Terorizarea cu amenintarea razboiului mondial: Atacarea Siriei de catre SUA, operationalizarea teoriei noului consilier pentru securitate de la Casa Alba / Lumea nu trebuie sa doarma “linistita”. Ea trebuie sa simta “durerea” (Bolton)

Un puternic grup naval al SUA, în frunte cu un portavion, se îndreaptă spre Siria. Trump: „Pregăteşte-te, Rusia“, rachetele „vor veni“. Foto: Adevarul

In privinta consecintelor unui al treilea razboi mondial, care inevitabil va fi unul nuclear, dupa cum a fost si sfarsitul celui de-al doilea (v. bombardarea atomica a oraselor japoneze Hiroshima si Nagasaki, in 1945), nu cred ca are rost sa mai zabovim cu analize. In acest posibil caz, trebuie sa ne raportam la singurul adevar asupra caruia SUA si Rusia au cazut de acord: nu va fi un castigator; toata lumea va pierde. In opinia mea, mult mai oportune ar fi incercarile de a afla care este semnificatia reala a dezlantuirii unui atac cu rachete impotriva Siriei pe baza unui motiv fabricat si cat de probabila este o asemenea lovitura punitiva discretionara.

Referitor la prima investigare, seria in pregatire de lovituri “preventive” impotriva Siriei inseamna depasirea liniei rosii, pe care numai dreptul international o poate trage, care face deosebirea intre un razboi de aparare si un razboi de agresiune si intre un razboi anti-terorist si un razboi terorist. Mai aplicat spus, dreptul international va fi inlocuit de arbitrariul deciziei unilaterala a SUA de a ataca Siria, pe baza unor acuzatii fara dovezi. In acest fel, se va repeta precedentul razboi al SUA impotriva Irakului, din 2003, care a adus terorismul deschis in regiune.

Privind probabilitatea atacurilor SUA in Siria, despre care Rusia a avertizat ca vor avea “consecinte grave”, in urma ripostelor legitime de anihilare a agresiunii si de aparare a suveranitatii, pe care dreptul international le prevede prin dreptul la autoaparare si alte sanctiuni, din punctul meu de vedere sunt de luat in calcul mai multe chestiuni. In politica fricii, cel mai de nadejde aliat este fara indoiala emotia. Cuvintele de amenintare si emotiile pe care acestea le starnesc au facut mare parte din razboaie. Uneori, ele au obtinut victoria fara niciun alt efort militar.

Cei care mizeaza ca va fi suficienta o demonstratie de forta chirurgicala, de tip “Soc si groaza” sau “Decapitarea” (v. invazia SUA din Irak sau atrocitatile savarsite de gruparea “Stat Islamic” in Siria si Irak) si ca emotia va face restul de treaba si le va pune victoria pe tava, au in mare masura dreptate in cazul adversarilor asimetrici, mici si slabi, care nu au capacitati simetrice de raspuns. In cazurile inverse, al superputerilor simetrice, lucrurile pot sta insa diferit, contralovitura putand sa aiba efecte mult mai disproportionate pentru cel care a initiat prima lovitura.  

O a doua chestiune care mi se pare ponderatoare cand ne intrebam daca SUA vor ataca Siria, unde Rusia este prezenta militar in teren, este istoricul duelului verbal dintre Trump si Kim, care s-a incheiat prin acordul celor doi de a se aseza la masa negocierilor. Cu atat mai mult retinerea militara a SUA mi se pare mai necesara si rational de inteles in cazul aliantei militare Rusia-Siria (si al blocului militar largit si neprevazut in care se poate transforma). O a treia chestiune este ca pentru Siria nu exista o solutie militara, iar in cazul unei posibile escaladari, care poate scapa de sub control, niciun obiectiv politic nu poate fi atins prin distrugerea totala a regiunii.    

Abaterea atentiei internationale de la situatia colonizarii israeliene in teritoriile palestiniene, conflictului fierbinte de la granita celor doua parti si “marsului marii reintoarceri” a refugiatilor palestinieni ar putea fi o a patra chestiune care s-ar putea afla la originea acestui impresionant zanganit de arme al SUA in Orientul Mijlociu, avand ca pretext Siria. Ar putea fi foarte probabil ca Netanyahu sa fie ghimpele care il inteapa pe Trump sa atace Siria. Ca indicatori pe aceasta probabilitate sunt telefonul prin care presedintele rus Putin i-a cerut lui Netanyahu “sa nu destabilizeze Siria” si avertizarea pe care acesta din urma a adresat-o Iranului “sa nu puna la incercare detereminarea” Israelului.

In sfarsit, o a cincea conexiune trebuie facuta cu noul consilier pentru securitate de la Casa Alba, John Bolton, un abuzator de cuvinte si emotii tari, ceea ce consoneaza perfect cu profilul belicos al presedintelui Trump. Bolton pare sa-si fi pus pe cap peruca din recuzita de morga sententioasa a militarilor si judecatorilor din evul mediu, cand declara ca adversarul trebuie facut “sa simta durerea” si “sa nu doarma linistit.” Mesajele SUA catre lume privind atacarea Siriei par sa fie suprapline de “filosofia” fricii marca Bolton.         

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: