Chișinău: Urgenţa unei redefiniri de strategie. De la “confruntarea geopolitică” la calea română

19/04/2018

“Confruntarea geopolitica” este calea kieveana a scindarii. Sa privim la cele doua Ucraine care au urmat Maidanului de la Kiev si vom intelege pericolul aventurarii pe calea confruntarii geopolitice. Kievul s-a lasat antrenat intr-un nou razboi rece, care nu este al sau, la scurt timp dupa ce a scapat de cel vechi, ambele la preturi nemeritate.

Pentru Chisinau inca nu este prea tarziu sa inteleaga adevarul amar al preturilor existentiale pe care le va plati continuand sa mearga pe calea kieveana a confruntarii geopolitice. Republica Moldova este prea mica pentru un razboi asa de mare. Mergand pe calea Kievului, Chisinaul nu va culege beneficiile, ci pierderile.  

Exista si o alta cale pentru a ajunge in spatiul euroatlantic. O cale directa, mai scurta, fara parcursul de durata si plin de pericole al caii kievene, a confruntarii geopolitice. Calea chișinăuiană pentru apropierea de Uniunea Europeana si de Statele Unite este calea reunificarii cu patria mama. Este calea romana. Unirea cu Romania este calea oportunitatii europene si reparatiei istorice a reintregirii neamului romanesc. Confruntarea geopolitica este primejdioasa si costisitoare. Este o provocare inutila, in detrimentul inteligentei politice si diplomatice. Cu cateva zile in urma, Wess Mitchell, asistent al secretarului de stat american, a facut o afirmatie provocatoare, neconforma cu neutralitatea permanenta a Republicii Moldova, proclamata constitutional, care are un caracter exclusiv defensiv. Mitchell a declarat ca “Republica Moldova este in prima linie a confruntarii geopolitice.” Afirmatia a fost facuta in cadrul intrevederii cu seful legislativului moldovean, Andrian Candu.  


Greselile exclusivismului pe criterii etnice al UDMR: Kelemen Hunor confunda adunarea cu scaderea si exclude cultura romana din multiculturalism

18/04/2018

 

Kelemen Hunor, presedintele UDMR

De mirare pentru un intelectual de talia lui Kelemen Hunor, presedinte al UDMR, care confunda operatia de adunare cu cea de scadere si uniculturalismul maghiar cu multiculturalismul romano-maghiar. Dar nu ar fi pentru prima data cand exclusivismul pe criterii etnice joaca cele mai penibile renghiuri unui politician care refuza sa vada complexitatea realitatii, ca si cand ar privi prin ochelari de cal.

Dupa parerea lui Kelemen Hunor, operatia de adunare unu plus unu nu creste si intareste, ci scade si slabeste. In aceasta contra-logica pune Kelemen Hunor unificarea Universitatii de Medicina si Farmacie cu Universitatea Petru Maior din Targu Mures, cand incearca sa ne convinga, in mod evident fara sa si reuseasca, de ce se opune unificarii celor doua universitati, cand rezultatul unificarii ar fi cresterea si intarirea actului educational, prin marirea corpului profesoral si a bazei didactice.   

Si mai ciudata este opinia lui Kelemen Hunor prin care ii exclude pe romani din multiculturalism si reduce, culmea!, laudativ, multiculturalismul la maghiari. Responsabil de aceste contradictii logice si faptice din discursul presedintelui UDMR este fara indoiala exclusivismul pe criterii etnice, care slabeste actul educational si multicultural. „Intenţia de a unifica Universitatea de Medicină şi Farmacie cu Universitatea ‘Petru Maior’ înseamnă, practic, subminarea caracterului multicultural al Universităţii de Medicină şi Farmacie din Târgu Mureş şi o încercare de a diminua rolul şi calitatea actului educaţional maghiar din România”, a sustinut Kelemen Hunor, miercuri, intr-un comunicat al UDMR.


Coridor pentru retragerea rusilor din Transnistria: Momeala ucraineana sau basarabenii isi fac de lucru?

17/04/2018

 

Transnistria (Republica Moldova)

Fara indoiala ca aducerea Transnistriei in NATO si UE o data cu Republica Moldova, ca parte integranta a statului moldovean, ar fi un trofeu teritorial nesperat pentru Washington si Bruxelles, prin ducerea granitei integrarii pe Bug si incorporarea unui teritoriu care istoric si demografic este rusesc.

Faptul ca nu exista o alta cale de a aduce Republica Moldova in cele doua organizatii occidentale decat prin reunificarea cu Romania a devenit cat se poate de limpede. Chiar si pentru Statele Unite, al caror ambasador la Chisinau sustinea sus si tare, pana nu de mult, ideile independentei, cu insinuare spre Romania, si integritatii, cu bataie spre Rusia.    

Pana la urma, un teritoriu al unui stat luat sub autoritatea geopolitica occidentala este un teritoriu bun luat, un castig, indiferent daca este mai mare sau mai mic. Aceasta problema a dimensiunii teritoriale a reunificarii depinde de cele doua capitale romanesti, Bucuresti si Chisinau, cat si de Moscova, nu in ultimul rand.

Problema pentru Romania ar fi ca reunificarea cu Transnistria in componenta Republicii Moldova ar excede limitele denuntarii pactului Ribbentrop-Molotov si ar da nastere la o alta problema si o alta interpretare, care, imediat sau in timp, se pot transforma intr-o vulnerabilitate geopolitica. Mai simplu spus, Romania nu are de ce sa se lege la cap cu un teritoriu care nu a fost niciodata romanesc, visul reunificarii trebuind sa fie strict legat de reintrarea in frontierele istorice romanesti.

Pe aceste considerente teritoriale istorice si de oportunitate a reunificarii, anuntul de azi al Kievului potrivit caruia Ucraina este gata sa ofere Rusiei un coridor pentru retragerea trupelor rusesti din Transnistria nu l-am vazut decat ca pe o momeala pusa intr-o undita straina. Chisinaul si Kievul rezoneaza pe revenirea Transnistriei in cadrul statului unitar Republica Moldova, cu nuanta moldoveana ca susţine acordarea unui statut special regiunii transnistrene. Dar cu sau fara statut special, dreptul istoric nu se schimba. Ruperea Basarabiei de patria mama a fost o facatura nazisto-sovietica, iar alipirea Transnistriei rusesti la Basarabia romaneasca a fost o facatura sovietica. Privind de o parte si de alta a Prutului, dar si de o parte si de alta a Nistrului, normal, din punct de vedere al dreptului istoric, ar fi sa fie denuntate ambele facaturi.      


Suveranitatea reafirmata vs vasalitatea reinventata

17/04/2018

Revolutia Macron pare sa fi obosit. Ca intotdeauna in istorie, riscul revolutiilor obosite este de a degenera in contrarevolutie. Intr-un documentar BBC despre China, in curs de mediatizare si in Romania, un comentariu din cel mai recent episod privind revolutia culturala face o afirmatie extrem de coroziva si exceptional de sugestiva : “Tovarasul Mao a incurcat binele cu raul si poporul cu dusmanul.”

Mutatis mutandis, as spune despre discursul de marti din Parlamentul European al  presedintelui Frantei, Emmanuel Macron: “Domnul Macron incurca suveranismul cu nationalismul si liberalismul cu neocolonialismul.” Despre ce este vorba? In discursul de la Strasbourg, Macron a pledat pentru “apararea ferma” a unei “suveranitati reinventate” si a “democratiei liberale” in fata “regimurilor autocrate” si a “democratiilor iliberale” din unele tari din Europa, aluzie la Europa de Est. Cu acelasi prilej, Macron a mai lansat o idée manipulatoare, prin efectele perverse pe termen lung, la adresa tarilor est-europene, propunand ”crearea unui program european” pentru a finanţa colectivităţile locale care primesc refugiaţi pentru a depăşi dezbaterea aprinsă privind cotele de alocare în cadrul UE .

Pentru clarificarea ideologiei si intereselor macroniste, pentru ca toata discutia pe care o provoaca Macron are drept substrat colonialismul si nationalismul de sorgine occidentala, pe seama orientalilor, trebuie spus ca suveranismul nu inseamna nationalism, ci unica cale eficienta de ingradire a pulsiunilor colonialiste. Vestul este bogat si puternic pentru ca are colonii in Est, sub o forma sau alta. Colonialismul s-a reinventat prin expansiunea NATO si UE in tarile Europei Centrale si de Est. Ca urmare, suveranismul trebuie reafirmat, nicidecum reinventat, in sensul macronist, de atenuare si descrestere. Scopul sensului sugerat de Macron este de a permite expansiunea neocolonialismului, reinventat prin ideologia “integrarii”, ale carei tentacule economice si militare au cuprins pe nesimtite si politica, administratia, justitia, statul, creandu-se un establishment si un statu quo cvasicoloniale. Nu sunt contra integrarii, ci a inegalitatii bazelor si relatiilor cu centrul, a vasalizarii prin situarea pe “viteze” periferice, orbitale, care ne incremeneste sine die intr-un statut de facto colonial, abil reinventat.

Propunerea lui Macron de finantare a implementarii est-europene de imigranti contine aceleasi interese si riscuri ca ale planului Marchall. Politica marchalliana de impletire stransa a finantarii cu imigratia a supra-imbogatit corporatiile, dar acestea din urma au facut din politica lor corporativa de resurse umane o dezastruoasa politica demografica structurala in tarile vest-europene, ale carei efecte le vedem azi, in toata ne-splendoarea lor. Altfel spus, imigrantii din fostele colonii si din actualele din imperiul Commonwealth, ale Vestului, sunt sau pot fi o alta cale de colonizare a Estului, prin distrugerea identitatilor etnice, culturale, religioase, nationale ale popoarelor estice.    

In loc de concluzii, sa recapitulam: Colonialismul s-a reinventat. Democratia liberala si neoliberalismul sunt expresii ale ideologiei neocolonialismului. Suveranismul trebuie reafirmat. El nu se identifica cu nationalismul. Suveranismul reafirmat este o cale de eliberare si/sau de ingradirea a posibilitatii de a fi devalizati de mostenirea istorica a parintilor si neamului, ori de a fi colonizati si deveni colonie.


Flagrant diplomatic: Persona non grata la ONU si substituitoare a autoritatii oficiale a Casei Albe

16/04/2018

Ambasadoarea Nikki Haley: ”Dacă regimul sirian folosește din nou acest gaz toxic, Statele Unite sunt cu armele încărcate”

In timp ce oficialii de la Casa Alba, Departamentul de Stat si Pentagon urmaresc de dupa perdele reactiile si ce se intampla dupa loviturile militare ilegale aplicate Siriei cu rachete si bombe de pe navele americane din Marea Mediterana si din Marea Rosie, doua evenimente foarte tulburi, la limita Conventiei diplomatice de la Viena si Constitutiei SUA, o implica nemijlocit, ca protagonista, pe Nikki Haley, ambasadoarea Statelor Unite la Natiunile Unite.  

Primul act al ambasadoarei Haley se refera la proferarea de la tribuna Natiunilor Unite de amenintari de folosire a fortei impotriva Siriei, un stat suveran si independent, membru cu drepturi egale, alaturi de celelalte 192 de state membre, ale celei mai importante organizatii din lume, a carei responsabilitate primordiala este pacea mondiala si care este sursa de drept international.

Dupa atacul nefondat din cursul noptii asupra Siriei, pentru un presuspus atac cu arme chimice la Douma, cu un presupus autorat al Damascului, ambasadoarea Haley a amenintat, sambata, in cadrul reuniunii de urgenta a Consiliul de Securitate, ca Statele Unite sunt pregatite sa declanseze noi lovituri in cazul unei alte acuzatii de “atac chimic”, adica la fel de neprobat si de inscenat.

“Daca regimul sirian foloseste din nou acest gaz otravitor, Statele Unite sunt pregatite sa loveasca din nou”, si-a sustinut ambasadoarea amenintarea razboinica de la tribuna forumului mondial al apararii pacii. In mod flagrant, Haley a intrat inadmisibil in contradictie cu Carta ONU si cu rolul ei de ambasadoare la Natiunile Unite.

Daca in mod firesc unui ambasador care a abuzat Conventia diplomatica de la Viena i se arata cartonasul galben de atentionare sau cartonasul rosu de recuzare, la fel de indreptatita ar fi si considerarea ambasadoarei Haley drept o persona non grata la ONU. De altfel, in deschiderea reuniunii, secretarul general al ONU, Antonio Gueterres, a adresat un apel membrilor Consiliului de Securitate sa “actioneze in acord cu Carta Natiunilor Unite si in cadrul dreptului international “atunci cand in cauza sunt “pacea si securitatea”.

Al doilea act flagrant a survenit luni, cand ambasadoarea Nikki Haley a facut declaratii care exced fisa postului sau de la ONU, substituindu-se autoritatilor oficiale ale sefilor Casei Albe, Departamentului de Stat si Pentagonului, ori atributiunilor purtatorilor de cuvant ai acestora. Intr-o discutie, duminica, la canalul de televiziune Fox News, Haley s-a aventurat imprudent sa sustina ca SUA nu-şi vor retrage trupele prezente pe teritoriul sirian până când obiectivele care stau în faţa lor nu vor fi fost atinse.

Ea a enumerat si trei obiective pe care Washingtonul le-ar urmari: să aibă certitudinea că nicio armă chimică nu poate fi folosită într-un mod ce ar constitui o ameninţare pentru interesele SUA; ca gruparea jihadistă Statul Islamic să fie învinsă şi ca SUA să poată supraveghea activităţile iraniene. Intr-un comunicat al Casei Albe privind Siria, se declara insa foarte transant: „Misiunea americană nu s-a schimbat”, trupele se vor întoarce „cât mai curând posibil”.


Donald Trump: Discursul belicos, eclipse de memorie

16/04/2018

Presedintele SUA, Donald Trump Foto: Guliver / Getty Images

In discursul sau belicos, prin care anunta ca a ordonat atacarea Siriei, si oarecum incalcit, prin bălălăiála prin doua secole, presedintele SUA, Donald Trump, a avut cateva eclipse de memorie. Una dintre aceste eclipse ale memoriei prezidentiale are loc cand Trump se refera la pericolul “unic” al armele chimice prin provoacarea de “suferinte inspaimantatoare” si “devastarea pe scara larga chiar in cantitati mici”.

Afirmatia lui Donald Trump a fost inexacta, tendentioasa si o minciuna prin omisiune, in scop de ascundere. Sub lustruiala aparentei de onorabilitate, seful Casei Albe a ascuns doua arme de nimicire in masa in utilizarea si respectiv provocarea carora SUA au fost istoric direct implicate si responsabile. Arma nucleara pe care SUA au folosit-o pentru nimicirea in masa a civililor din orasele japoneze Hiroshima si Nagasaki, la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, a provocat cel putin tot atata oroare ca arma chimica utilizata in primul razboi mondial, desi raul prin ucidere in masa nu are grade de comparatie. A doua arma de nimicire in masa trecuta sub tacere de presedintele Trump este arma terorismului global, utilizata in secolul nostru, cu concursul predecesorului Obama. Terorismul trebuie reclasificat si inclus in categoria armelor de nimicire in masa. 

O alta eclipsa de memorie a avut loc in finalul discursului, cand presedintele american Donald Trump le-a cerut tuturor americanilor sa spuna o rugaciune pentru razboinicii SUA din Orientul Mijlociu. Dar in ce limba si in ce religie? Se potrivesc ele cu cele ale lui Trump? Intrebarile isi au rostul lor, cunoscand mozaicul imigrationist din SUA. Pe de alta parte, toti stim raspunsul la intrebarea referitoare la cine a fost Dumnezeul Babilonului, care i-a corupt prin preacurvia pierzaniei pe locuitorii sai. Da, coruptia inseamna preacurvie, unul din pacatele capitale care strica sufletele oamenilor si se afla pus la index in decalog. Cum suntem la putin peste o saptamana de la sarbatoarea ortodoxa a Pastelui, sa ne inscriem si noi in cererea aliatului si partenerului nostru strategic si sa spunem o rugaciune pentru militarii americani din tara Damascului Sf. Pavel si intoarcerea lor cu bine cat mai curand acasa. Si sa reflectam la pilda si indemnul lui Iisus Hristos: Casa Tatalui Meu este o casa de rugaciune. Nu faceti din ea o pestera de talhari.   


“Guvernatorul regional” Netanyahu il acuza pe Assad de “crima impotriva umanitatii” si ii imputa aliantele militare pentru apararea Siriei

15/04/2018

Potrivit multor lideri arabi si islamici, premierul israelian, Benjamin Netanyahu, se manifesta imperativ si punitiv in Orientul Mijlociu, pentru a-si impune influenta executiva, ca si cand ar fi “guvernator regional”. Netanyahu si-a exprimat, sambata, sustinerea pentru loviturile aeriene impotriva Siriei, efectuate de SUA, Franta si Regatul Unit.

„In urma cu un an, am afirmat ca Israelul sustine total decizia presedintelui Donald Trump de a se mobiliza impotriva utilizarii si diseminării armelor chimice”, a spus Netanyahu, evidentiind ca aceasta sustinere nu s-a schimbat. „Azi-dimineaţa (sambata, n.r.), Statele Unite, Franţa si Regatul Unit au aratat ca angajamentul lor nu se limiteaza la proclamatii de principiu”, a mai declarat premierul israelian.

Luni, Israelul a condamnat presupusul atac chimic al Damascului impotriva rebelilor/teroristilor sirieni de la Douma, si l-a acuzat, fara probe, pe presedintele Siriei de o “crima impotriva umanitatii”. „Trebuie sa-i fie clar presedintelui Assad ca eforturile sale necontenite de a obtine si folosi arme de distrugere in masa, dispretul sau inacceptabil pentru dreptul internaţional si permsiunea acordata Iranului si aliatilor sai de a se instala militar in Siria pune in pericol aceasta tara.” Datorita ocupatiei si colonizarii teritoriilor palestiniene si numeroaselor victime din randurile populatiei civile palestiniene, discursurile lui Netanyahu pe teme de crime impotriva umanitatii si drept international sunt percepute ca cinice si neavenite.


Razboi si Pace

15/04/2018

 

SUA şi aliaţii au ATACAT Siria. FOTO: Preluare dupa MEDIAFAX

Marturisesc ca imi este greu sa comentez atacurile din nopatea de vineri spre sambata ale SUA, Frantei si Marii Britanii asupra Siriei, asumate de catre atacatori drept pedeapsa pentru presupusul atac chimic sirian de la Douma, despre care fortele de salvare (castile albe) din teren au spus ca s-a soldat cu zeci de morti. Cand sambata dimineata am aflat ca evenimentul era deja consumat, mi-am zis ca a fost cel mai linistit razboi de care am auzit in viata mea sau am aflat din istorie.

In varianta maximalista a desfasurarii atacurilor americane si a ripostelor ruse, se puteau imagina scenarii in care o baza rusa ar fi fost spulberata sau un portavion american ar fi fost rupt in doua si scufundat impreuna cu zburatoarele de pe puntea sa. Ori cum iranienii ar fi sters de pe fata pamantului cele doua orase israeliene de care au pomenit in amenintarea lor la adresa Israelului. Sau cum escaladarea si scaparea de sub control ar fi facut ca un “Satan” rusesc sa aduca linistea definitiva.

In varianta minimalista, fara implicarea rusilor, ar fi fost pierderi de ambele parti, americana si siriana. Chiar simbolica pentru americani, ca pana si sarbii (1999) si irakienii (2003) le-au doborat cel putin de samanta avioane, si fara sa fi avut sistemele performante de rachete antiaeriene rusesti S-400. Cand colo, ce sa vezi!, niciun fel de pierderi de mijloace de lupta active de nicio parte, americanii au distrus niste cladiri goale, iar sirienii nu au avut nicio victima civila sau militara.

Ce sa comentezi la un asemenea rezultat? Poate doar intr-o varianta romantata, imaginandu-ti un aranjament de razboi de genul “Vladimire, lasa-ma sa trimit rachetele si bombele pe tinte de poligon din Siria, sa-i potolesc pe nebunii astia ai mei, care vor razboi de-adevaratelea, uitand ca razboiul nu alege.” Pentru lideri inteligenti si rationali nu mi se pare absurd un asemenea targ. Inca am pe retina strangerile de maini ale lui Putin si Trump de la prima lor intalnire, iar in minte imi staruie intrebarea ce ar fi putut insemna. Poate batutul palmei pe o intelegere? “Da, Donalde, dar razboiul tau te costa pacea”, ar fi putut fi raspunsul. De aceea am ales ca titlu numele romanului scriitorului rus Lev Nikolaevici Tolstoi, “Razboi si pace”.   

Dar, iesind din acceasta digresiune idilica si raportandu-ma la cruda realitate, sa revin la liniile de analiza pe care mi le-am propus. Noi vorbim despre al doilea razboi rece fara sa observam ca, de fapt, este vorba de o tentativa inacceptabila a SUA de impunere a unei a doua lumi unipolare. Aceasta pulsiune dictatoriala americana, de revenire la unipolarism, iese la suprafata, precum uleiul deasupra apei, din toate discursurile si actiunile politice, diplomatice si militare ale SUA. Aroganta globala de a-i supune pe toti este suparator de vizibila si de respingatoare, ca un fard gros si de proasta calitate, in pretentia SUA de “leadership mondial”. Lumea nu are nevoie de un jug sau sa fie sclava cuiva. Ar fi niste palme rasunatoare date libertatii natiunilor, democratiei multipolare (sa retinem aceasta expresie alergica pentru unipolaristi) si dreptului international. Un al doilea unipolarism al SUA ar fi un regres urias, o intoarcere la perioada dictatelor americane si a razboaielor lor “preventive”, la a doua insurgenta a terorismului si dezechilibrului la nivel global.   

O a doua lume unipolara nu cred ca mai este posibila. Cei care inca mai cred in aceasta utopie nu fac decat sa-si piarda din energie si credibilitate, care impreuna aduc descresterea de sine si marginalizarea din partea celorlalti. Ceea ce americanii au etalat in cel de-al doilea atac cu rachete asupra Siriei, la un an dupa primul, a fost acelasi cliseu tactic, care, dupa cum se stie, se transforma intr-o vulnerabilitate, prin expunerea repetata a aceluiasi continut si mod de operare, implicit a limitelor. Faptul ca din cele 103 rachete pe care americanii le-au lansat in Siria au fost interceptate 71 de catre sirieni, reprezentand 2/3 din total, spune foarte mult, ca despre un scor dintr-un meci de fotbal dintre doua echipe din aceeasi liga.

Efectul imediat al loviturilor occidentale impotriva Siriei este cel de “supapa”, de descarcare a presiunilor. Foarte probabil acesta va fi de lunga durata, avand in vedere declaratiile Hexagonului ca “O bună parte a arsenalului chimic al regimului sirian a fost distrusă”, cat si pe cele ale Pentagonului, potrivit caruia “Programul chimic sirian va avea nevoie de ani pentru a se reface după atacul occidental”. Legat de presupusul targ evocat mai sus, atacul ar putea fi si unul de “Adio!”, daca luam in calcul declaratia repetata din ultimul timp a lui Donald Trump privind aducerea acasa a trupelor americane din Siria. In discursul care a precedat atacul, Trump a afirmat ca “America nu caută o prezență nedeterminată în Siria” si ca “asteaptam cu nerabdare ziua in care putem aduce acasa razboinicii nostri, care sunt razboinici mari”. El a recunoscut ca “americanii nu au iluzii”, ca “nu putem curata lumea de rau sau sa actionam oriunde exista tiranie”, dar si ca Orientul Mijlociu “este un loc tulburat” si ca “soarta regiunii se afla in mainile poporului sau”.


UK: Ce vor politicienii conservatori sa conserve?

13/04/2018

CON PM THERESA MAY

Ma amuza panica unora de pe la noi, dar si de aiurea, ca valorile conservatoare ale Rusiei lui Vladimir Putin ar “vampiriza” si “monopoliza” lumea ideilor conservatoare.

Infricosati, ei se dau de ceasul mortii pentru a afla ce trebuie facut pentru a scoate conservatorismul euro-american de sub influenta conservatorismului rus. Ii expulzeaza pe capete pe diplomatii rusi, inchid mass-media ruse, le impun rusilor sanctiuni peste sanctiuni, le confisca proprietati si resurse financiare aflate in zona euroatlantica, ii tintesc necontenit cu scenarii de intrigi si diversiuni defaimatoare.

Marsul valorilor conservatoare ale Rusiei renascute din propria cenusa este insa de neoprit. Atractia conservatorismului rus este irezistibila. Oamenii se simt respectati si protejati, ca drept la viata si demnitate, gen, familie, neam, istorie, traditii, religie.     

Liberalismul si globalismul le-au furat oamenilor si popoarelor tot ceea ce au primit de la parinti si strabuni – identitatea, credinta, unitatea, glia, tara -, i-au instrainat, dezbinat si salbaticit, pentru a fi usor aserviti de catre o putere nereprezentativa.

Ce conserva conservatorismul occidental? Sa luam cazul clasic, al conservatorilor britanici. Ce vor ei sa conserve de si-au luat numele de „conservatori”?

Religia crestina? Nu prea cred, de au pus primar al Londrei un islamic care sa-i conduca pe crestini.

Monarhia britanica? Iarasi ma indoiesc, de au incalcat legea regala a sangelui albastru prin impurificarea Casei Regale cu sange de mulatra, care a scandalizat societatea profunda.

Identitatea britanica si traditiile britanice? Este si mai improbabil, vazand cum kalergianul leadership politic sa straduieste sa arda etapele in realizarea omului nou si unic, de serie, negroid-asiatic.

Si, atunci, ce conserva partidul conservator din Marea Britanie?! Din doua una: fie e un nume de acoperire, pentru a ascunde ca fac exact contrariul, fie vor sa conserve statutul politico-financiar al minoritatii dominante din City of London…

https://www.g4media.ro/butonul-nuclear-cu-husa-gucci.html


Doua pericole majore ale unui atac al SUA asupra Siriei: Un razboi SUA – Rusia / Aparitia unei noi grupari teroriste tip “Stat Islamic”

12/04/2018

Vasily Nebenzia Foto: Agerpres/Xinhua

Iminentul atac al SUA asupra Siriei implica doua consecinte extrem de grave pentru securitatea globala. Un prim risc este cel al unui razboi intre SUA si Rusia, avand in vedere alianta militara ruso-siriana si prezenta de forte speciale si baze navale si aeriene ruse pe teritoriul national sirian. Acest risc este total inacceptabil, pentru potentialul sau de escaladare si transformare intr-un razboi mondial.

Ambasadorul Rusiei la ONU, Vasily Nebenzia, a afirmat, joi, la finalul unei reuniuni cu usile inchise a Consiliului de Securitate, consacrate crizei siriene provocate de diversiunea atacului chimic de la Douma pentru a forta un atac militar al SUA asupra Siriei, ca “prioritatea imediata este evitarea pericolului unui razboi.” Intrebat de jurnalisti daca se refera la un razboi intre SUA si Rusia, diplomatul rus a raspuns: „Nu putem exclude nicio posibilitate, din pacate, pentru ca am vazut mesajele care vin dinspre Washington. Au fost foarte belicosi”.

O a doua consecinta majora a unui atac al SUA asupra Siriei ar fi ca repetarea inactiunii care a facut posibila invadarea Irakului pe motiv ca acesta ar detine arme chimice ar provoca o situatie post-criza similara, de recrudescenta a terorismului si aparitia unei noi grupari teroriste de tipul “Stat Islamic”, care ar reprezenta un pericol de securitate global, pentru toate statele lumii. De asemenea, si acest risc este total inacceptabil, ca urmare a uriasului numar de victime, refugiati si distrugeri, care va insemna un cost imens pentru suferinta umana. Posibilitatea scrierii unei noi istorii negre a terorismului prin destabilizarea Siriei, precum cea a Irakului in urma cu 15 ani, ridica pentru ONU sarcina urgenta de a stabili un mecanism de control si verificare a acuzatiilor privind folosirea de arme de nimicira in masa si de tragere la raspundere cand acestea se dovedesc scenarii pretextive sau cu rea intentie.


%d blogeri au apreciat: