Suveranitatea reafirmata vs vasalitatea reinventata

Revolutia Macron pare sa fi obosit. Ca intotdeauna in istorie, riscul revolutiilor obosite este de a degenera in contrarevolutie. Intr-un documentar BBC despre China, in curs de mediatizare si in Romania, un comentariu din cel mai recent episod privind revolutia culturala face o afirmatie extrem de coroziva si exceptional de sugestiva : “Tovarasul Mao a incurcat binele cu raul si poporul cu dusmanul.”

Mutatis mutandis, as spune despre discursul de marti din Parlamentul European al  presedintelui Frantei, Emmanuel Macron: “Domnul Macron incurca suveranismul cu nationalismul si liberalismul cu neocolonialismul.” Despre ce este vorba? In discursul de la Strasbourg, Macron a pledat pentru “apararea ferma” a unei “suveranitati reinventate” si a “democratiei liberale” in fata “regimurilor autocrate” si a “democratiilor iliberale” din unele tari din Europa, aluzie la Europa de Est. Cu acelasi prilej, Macron a mai lansat o idée manipulatoare, prin efectele perverse pe termen lung, la adresa tarilor est-europene, propunand ”crearea unui program european” pentru a finanţa colectivităţile locale care primesc refugiaţi pentru a depăşi dezbaterea aprinsă privind cotele de alocare în cadrul UE .

Pentru clarificarea ideologiei si intereselor macroniste, pentru ca toata discutia pe care o provoaca Macron are drept substrat colonialismul si nationalismul de sorgine occidentala, pe seama orientalilor, trebuie spus ca suveranismul nu inseamna nationalism, ci unica cale eficienta de ingradire a pulsiunilor colonialiste. Vestul este bogat si puternic pentru ca are colonii in Est, sub o forma sau alta. Colonialismul s-a reinventat prin expansiunea NATO si UE in tarile Europei Centrale si de Est. Ca urmare, suveranismul trebuie reafirmat, nicidecum reinventat, in sensul macronist, de atenuare si descrestere. Scopul sensului sugerat de Macron este de a permite expansiunea neocolonialismului, reinventat prin ideologia “integrarii”, ale carei tentacule economice si militare au cuprins pe nesimtite si politica, administratia, justitia, statul, creandu-se un establishment si un statu quo cvasicoloniale. Nu sunt contra integrarii, ci a inegalitatii bazelor si relatiilor cu centrul, a vasalizarii prin situarea pe “viteze” periferice, orbitale, care ne incremeneste sine die intr-un statut de facto colonial, abil reinventat.

Propunerea lui Macron de finantare a implementarii est-europene de imigranti contine aceleasi interese si riscuri ca ale planului Marchall. Politica marchalliana de impletire stransa a finantarii cu imigratia a supra-imbogatit corporatiile, dar acestea din urma au facut din politica lor corporativa de resurse umane o dezastruoasa politica demografica structurala in tarile vest-europene, ale carei efecte le vedem azi, in toata ne-splendoarea lor. Altfel spus, imigrantii din fostele colonii si din actualele din imperiul Commonwealth, ale Vestului, sunt sau pot fi o alta cale de colonizare a Estului, prin distrugerea identitatilor etnice, culturale, religioase, nationale ale popoarelor estice.    

In loc de concluzii, sa recapitulam: Colonialismul s-a reinventat. Democratia liberala si neoliberalismul sunt expresii ale ideologiei neocolonialismului. Suveranismul trebuie reafirmat. El nu se identifica cu nationalismul. Suveranismul reafirmat este o cale de eliberare si/sau de ingradirea a posibilitatii de a fi devalizati de mostenirea istorica a parintilor si neamului, ori de a fi colonizati si deveni colonie.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: