Din crestetul muntelui

22/04/2018

Nu inteleg de ce amestecati stalinismul cu democratia. Disproportia este monstruoasa. Ori, daca tot ati facut-o, care “adevar”mai este valabil? Cel despre atunci sau cel despre acum?!

Daca sunteti de acord ca starea si perspectiva vazute de la piciorul muntelui sunt diferite de cele vazute din crestetul lui, va trebui sa-i dati dreptate ministrului Educatiei (nu spun sa-i cereti si scuze, sic!). Din pozitia in care se afla, ministrul Educatiei vede disproportia dintre structura ofertei educationale si structura cererii de forta de munca, mai cu seama din perspectiva anuntata, a cresterii investitiilor productive.

In discutie nu este daca socioumanistii sunt mai presus sau mai prejos decat politehnistii, aceasta fiind o falsa problema. In mod real este vorba despre distrugerea pietei politehnistilor, simultan cu cea a economiei nationale, care au urmat dupa Revolutie. Analizati, pentru a va convinge, cate fabrici, uzine si santiere romanesti s-au inchis, disparand pur si simplu dupa 1989. Nemaiavand cerere pe piata muncii, si oferta educationala politehnista, de ingineri, s-a reajustat dramatic. In schimb, a crescut accelerat oferta educationala de socioumanisti, intre altele pentru a umple si golul provocat de perioada comunista.

Nu cred ca este nevoie sa va mai atrag atentia spre SUA, pe care inteleg ca o cunoasteti foarte bine, unde productiile de afaceristi, piaristi, finantisti, juristi sau altele asemanatoare au ajuns la un supraplin insuportabil de catre economia americana, in detrimentul inginerilor, mai ales in contextul in care recrutarea externa a acestora din urma a inceput sa aiba rateuri serioase, din motive de scadere galopanta a atractivitatii, urmare indeosebi a lipsei unor reforme structurale multiple (inclusiv politice).

Cat priveste gratuitatea sarcasmului privind poetii care la origine au un profil educational de tip “Real”, daca veti fi dispusa sa rascoliti arhivele privind premiile nationale si internationale pentru poezie si literatura veti fi surprinsa sa aflati cate nume celebre de poeti si scriitori au provenit din randurile “insensibililor” realisti (unul este matematicianul poet Dan Barbilian, cunoscut ca poet sub numele de Ion Barbu; dar si cate altele).

http://www.contributors.ro/politica-doctrine/zglobia-politica-neo-stalinista-a-ministrului-educa%C8%9Biei/


Maximizarea profitului si redistribuire progresiva

22/04/2018

Dragul meu d’Artagnan, am serioase indoieli ca distingeti nuantele operationale intre indoctrinare, manipulare, psihologizare sau ca pricepeti in profunzime rolul motor si primordial al categoriei de interes. Ar mai fi si varianta sinceritatii, dar, in fine, sa trecem peste…

Credeti ca dupa 1989 mai poate fi gasit pe undeva vreun utopist? Nici chiar daca ar fi crescut in ghiveci sau in sera! In schimb, interesul si manipularea sunt altceva, ambele sunt eterne (v. Palmerston) si in raport ca de la scop la mijloc. Daca sustineti ca fara un mediu salarial cat de cat competitiv vom reusi sa stopam migratia creierelor stiintifice si bratelor de munca (sponsorizand educatia si economia altora) sau sa-i aducem acasa pe romanii plecati afara, degeaba strigati lozinca “Romania First!”. Esuati intr-o utopie la fel ca marxismul.

Ori daca sugerati ca este un moft sa pretinzi fiscalitate la standarde occidentale, care este aducatoare de venituri pentru investitii publice si pe care noi nu o practicam, ma tem ca intrati in categoria utopistilor incorigibili ai marionetei numite “social-democratie”, de pana la Liviu Dragnea. Daca vrem sa miscam lucrurile din incremenirea in care ne aflam de aproape trei decenii, haideti sa fim pragmatici, precum americanii – nu degeaba s-a nascut la ei William James, intemeietorul filosofiei pragmatismului (v. Pragmatism: A New Name for some Old Ways). De undeva trebuie inceput, iar Dragnea&PSD tocmai acest lucru l-au facut.    

PS/NB: Social-democratia a aparut cam cu 150 de ani in urma, iar pragmatismul cu o jumatate de secol mai tarziu. S-ar parea ca nu s-au intalnit sau, daca au facut-o, s-au ignorat. In zilele noastre insa sinteza lor este nu numai posibila, ci si necesara. Noul pragmatism se poate traduce astfel: profit capitalist si redistribuire social-democrata. Atrag atentia ca in aceasta redefinire nu este vorba de niciun comunism, despre ale carui economie hipercentralizata si egalitarism stim azi cu precizie ca sunt nefunctionale (v. si adevarul revelat de Mircea Popescu, referitor la ajutoarele sociale). Nici in China comunista nu mai exista egalitarism.

De altfel, insusi Lenin recunoscuse partial acest lucru, cand introdusese Noua Politica Economica (NEP), de incurajare a micii proprietati capitaliste. Redistribuirea social-democrata  nu inseamna egalitarism, ci progresie (nu progresism), sub forma cotelor progresive (liberalii sunt cu cota unica). Debutul si parcursul premierului Viorica Dancila sunt notabile. Daca social-democratii germani vor avea prima femeie ca presedinte, in cei 155 de ani de existenta ai SPD, putem nutri si noi speranta ca prima femeie presedinte al PSD va fi Viorica Dancila.

https://adriannastase.ro/2018/04/21/despre-maiestate/