Impas PSD: Conflict intre doctrina si ideologie

PSD, cel mai mare si experimentat partid din Romania, de dupa 1989, a ajuns in impas politico-existential. Derapajele de leadership din ultimul timp, de cand presedinte al PSD este Liviu Dragnea, pot fi caracterizate printr-un singur cuvant, unipersonalism. Sau, ceea ce esential nu este diferit, prin unilateralism. Oricum, ambele cuvinte au aceeasi esenta nedemocratica, pe care o aflam in unipolarism. Legatura lor cu pulsiunile unipolariste, din relatiile internationale post cold war sau post post cold war, este inspirationala. Liviu Dragnea a avut de unde sa invete.  

Dar mai este o cauza explicativa, ori cel putin favorizanta, pentru nebulozitatea din PSD, care ar putea anunta un declin istoric. Chiar de partid cometa. Perspectiva incepe sa se simta si din orbitarea PSD-ului de catre partide partifage, care se hranesc cu alte partide. Se prefigureaza o fizica a fortelor de atractie politica si electorala ale partidelor, asemanatoare celor dintre planete, pentru captarea unei parti cat mai mari din planeta PSD, susceptibila de slabire si fragmentare. Aceasta cauza explicativa, din interiorul PSD, rezida in conflictul dintre ideologie si doctrina.  

Originea conflictului dintre ideologia si doctrina social-democrate a fost inca de la inceputurile acestei miscari politice (sec. XIX), cand fondatorii Rosa Luxemburg et alii au contaminat partidele social-democrate cu semintele internationalismului, pe care le-au dus mai apoi in partidele comuniste. Comunismul s-a folosit de social-democratie si s-a nascut din social-democratie. Sa nu ne sidereze faptul ca Liviu Dragnea este subordonat internationalismului, pe multiple cai invizibile, mai ales prin parghii financiare si de manipulare ideologica si electorala. Internationalismul sacrifica interesele nationale. L-ati vazut pe Dragnea cum a pocnit din calcaie cand a primit ordinul sa mute ambasada si sa se duca la Ierusalim? Nu i-a pasat ca pune Romania in postura de infractoare, prin incalcarea rezolutiilor ONU si dreptului international. Internationalismul face din partidele social-democrate niste unelte transnationale, slujitoare ale marele capital mondial si utopiei unipolarismului.

Din acest moment, al conjunctiei social-democratiei cu internationalismul si progresismul – acesta din urma fiind o alta linie de atac bipartizan, si de pe stanga si de pe dreapta, impotriva conservatorismului, a nealterarii identitatii si integritatii nationale – ideologia social-democrata intra in conflict cu doctrina social-democrata. Pentru a intelege mai bine diferenta dintre ideologie si doctrina si conflictul care s-a insinuat intre acestea in cazul social-democratiei, doua scurte precizari. Ideologia reprezinta idei si conceptii partizane, care tintesc interese si aspiratii ale unui grup social si un anumit mod de organizare a statului. Doctrina este ceva mai generala si mai neutrala, cuprinzand partea cea mai stabila de principii, invataturi, instructiuni, axiome. Pe acest fond, in care doctrina este baza si sustinere pentru ideologie, intre cele doua a aparut un conflict acut, trecand de faza insidioasa de inceput amintita, prin care ce-a de-a doua incearca sa o anihileze pe prima.

Daca doctrina proclama un set de principii privind binele social raportat la cadre statal-nationale date, ideologia din ultima vreme a schimbat subtil baza de raportare, care a devenit internationalista si progresista. Sau, mai bine zis, social-democratia, in cazul de fata PSD-ul lui Dragnea, a iesit brusc de sub acoperirea aparentei de partid national, descoperindu-se ca un partid care executa ordine transnationale. Cu subordonare internationalista. Este doar o chestiune de timp pana cand ideologia va schimba doctrina si o va inlocui cu altceva, in virtutea faptului implinit. Cea mai elocventa speta in acest sens internationalist este cea a cotelor de imigranti, dar ele sunt mult mai multe, care, toate, duc in aceeasi directie si la acelasi rezultat final, omul unidimensional, intr-o alta acceptiune decat cea materialist-capitalista a lui Herbert Marcuse, adica omul uniformizat, standardizat, fara identitate rasiala, etnica, culturala, religioasa etc, total supus si controlat de catre o minoritate care-si pastreaza cu sfintenie identitatea si integritatea. Omul total unidimensional este sclavul universal al ordinii mondiale unipolare. Contracararea poate veni din iesirea partidelor din stereotipul stanga-dreapta, prin definitie dezbinator, si abordarea de catre acestea a unei perspective unificatoare, devenind avertizoare si protectoare ale identitatii si integritatii nationale, ale corpului national. Conceptualistii paradigmei stanga-dreapta au avut scopul de a slabi corpul national, ca si cand stanga si dreapta ar avea functiile de a-l palmui si lovi necontenit, pana il pun la pamant. Asa ceva poate plasmui doar cineva care vrea sa aduca noaptea mintii, cum se urmarea in comunism. In capitalism esenta este aceeasi, dar pentru variatie putem spune ca se vrea ca oamenii sa devina eunuci ai mintii.   

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: