Donald Trump: Discursul belicos, eclipse de memorie

Presedintele SUA, Donald Trump Foto: Guliver / Getty Images

In discursul sau belicos, prin care anunta ca a ordonat atacarea Siriei, si oarecum incalcit, prin bălălăiála prin doua secole, presedintele SUA, Donald Trump, a avut cateva eclipse de memorie. Una dintre aceste eclipse ale memoriei prezidentiale are loc cand Trump se refera la pericolul “unic” al armele chimice prin provoacarea de “suferinte inspaimantatoare” si “devastarea pe scara larga chiar in cantitati mici”.

Afirmatia lui Donald Trump a fost inexacta, tendentioasa si o minciuna prin omisiune, in scop de ascundere. Sub lustruiala aparentei de onorabilitate, seful Casei Albe a ascuns doua arme de nimicire in masa in utilizarea si respectiv provocarea carora SUA au fost istoric direct implicate si responsabile. Arma nucleara pe care SUA au folosit-o pentru nimicirea in masa a civililor din orasele japoneze Hiroshima si Nagasaki, la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, a provocat cel putin tot atata oroare ca arma chimica utilizata in primul razboi mondial, desi raul prin ucidere in masa nu are grade de comparatie. A doua arma de nimicire in masa trecuta sub tacere de presedintele Trump este arma terorismului global, utilizata in secolul nostru, cu concursul predecesorului Obama. Terorismul trebuie reclasificat si inclus in categoria armelor de nimicire in masa. 

O alta eclipsa de memorie a avut loc in finalul discursului, cand presedintele american Donald Trump le-a cerut tuturor americanilor sa spuna o rugaciune pentru razboinicii SUA din Orientul Mijlociu. Dar in ce limba si in ce religie? Se potrivesc ele cu cele ale lui Trump? Intrebarile isi au rostul lor, cunoscand mozaicul imigrationist din SUA. Pe de alta parte, toti stim raspunsul la intrebarea referitoare la cine a fost Dumnezeul Babilonului, care i-a corupt prin preacurvia pierzaniei pe locuitorii sai. Da, coruptia inseamna preacurvie, unul din pacatele capitale care strica sufletele oamenilor si se afla pus la index in decalog. Cum suntem la putin peste o saptamana de la sarbatoarea ortodoxa a Pastelui, sa ne inscriem si noi in cererea aliatului si partenerului nostru strategic si sa spunem o rugaciune pentru militarii americani din tara Damascului Sf. Pavel si intoarcerea lor cu bine cat mai curand acasa. Si sa reflectam la pilda si indemnul lui Iisus Hristos: Casa Tatalui Meu este o casa de rugaciune. Nu faceti din ea o pestera de talhari.   

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: