Geopolitica neocoloniala si pietricelele fundatiei

20/04/2018

In focul reuniunii Consiliului de Securitate, convocate la cererea Rusiei dupa loviturile aeriene intreprinse de SUA, Marea Britanie si Franta impotriva Siriei, ambasadorul rus Vasili Nebenzia i-a acuzat pe agresori ca au incalcat Carta ONU si dreptul international. El le-a aruncat in fata cuvintele: “Nu ati iesit din neocolonialism!”. Probabil, putini au fost cei care si-au dat seama ca aceste cuvinte au exprimat un mare adevar, atingand astfel punctul nevralgic, cauzal al suitei de razboaie “preventive” si de lovituri de “pedepsire”.

Marele vinovat de neocolonialism si vulnerabil la noile miscari de eliberare nationala este Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord. Acest cel mai mare imperiu colonial din istorie continua sa supravietuiasaca sub forma mascata a Commonwealth-ului. Potrivit istoricilor, Commonwealth-ul Coroanei britanice inglobeaza si fostele colonii americane. Ele au fost trecute de metropola prin operatia de schimbare la fata cu bisturiul numit razboiul de “independenta” american, prin care le-au dat noua identitate de Statele Unite ale Americii.    

Iata insa ca si Commonwealth-ul neocolonialismului britanic a inceput sa scartie din toate incheieturile, prevestind o noua tectonica politica a Imperiului, pentru “iesirea din neocolonialism”. Tot mai multe atingeri sau apasari pe acest punct dureros s-au intamplat in ultimul rand, facand Regatul Unit sa incerce sa abata atentia publica in cu totul alte directii. Printr-un recent anunt in fata celor 53 de sefi de guvern din Commonwealth, convocati la Londra, regina Elisabeta a II-a si-a desemnat succesorul la sefia acestuia in persoana printului Charles. De observat, succesiunea nu s-a referit la tronul Regatului, ci la sefia Imperiului neocolonial Commonwealth.      

Sunt si alte semnale care arata ca problema conservarii si apararii neocolonialismului in formatul Commonwealth a devenit preocupanta pentru Coroana Imperiului UK. La aceeasi reuniune a organizatiei neocoloniale care regrupeaza teritorii ale fostului imperiu colonial britanic, premierul Theresa May a declarat ca Marea Britanie va contribui cu 15 milioane de lire la întărirea apărării cibernetice a statelor din Commonwealth. De asemenea, numirea de catre regina Elisabeta a II-a a printului Harry ca ambasador al tineretului pentru Commonwealth si asocierea la acest rol a afroamericanei Meghan Markle, cu care printul se va casatori pe 19 mai, act apreciat de multi drept o casatorie politica, sunt indicii privind actiunile Coroanei de centralizare si control cu substrat neocolonial.

O pietricica care s-ar putea sa fisureza sau chiar sa naruie Imperiul neocolonial britanic este decizia simbolica a Swazilandului, fost protectorat britanic pana la independenta din 1968, de a-si schimba numele in eSwatini. Regele Swaziland, ultimul monarh absolut din Africa, a anunțat că țara sa își va relua numele de origine „eSwatini”, cu ocazia aniversării a 50 de ani de independență. „Odată cu independența, toate țările africane și-au reluat numele vechi, cel dinainte de colonizare”, a spus acesta, în fața unui stadion plin.

Un asemenea gest simbolic ar fi putut fi insa sugerat chiar de Londra, ca o operatiune de manipulare a perceptiilor in directia “independentei” neocoloniilor, dupa ce a devenit limpede ca vechile manipulari – inventarea “parlamentarismului” si “independentei” pentru fostele colonii etc. – si-au atins limitele. Oricum, NeoImperiul Britanic, care in forma sa veche a savarsit cele mai mari genocide in teritorii-tinta (genocidul irlandezilor – 1649, genocidul burilor – 1899 etc.) nu poate fi suspectat ca ar duce grija neocoloniilor.

Pentru cei care se intreaba de unde este “pasiunea” pentru scenarii de otraviri (v. Skripal) si gazari (v. Irak, Siria) vor fi probabil mirati sa afle ca insusi inaintasul Winston Churchill a fost un sustinator fervent al acestora. In 1920, blamand revoltele arabilor si kurzilor din coloniile britanice, Churchill a declarat public: „Îmi este de neînţeles meticulozitatea celor care se opun aplicării gazului. Eu sunt întru totul pentru utilizarea substanţelor otrăvitoare împotriva triburilor necivilizate” [Hirst, 1988, apud Назаретян, 2008, p. 175]. 


Politica fricii ca represiune sistemică: În timp ce Washingtonul cere Cubei să renunţe la “represiune”, în Florida doi poliţişti au fost împuşcaţi mortal

20/04/2018

Doi politisti au fost impuscati mortal in Florida

Politica fricii este sistemica. Ea tinteste atat populatia civila, cat si slujitori ai sistemului. Scopul ei este de a mentine controlul minoritatii dominante asupra sistemului si societatii. Cand insisi membri ai fortelor de represiune devin tinte ale politicii fricii, gandirea si analiza sunt inevitabil indreptate spre intelegerea faptului ca acestia sunt deopotriva unelte si victime ale controlului dublu, care se exercita asupra sistemului si societatii. Ecuatia este simpla: minoritatea dominanta (MD) plus controlul dublu (CD), realizat prin politica fricii (PF), inseamna totalitarism (T). Cuantificat: MD+CD+PF=T. Iesirea din aceasta ecuatie, adica solutia, este la fel de simpla: reinstalarea controlului social.

Analiza, evaluarea si solutia de mai sus pot fi facute de oricine, in mod independent, pe exemplele din teren, care este campul international. SUA i-au cerut joi noului preşedinte al Cubei, Miguel Diaz-Canel, să pună capăt “represiunii” din insulă şi au denunţat o tranziţie nedemocratică în fruntea ţării. „Suntem dezamăgiţi de faptul că guvernul cubanez a ales să reducă la tăcere vocile independente şi să menţină monopolul represiv al puterii în loc să permită poporului să aibă o opţiune reală prin alegeri libere, juste şi disputate”, a reactionat Heather Nauert, purtătoare de cuvânt a Departamentului de Stat, in urma alegerii lui Canel ca presedinte al Cubei.

Ca o ironie a sortii la “lectia” diplomatiei americane date cubanezilor despre “libertate” si “drepturile omului”, tot joi au fost impuscati mortal prin geam doi politisti care se aflau in interiorul unui restaurant din nordul Floridei, unde aparent au fost prinşi într-o ambuscadă de un bărbat înarmat care şi-a pierdut la rândul său viaţa în cursul atacului, potrivit serifului politiei locale. “O ancheta este in curs”, a precizat seriful, referindu-se la “motivatiile” uciderii celor doi subalterni ai sai si la cauza “neclara” a mortii atentatorului, gasit mort in exteriorul restaurantului. Astfel de evenimente tragice, cuprinzand fie politisti, fie civili, au devenit din pacate banale, prin sistematicitate, in SUA. Preşedintele american, Donald Trump, a adresat într-un tweet „condoleanţe familiei, prietenilor şi colegilor” victimelor.