fabricat si cat de probabila este o asemenea lovitura punitiva discretionara.

Referitor la prima investigare, seria in pregatire de lovituri “preventive” impotriva Siriei inseamna depasirea liniei rosii, pe care numai dreptul international o poate trage, care face deosebirea intre un razboi de aparare si un razboi de agresiune si intre un razboi anti-terorist si un razboi terorist. Mai aplicat spus, dreptul international va fi inlocuit de arbitrariul deciziei unilaterala a SUA de a ataca Siria, pe baza unor acuzatii fara dovezi. In acest fel, se va repeta precedentul razboi al SUA impotriva Irakului, din 2003, care a adus terorismul deschis in regiune.

Privind probabilitatea atacurilor SUA in Siria, despre care Rusia a avertizat ca vor avea “consecinte grave”, in urma ripostelor legitime de anihilare a agresiunii si de aparare a suveranitatii, pe care dreptul international le prevede prin dreptul la autoaparare si alte sanctiuni, din punctul meu de vedere sunt de luat in calcul mai multe chestiuni. In politica fricii, cel mai de nadejde aliat este fara indoiala emotia. Cuvintele de amenintare si emotiile pe care acestea le starnesc au facut mare parte din razboaie. Uneori, ele au obtinut victoria fara niciun alt efort militar.

Cei care mizeaza ca va fi suficienta o demonstratie de forta chirurgicala, de tip “Soc si groaza” sau “Decapitarea” (v. invazia SUA din Irak sau atrocitatile savarsite de gruparea “Stat Islamic” in Siria si Irak) si ca emotia va face restul de treaba si le va pune victoria pe tava, au in mare masura dreptate in cazul adversarilor asimetrici, mici si slabi, care nu au capacitati simetrice de raspuns. In cazurile inverse, al superputerilor simetrice, lucrurile pot sta insa diferit, contralovitura putand sa aiba efecte mult mai disproportionate pentru cel care a initiat prima lovitura.  

O a doua chestiune care mi se pare ponderatoare cand ne intrebam daca SUA vor ataca Siria, unde Rusia este prezenta militar in teren, este istoricul duelului verbal dintre Trump si Kim, care s-a incheiat prin acordul celor doi de a se aseza la masa negocierilor. Cu atat mai mult retinerea militara a SUA mi se pare mai necesara si rational de inteles in cazul aliantei militare Rusia-Siria (si al blocului militar largit si neprevazut in care se poate transforma). O a treia chestiune este ca pentru Siria nu exista o solutie militara, iar in cazul unei posibile escaladari, care poate scapa de sub control, niciun obiectiv politic nu poate fi atins prin distrugerea totala a regiunii.    

Abaterea atentiei internationale de la situatia colonizarii israeliene in teritoriile palestiniene, conflictului fierbinte de la granita celor doua parti si “marsului marii reintoarceri” a refugiatilor palestinieni ar putea fi o a patra chestiune care s-ar putea afla la originea acestui impresionant zanganit de arme al SUA in Orientul Mijlociu, avand ca pretext Siria. Ar putea fi foarte probabil ca Netanyahu sa fie ghimpele care il inteapa pe Trump sa atace Siria. Ca indicatori pe aceasta probabilitate sunt telefonul prin care presedintele rus Putin i-a cerut lui Netanyahu “sa nu destabilizeze Siria” si avertizarea pe care acesta din urma a adresat-o Iranului “sa nu puna la incercare detereminarea” Israelului.

In sfarsit, o a cincea conexiune trebuie facuta cu noul consilier pentru securitate de la Casa Alba, John Bolton, un abuzator de cuvinte si emotii tari, ceea ce consoneaza perfect cu profilul belicos al presedintelui Trump. Bolton pare sa-si fi pus pe cap peruca din recuzita de morga sententioasa a militarilor si judecatorilor din evul mediu, cand declara ca adversarul trebuie facut “sa simta durerea” si “sa nu doarma linistit.” Mesajele SUA catre lume privind atacarea Siriei par sa fie suprapline de “filosofia” fricii marca Bolton.         


Ostatica Iulia Skripal: Nimeni nu i-a vazut starea reala si nu i-a auzit parerea. Libertatea de a dispune de propria sa persoana, un mare semn de intrebare

12/04/2018

UK si drepturile omului: Rusoaica europeana Iulia Skripal

Drepturile cetatenei ruse Iulia Skripal de a primi ajutor consular rus si vizite din partea rudelor din Rusia sunt garantate de lege in orice stat de drept real si in orice democratie reala. Refuzurile autoritatilor britanice de a-i permite Iuliei sa beneficieze de aceste drepturi ridica noi si mari semne de intrebare in legatura cu ce s-a intamplat in mod real in cazul Skripal, dar si cu libertatea personala a fiicei fostului agent dublu rus Seghei Skripal, care a fost otravita impreuna cu tatal ei, la inceputul lunii martie, in Anglia.  

Desi Iulia s-a recuperate rapid in ultimul timp si a si parasit spitalul, fiind dusa la o adresa necunoscuta de catre autoritatile britanice, nimeni nu a vazut-o si nu a aflat din gura ei ce s-a intamplat in ziua otravirii si ce vrea sa faca in continuare, ca fiinta libera si posesoare deplina a drepturilor omului. Firesc ar fi fost sa aiba o conferinta de presa, sa aiba contacte cu oficiali ai ambasadelor rusa si europene, sa comunice cu rudele de acasa. Nimic din toate astea, ca si cum libertatea de miscare si de exprimare nu ar mai exista pentru Iulia.

Mai mult, Londra ne spune ce ar fi spus Iulia, izoland-o de public, ca pe o ostatica. Am aflat, miercuri, de la un purtator de cuvant al Ministerului britanic de Externe ca Iulia Skripal ar fi respins o propunere de ajutor consular din partea Rusiei. ”Noi i-am transmis Iuliei propunerea de ajutor consular din partea Ambasadei ruse”, a declarat oficialul britanic intr-un comunicat. ”Ea este libera sa decida daca doreste sa-l accepte sau nu. Pana in prezent, intelegem ca nu l-a acceptat”, a precizat el. La tendentiozitatea atroce a acuzatiilor britanice fara probe, se adauga, acum, si lipsa de probe despre ceea ce Iulia spune si vrea cu adevarat. Aflam, aici, vesnica cupiditate a intermediarului, care scade sau mareste pretul dupa cum ii dicteaza profitul. Iulia este rusoaica europeana, iar proba de autenticitate a libertatii sale ar fi libertatea de circulatie in orice capitala din Uniunea Europeana.