Abuzarea cetatenilor si unilateralismul din fire nu au lecuire: Ministrul american al comerţului Wilbur Ross critică Europa pentru protecţia datelor personale si “palavrele” despre multilateralism

Ministrul american al comerţului Wilbur Ross critică Europa pentru protecţia datelor personale si “palavrele” despre multilateralism

Regulamentului european privind protecţia datelor personale (RGPD) si insistenta europeana pentru multilateralism i-au iritat peste masura pe unii oficiali americani. Ministrul american al comerţului Wilbur Ross a criticat miercuri noul Regulament european privind protecţia datelor personale (RGPD), care, în opinia sa, ar putea afecta cooperarea între companii. Noul Regulament ii atinge la buzunar pe cei care nu-i respecta prevederile. Acesta prevede drepturi sporite pentru utilizatorii de internet şi sancţiuni fără precedent în caz de abuz, în contextul scandalului în care a fost implicată reţeaua socială americană Facebook, condusă de Mark Zuckerberg.

Insa americanii iau foc cand e vorba de bani. Sunt obisnuiti mai mult sa incaseze si mai putin sa plateasca. Ca in vorba populara: “Când îi dai, îi fată vaca. Când îi ceri, îi moare viţelul.” Potrivit lui Wilbur Ross, oficialii americani sunt “ingrijorati” fata de noua situatie, in care firmele americane nu mai pot dispune dupa bunul plac de datele personale ale cetatenilor utilizatori de internet si de servicii digitale. Ministrul american a invocat o serie de motive si de consecinte discutabile, la limita legalitatii si moralitatii. Ascultandu-i ofuscarile, nu poti sa nu te intrebi cum de este posibil ca un oficial al Guvernului SUA sa conceapa extragerea profitului din abuzuri asupra consumatorilor si din incalcari ale drepturilor cetatenilor. A face din abuzul public un motor al profitului privat este un modus vivendi respingator si inacceptabil.

Acelasi Wilbur Ross, care la 80 de ani este cel mai in varsta ministru din istoria SUA, a socat, tot miercuri, prin blocarea difuzarii comunicatului OCDE, al reuniunii anuale de la Paris, care urma să condamne protecţionismul SUA şi să sensibilizeze asupra consecintelor schimbărilor climatice. Unilateralistul Wilbur Ross a batjocorit cu acest prilej principiul multilateralismului. El a calificat discursurile pe aceasta tema drept “palavre infinite” ale mai multor tari, afirmând că preferă “acţiunea bilaterală”. Batjocorirea de catre Wilbur Ross a valorilor si elitelor academice nu este intamplatoare. El a fost, incepand din 2012, liderul (sau “Grand Swipe”) al societatii secrete din Wall Street, Kappa Beta Phi, cunoscuta pentru chiolhanuri cu consumuri mari de alcool si batjocoriri al unor cadre universitare si organizatii mai reputate, cum ar fi Phi Beta Kappa, al carei nume l-a preluat intors, ceea ce sugereaza ca adeptii fac totul invers, inclusiv sau mai ales in politica. Motto-ul latin al inversiunii grupale Kappa Beta Phi este „Dum vivamus edimus et biberimus”, care se traduce aproximativ ca „În timp ce trăim, mâncăm și bem.” A trai cu mult peste standard, pe seama altora, precum banditii, nu este inscris in motto-ul oficial al organizatiei secrete din Wall Street, ci, cel mai probabil, in naravul din fire, care, dupa cum este stiut, nu are lecuire.

Cand stanga nationala elogiaza eroii dreptei nationale, aceasta din urma nu mai exista!

Stelian Popescu (1875-1953), jurist, om politic și ziarist român

Foarte impresionanta “povestea”, pentru a relua termenul folosit inflationist de catre Pierre Bellamare, a marelui roman patriot care a fost Stelian Popescu, deputat, ministru de justitie in vreo patru guverne, activist de frunte pentru drepturile romanilor transilvaneni, jurnalist talentat si influent, in epoca si chiar dincolo de ea, cu drame personale si de familie nemeritate si bulversante, in ciuda carora s-a stins la o varsta relativ inaintata, la 80 de ani.

Cred ca prin bogata sa activitate jurnalistica la celebrul ziar “Universul”, pe care l-a impus in peisajul pestrit si conflictual politic al perioadei interbelice si in timpul razboiului, ca sustinator neconditionat al Maresalului Ion Antonescu, Stelian Popescu a fost un educator remarcabil al generatiei si vremurilor sale. Nu stiu de ce am un sentiment difuz ca nu facem inca suficient pentru memoria acestei personalitati deosebite a elitei romanesti interbelice. Aducerea repetata in atentia publica a politicianului nationalist de dreapta Stelian Popescu de catre omul politic si fondatorul FET Adrian Nastase este cu atat mai meritorie cu cat pretuitoarele rememorari vin din partea unei personalitati marcante a stangii politice romanesti postrevolutionare.

Stelian Popescu a intrat in dizgratia regelui Carol al II-lea, care i-a interzis “Liga antirevizionista”, in 1939, pentru ca aceasta combatea pretentiile Ungariei asupra Transilvaniei. Ce ne spune acest fapt istoric antiromanesc despre detestabilul rege Carol al II-lea? Ca era mai internationalist decat comunistii (sic!), iar acest lucru nu ar trebui sa ne mire, pentru ca amanta sa, Duduia Elena Magda Lupescu-Grünberg, era in contact cu sionismul, de la care probabil primise si ordinul sa intre in patul regal, era o regula prozelita de fier, si de la care la fel de probabil primea si directive internationaliste pentru seful monarhic al statului roman. Va dati seama pe mainile cui era Romania!

Medalion de pe faţada Palatului Universul, reprezentând chipul ziaristului Stelian Popescu

Raporturilor dintre rege si romani le sunt foarte potrivite o imagine pe care am vazut-o pe o carte intitulata “Manipularea eleganta”, pe care am rasfoit-o ieri, care avea pe coperta o poza cu un lup ce-i vorbea seducator unui miel naiv si credul…  In sfarsit, inchid paranteza, nu fara a observa cu amaraciune, ca cei care au lucrat la distrugerea Romaniei, regele Carol al II-lea si Lupeasca, care i-a devenit sotie “regala”, in 1947, cand s-au casatorit in Brazilia si a “innobilat”-o cu titlul “Printesa Elena de Hohenzollern”, au fost reinhumati, impreuna, din Portugalia la Manastirea Curtea de Arges, in 2003, in timp ce Maresalului Ion Antonescu si altor martiri ai neamului romanesc, de dreapta si de stanga (dintre acestia din urma facand parte si fostul presedinte Nicolae Ceausescu) li se refuza cinic si ostentativ dreptul la memorie.

Privind povestirea “Maria Popesco”, nora criminala a lui Stelian Popescu, nu cred in “nevinovatia” care pare sa fie sugerata de romantarea radiofonica si, apoi, literara, de catre scriitorul si animatorul de emisiuni RTV Pierre Bellemare. Astfel de romantari se vindeau si se vand foarte bine (ne amintim de OTV si isteria Elodia!). Este parerea mea personala, o eroare judiciara care sa tina 12 ani este foarte putin probabil sa se fi intamplat in Elvetia, plus ca nu trebuie sa uitam formatia prestigioasa de jurist a lui Stelian Popescu si probatoriile foarte profesioniste care se administreaza in cazurile unor procese soldate cu sentinta de inchisoare pe viata. Ca nora sa a fost eliberata dupa 12 ani de detentie si ca aceasta eliberare a venit dupa moartea lui Stelian Popescu sunt lucruri coincidente care spun foarte mult, pe care nu putem decat sa ni le imaginam, daca le plasam si in contextul furtului de valori insemnate si al practicii occidentale in care banii fac de multe ori “apararea”. Dar, in fine, asta este o parere, invatatura cu care cred ca trebuie sa ramanem este de a ne valoriza istoria si eroii, pe care trebuie sa-i adaugam in totalitate la poporul roman…  

https://adriannastase.ro/2018/05/30/pierre-bellemare-si-nora-lui-stelian-popescu/

Preliminarii la motiune si post-motiune: Guvernarea stangii merge mai departe. Majoritatea care ridica, mai mare decat cea care doboara. Succesoral, majoritatea lui Ponta va fi mai mare ca a lui Dragnea

Victor Ponta a lansat partidul Pro-România: Țara riscă să intre într-o nouă criză în 2020. Nu vreau în acest partid baronetul și ”oprișanii”

Imi aduc aminte, cu amuzament, de sentinta data de un judecator, povestita de catre unul dintre fostii mei profesori de drept, in speta unei nunti buclucase, iesite cu scandal, provocat de catre unii nuntasi mai petrecareti. Dupa ce a oprit nunta si s-a lamurit despre ce e vorba si ca, in esenta, in viata reala sunt lucruri care nu pot fi oprite, judecatorul a dat un verdict pentru care i s-a dus buhul: “Nunta poate merge mai departe.” Am preluat si adaptat expresia, pentru a arata de ce, legal, moral si democratic, guvernarea de stanga va merge mai departe dupa motiunea de cenzura.

“Cum adica, dupa cenzura, pai daca va trece, s-a zis cu guvernarea de stanga si a PSD”, ati putea replica, avand doar pe jumatate dreptate, pentru ca tot ceea ce se vede are legatura cu ceea ce nu se vede, suna o spusa filosofica, devenita axioma, pentru care nu trebuie demonstratie. Haideti sa ne ostenim impreuna sa aflam – inainte de a afla rezultatul motiunii de cenzura impotriva Guvernului Dancila, motiune care potrivit anuntului si preparativelor facute de catre PNL va fi depusa intre 10 si 30 iunie -, cu ce parte inca nevazuta se afla in legatura partea vazuta a evenimentelor politice conexe in care sunt angajate toate partidele parlamentare, fara exceptie.   

La bursa motiunii de cenzura si, eventual, a succesiunii la guvernare, pariurile par sa fi intrat in impas. Pana la relansarea de catre Victor Ponta a Partidului Pro Romania si inceputurile migrarilor dinspre si catre PSD, castigatori pareau sa fie cei care mizau pe picarea motiunii si perpetuarea puterii lui Liviu Dragnea. Insa aceasta supozitie este aruncata in ceata si nesiguranta de catre schimbarile in structura partidista a parlamentarilor, cu impact direct si major asupra motiunii si post-motiunii. Ultimele mișcări politice au vizat plecarea unor parlamentari PSD spre Pro România, dar și plecari din PMP spre PSD. Primele consecinte, care sunt foarte fluide, sunt ca PSD si ALDE au pierdut majoritatea in Camera Deputatilor, iar PMP a ramas fara grup parlamentar la Senat.

Ca o ironie, in ultimul caz, Traian Basescu pare mult mai aproape de a iesi din politica, fata de autoscadenta anuntata, la sfarsitul mandatului, ramanand fara “armata”. Unii au spus ca popularii, fosti progresisti,  care au plecat la PSD ar fi fost de fapt un ajutor de oaste dat de Basescu lui Dragnea. Am temeiuri sa cred ca vor fi o coloana a cincea, care va iesi la iveala la votarea motiunii, cand va fi prea tarziu. Miza lui Ponta si a celor care se duc spre el nu este sa loveasca in PSD, ci sa salveze PSD, prin translatia unei parti cat mai mari in Pro Romania. De altfel Victor Ponta a fost fara echivoc: “Parlamentarii Pro România vor susține o moțiune de cenzură doar dacă și o parte din PSD o va susține.” PSD va supravietui, dar grupuscular si crepuscular.

Imprumutand expresia lui Trump, ca butonul lui nuclear este mai mare ca al lui Kim, o vom vedea transpusa in majoritatile lui Dragnea si Ponta, succesorale, fireste, prin care a lui Ponta va fi mai mare ca a lui Dragnea. Majoritatea care il va dobori pe Dragnea va fi mai mica decat majoritatea care il va sustine pe Ponta. Nu voi face aritmetica, dar e usor de dedus ca dupa trecerea motiunii de cenzura, o noua majoritate, singura posibila si chiar mai mare decat cea care va deveni fosta PSD-ALDE, se va coagula in jurul lui Ponta. Cu alte cuvinte, majoritatea care ridica, mai mare decat cea care doboara, iar guvernarea de stanga va putea merge mai departe. 

Ce ignora inacceptabil Mike Pompeo: Identitatea religioasa este o chestiune de securitate nationala

Mike Pompeo: Miniştri din numeroase ţări se reunesc la Washington pentru a discuta cu privire la apărarea libertăţii religioase în lume

Probabil ca secretarul de stat al SUA, Mike Pompeo, incearca sa imite “Facerea” (sau Intaia Carte a lui Moise), din Vechiul Testament. Cand, in opera Creatiei, facea cate un lucru, Dumnezeu vedea ca lucrul acela era bun. Si facea apoi un alt lucru, despre care de asemenea vedea ca este bun. Si tot asa, pana a facut Lumea. Vazand, asadar, ca sectarizarea religioasa din Orientul Mijlociu poate fi “buna” pentru SUA prin fragmentarea unor popoare si tari, pe care in acest mod sa le invrajbeasca si slabeasca, pentru a le aduce sub ascultare sau supune mai usor, Mike Pompeo vrea sa mearga mai departe. Sa creeze o Lume a SUA, pentru sine.

Cum, ca intotdeauna, SUA se folosesc de celelalte tari pentru a-si pune in aplicare planurile, mizand ca Lumea accepta ca o turma, fara sa observe ca SUA se folosesc de Lume impotriva Lumii, Mike Pompeo a ordonat adunarea la Washington pentru a discuta cu privire la “apărarea libertăţii religioase în întreaga lume”. Pompeo a anuntat marti ca pe 25-26 iulie se va întâlni la Washington cu omologi din “numeroase” ţări, pentru discutii pe baza raportului anual 2017 al Departamentului de Stat al SUA (cu pretentii diriguitoare globale, n.m.) privind libertatea religioasă în lume. „Lumea a făcut mari progrese, dar mai avem de lucru”, a spus el. „Nu va fi doar un grup de discuţii, se va trece la fapte”, a promis şefului diplomaţiei SUA.

Mark Pompeo prefigureaza astfel noi isterizari si imixtiuni pretextuale, pe tema anuntata, urmarind revitalizarea retelelor sectante, proliferate si finantate in scop politic de catre SUA. Tinte vor fi si doi aliati ai SUA: Turcia, unde un pastor american este deţinut şi judecat pentru presupuse legături cu grupuri „teroriste” şi Arabia Saudită, care „nu recunoaşte dreptul celor care nu sunt de credinţă musulmană de a-şi practica religia în public” şi pedepseşte sever apostazia sau blasfemia. Ceea ce ignora Mike Pompeo si SUA este faptul ca identitatea religioasa este o problema care tine de securitatea nationala. Ca si securitatea nationala, identitatea religioasa se gestioneaza de catre statalitatea poporului si tarii in cauza. Desigur, este vorba de statalitate in sens larg, cuprinzator, de cadrele politice generale care delimiteaza caminul national si emana institutiile si legile. Nimic nu poate exista in afara acestei oficializari fara riscuri de securitate. Libertatea si identitatea religioase fac corp comun cu securitatea nationala. Reteaua sectanta antistatala Gulen, din Turcia, care a avut o tentativa de lovitura de stat, in 2016, si reteaua islamista terorista Daesh/ISIS, care a umplut Orientul Mijlociu si Lumea de razboaie si atentate teroriste, sunt marturii peste care Mike Pompeo si SUA nu pot trece. Raspunsul la o intrebare ar putea fi si mai clarificator, inclusiv pentru Mike Pompeo si SUA. De ce la coborarea de pe munte, cu tablele legii, Moise nu a acceptat poporului sau „libertatea” sau „diversitatea” religioasa?

Liviu Dragnea, ultimul mohican internationalist: Internationalismul, cureaua de transmisie a coruptiei

Mi-e teama ca “refacerea“ coeziunii sociale si increderii, de care va aratati preocupat in intrebarile din final, nu se face prin insulte si calomnii la adresa vectorilor culturali si institutionali identitari. Revedeti-va textul, nu merita sa va repet epitetele si comparatiile jignitoare pentru un popor crestin. Cred ca in locul “capcanei lui Dragnea” oferiti o alta capcana, personala. Parca ati fi un alter ego al lui Liviu Dragnea.

Nu suntem, inca, sper, atat de  imbecili si de idioti incat sa nu observam ca v-ati lucrat articolul dintr-un material anti-cultural si anti-institutional. Si nu este prima data, ci ca in bancul ala despre fabrica de “masini de cusut”, care la asamblare oricum o dadeau si oricum o faceau, tot mitraliere ieseau… Aş fi retoric daca v-aş intreba daca nu ati observat legatura dintre internationalism si coruptie. Nu va grabiti cu raspunsul. Toti stim cine din grija “internationalista”, venita hăt de departe, de peste balta, s-a ocupat de statul de drept, justitie, DNA et alii, din Romania. Si, acum, se vad rezultatele. Toti am vazut cine de peste aceeasi balta l-a primit in vizita la imparatie pe Liviu Dragnea, dandu-i practic un cec de credibilitate in alb. Internationalismul “strategic” al leadershipului ultimilor ani al PSD a fost o curea de transmisie pentru marea coruptie din Romania. Aceasta legatura este neindoielnica, comparativ cu Ungaria si Polonia, care au pus de mult cruce internationalismului. Unde internationalism nu e, nici coruptie nu e. Cel putin nu endemica, la proportiile coruptiei din Romania internationalista, a lui Liviu Dragnea.

Noroc cu democratia. Sper ca motiunea de cenzura sa dea jos guvernul Dancila, marioneta lui Dragnea. Cred ca dupa ce socialistii europeni s-au desolidarizat de decizia de nedrept Dragnea-Dancila in problema mutarii ambasadei la Ierusalim, stangistul si autocratul Liviu Dragnea a ramas ultimul mohican internationalist. Inainte de a fi pro-altcineva, de aiurea, trebuie sa fim pentru noi, pro-romani, pro-Romania…  

http://www.contributors.ro/editorial/capcana-lui-dragnea/

Sa radem cu Benjamin Netanyahu si Social Media: “Nu este loc pentru Iran în Siria!”/ “Nu este loc pentru Israel in Orientul Mijlociu!”

Premierul israelian Benjamin Netanyahu: „Nu este loc pentru Iran In Siria”

Premierul israelian Benjamin Netanyahu a afirmat din nou, luni, înainte de un turneu în ţări europene, că nu este loc pentru o prezenţă militară iraniană în Siria. Netanyahu se va deplasa în Franţa şi în Germania, în perioada 4-6 iunie, pentru a evoca inclusiv decizia americană de a se retrage din acordul privind programul nuclear iranian şi prezenţa iraniană în Siria.

„Voi prezenta poziţia noastră privind necesitatea de a împiedica Iranul să-şi dezvolte programul nuclear şi să se instaleze în Orientul Mijlociu”, a declarat Netanyahu în timpul unei reuniuni cu deputaţi ai partidului său din Knesset, parlamentul israelian. „În ceea ce priveşte Siria, poziţia noastră este clară: nu este loc nici pentru cea mai mică prezenţă militară iraniană în nicio parte a Siriei”, a adăugat el.

La afirmatia premierului Benjamin Netanyahu “Nu este loc pentru Iran in Siria”, o replica spumoasa pentru unii sau la fel de absurda dupa altii, dar oricum pe masura, a venit pe retelele de socializare: “Nu este loc pentru Israel in Orientul Mijlociu”. Insa intr-un registru realist-terian, afirmatia sententioasa si reactia pamfletara sunt la fel de “extraterestre”. Vorba comica a galacticilor internauti: Or mai fi locuri in Madagascar?

Om Mani Padme Hum

In budismul tibetan, „Om mani padme hum” este mantra compasiunii. Incantatia poate contribui la relaxare si dezvoltare spirituala. La utilitatea primului caz aplica in general ocidentalii, pentru eliberarea de stres. La ultimul, este ceva mai complicat, dar duce la deschiderea catre comunicarea subtila si receptia ezoterica.

Primul cuvânt Om este o silabă sacră găsită în religiile indiene. Cuvântul Mani înseamnă „bijuterie” sau „mărgele”. Padme este ” floarea de lotus ” (floarea sacră budistă). Hum reprezintă spiritul iluminării .

„Om Mani Padme Hum” 

Partea de mijloc a mantrei, maṇipadme, are o interpretare locativa, „bijuterie în lotus”. In alte interpretari, maṇipadme este de fapt un vocativ. Mantrele pot fi interpretate în multe feluri sau chiar ca niște secvențe de sunet ale căror efecte se află în afara sensului strict.

Mircea Eliade a fost atras de subiect si de locuri, petrecand trei ani in India (1928-1931). A scris pe tema si cateva carti (India, Biblioteca Maharajahului, Patanjali si Yoga).

„Yoga se integreaza unei traditii universale a istoriei religioase a omenirii: cea care consta in a anticipa moartea in vederea asigurarii renasterii la o viata sanctificata. Pentru a deveni ceea ce este de multe secole, adica un corpus panindian de tehnici spirituale, probabil ca Yoga a raspuns din plin nevoilor celor mai profunde ale sufletului indian. Yoga a marcat, inca de la inceput, reactia impotriva speculatiilor metafizice si a exceselor unui ritualism invechit.“ (Mircea ELIADE)

O posibila premiera internationala: Cele doua Coreei, o singura parte in negocierile de la Singapore

Preşedintele sud-coreean s-ar putea întâlni cu Donald Trump şi Kim Jong-Un în Singapore

O posibila premiera internationala ar putea avea loc la negocierile de la Singapore, din 12 iunie, privind denuclearizarea Peninsulei Coreea. Seulul a anuntat luni ca preşedintele sud-coreean Moon s-ar putea deplasa în Singapore pentru a se întâlni cu preşedintele american Trump şi cu liderul nord-coreean Kim. Pentru inceput, acest posibil eveniment a fost descris ca o reuniune “trilaterala”. In functie de rezultatele discutiilor dintre Washington si Phenian, reuniunea trilaterala ar putea capata, de facto, semnificatia uneia bilaterale. Cu cele doua Coreei reconciliate, ca o singura parte coreeana, la aceeasi masa, in discutiile cu americanii.

Aceasta posibilitate este sustinuta de destinderea fara precedent a relatiilor dintre Coreea de Nord si Coreea de Sud. La summitul istoric intercoreean din urma cu o luna, cei doi lideri coreeni au convenit asupra denuclearizarii „complete” a Peninsulei Coreea si semnarii unui tratat de pace. „Nu va mai fi război şi astfel o nouă eră a început”, s-a aratat in declaratia comuna. Cele doua Coreei spera ca un tratat de pace, care sa inlocuiasca armistitiul din 1953, sa fie semnat pana la finalul anului 2018. Cel putin din punct de vedere al faptului bipartizanismului destinderii intercoreene, doar SUA vor fi de cealalta parte a mesei.   

Donald Trump anunță că o delegație americană se află în Coreea de Nord

Insa anuntul facut luni pe Twitter, poate cam exaltat in privinta perspectivei economice a Coreei de Nord, il pozitioneaza si pe Donald Trump ca pe un partizan net al destinderii bilaterale. „Delegaţia noastră a sosit în Coreea de Nord pentru a pregăti summitul dintre Kim Jong Un şi mine. Cred cu tărie că Coreea de Nord are un potenţial strălucit şi într-o zi va fi o naţiune puternică din punct de vedere economic şi financiar. Kim Jong Un este de acord cu mine pe acest subiect. Aşa se va întâmpla!”, a scris Trump. Desigur, va ramane de vazut ce va oferi in schimbul denuclearizarii. Poate un pact de neagresiune? Un parteneriat pentru pace? O repliere inapoia unei linii a pacii in Pacificul de Vest? Nobelul pentru Pace, evocat la Seul si Washington, pentru Trump, in caz ca acesta va obtine acordul nuclear cu Phenianul, pare sa fie disputat. Kim a facut deja pasi inainte, prin destinderea intercoreeana si distrugerea poligonului de teste atomice…

Redesteptarea identitatii si responsabilizarii: ONG-urile sa se identifice cu statutul si interesele reale

Proiectul de corectare a confuziilor si lacunelor din legislatia privind ONG-urile, critici nejustificate din partea Comisiei juridice a Consiliului Europei

Proiectul Plesoianu privind ONG-urile propune redefiniri care sa elimine unele confuzii de autoidentificare si/sau identificare a acestora si sa le precizeze mai bine obligatiile in raporturile cu autoritatile din Romania. Orice initiativa legislativa care inlatura o confuzie sau lacuna este principial de salutat. Cand nu se intampla asa, foarte probabil ca se datoreaza unui lobbing sau advocacy strain pentru promovarea unor interese specifice, neromanesti, ale unei organizatii neguvernamentale sau alta.

Cred ca in aceasta situatie se incadreaza si critica facuta de Comisia juridica a Consiliului Europei la adresa proiectului de lege privind ONG-urile, initiat de Liviu Plesoianau (PSD), care urmeaza sa fie votat in plen la finalul lunii mai. Nu este un proiect “anti-ONG”, cum se speculeaza partizan, ci unul obiectiv si necesar, anti-confuzie si anti-lacune legislative.

”Adunarea Consiliului Europei cere României și Ucrainei să respingă recentele propuneri legislative care impun noi obligații ONG-urilor privind raportările financiare dacă acestea nu sunt amendate în concordanță cu recomandările Comisiei de la Veneția și ale Biroului OSCE pentru Instituții democratice”, se arata in proiectul de rezolutie inaintat Consiliului Europei.

Ingrijorarile “serioase” ale Comisiei de la Viena, la care trimite critica din proiectul de rezolutie, sunt legate de faptul că noile condiții la acordarea statutului de utilitate publică a unui ONG ar exclude domenii de activitate importante, cum ar fi drepturile omului și lupta împotriva corupției. De asemenea, se refera la obligatia fundațiilor și asociatiior să publice, la fiecare șase luni, în Monitorul Oficial, o declarație detaliată de venituri și cheltuieli, pe care Comisia de la Veneția o apreciază că “va avea un efect de intimidare asupra societății civile și intră în conflict cu principiul libertății de asociere și cu dreptul la viață privată”.

Proiectul legislativ Pleșoianu prevede că dacă declarația de venituri și cheltuieli nu este depusă la timp, ONG-ul respectiv își încetează “de îndată” activitatea. Ce observam? Statul este singurul garant material si real al drepturilor omului si al luptei anticoruptie. “Durerea” ONG-urilor este legata doar de privilegii si de bani. ONG-urile nu vor sa piarda privilegiul de utilitate publica, sub acoperirea caruia sa obtina avantaje financiare unilaterale. Insa neachitarea obligatiile financiare legale cu destinatie de utilitate publica echivaleaza practic cu eschivarea de la utilitatea publica. Aceasta neonorare atrage in mod firesc dupa sine sanctiunea de pierdere a statutului functional de utilitate publica.     

O nunta regala de eugenie? Conflict intre City of London si Casa Regala Britanica? Dizidenta, un efect pervers al Brexitului si debritanizarii Monarhiei?

 

Nunta regala a printului britanic Harry cu afroamericana Meghan Markle

Iesirea din uzantele regale a nuntii dintre printul britanic Harry si afroamericana Meghan Markle a facut ca acest mariaj sa fie intors pe toate fetele. O prima concluzie este ca aceasta casatorie este o mezalianta, care a incalcat regula sangelui albastru sau regal. Cei care au surprins clipele din timpul nuntii regale in care Regina avea privirea innegurata si fata alungita au inteles critica muta. Afirmatia Camillei, ducesa de Cornwall, a doua sotie a printului Charles, potrivit careia “Daca eram regina nu as fi permis nunta” este si mai graitoare.

O a doua concluzie este ca Regina a fost obligata sa accepte aceasta rusine. Oprobriul fata de aceasta imperechere, apreciata ca nedemna si un experiment eugenic, s-a simtit si din absenta de la eveniment a altor capete incoronate. Intrebarea este cine si de ce ar fi putut sa o oblige pe Regina sa consimta la o asemenea impurificare ofensatoare a sangelui regal britanic? Raspunsurile nu sunt greu de aflat. Doar minoritatea politico-financiara dominanta din City of London este mai presus decat Casa Regala Britanica. Sau cel putin asa se considera. City of London s-ar fi putut dispensa oricand de Casa Regala printr-o a doua Revolutie engleza, care sa aduca din nou Republica, pentru care ar fi gasit cu usurinta un nou Cromwell. Experimentul Revolutiei engleze (1640-1688) si inlaturarea monarhiei (1649) puteau fi insa nefaste pentru constructia masonica imperiala si construirea pe mai departe a Imperiului, care putea fi tinut unit numai sub Coroana Monarhiei, fara de care se putea prabusi precum pietrele unui joc de domino. Denominatia “Regatul Unit” a fost foarte bine gandita, in termenii geopoliticii Imperiului, ca un corset care sa tina bine stranse pietrele dominoului colonial. De aceea absolutismul monarhic a fost degraba reinstaurat. Doar dinastia a fost schimbata.

 

Regina Elisabeta vs. Meghan Markle: „Nu este genul de mireasă pe care și-o dorea pentru Harry”

Prin semnalul de cale si de metoda pe care l-a dat pentru Revolutia americana si de regicid pentru Revolutia franceza, inclin sa cred, privind in mozaicul Imperiului Britanic, in care nimic nu a fost si nu este intamplator, la fel ca si nunta de “innobilare” a afroamericanei Meghan Markle, aflata deja la a doua eugenie, dupa cea americana, ca scurta “republica parlamentara” britanica a fost mai degraba un experiment decat o greseala (v. si canibalizarea irlandezilor). Pentru a intelege si mai bine acoperirea geopolitica a eugeniei, sa ridicam putin coltul perdelei de pe studiile belgiene, care inca se incerca sa fie tinute la secret sau cat mai putin raspandite, care au descoperit o linie genealogica, de descendenta comuna, la Hitler, Obama si Trump, obtinute prin incrucisari interrasiale, avand ca numitor comun dinastia Rothschild, infiltrata in interstitiul european. Aceleasi ratiuni coloniale ale Regatului Unit functioneaza si astazi. City of London a capturat simbolurile Monarhiei pentru a tine Commonwealthul sub ascultare si control. Commonwealthul este formal o organizatie zisa “interguvernamentala”, cuprinzand 53 de state asa-zise independente, insumand o suprafata de 29,958,050 km si o populatie de 2,328,000,000. In fapt, aceasta este un urias Imperiu Colonial Britanic. Seful Commonwealthului este Regina Elisabeta a II-a.

Cu fite comuniste, Meghan Markle nu va face multi purici in Casa Regala Britanica. Ea a refuzat să rostească fraza că-i va fi supusă soțului său în căsnicie, ceruta de ritualul cununiei regale. Cerinta nu are o semnificatie lumeasca, ci duhovniceasca. Este cuvantul lui Dumnezeu pentru ca barbatul sa-si apere femeia de nelegiuiri, ca cele pe care le-a facut Lot, care si-a oferit fetele pentru placerile sexuale ale strainilor sau cum acelasi Lot, care, din cauza betiei, a ajuns la incestul din care au iesit moabitii si amoniti (Genesa/Facerea 201). Egalitarismul afroamericancei este ca si cum ar trebui sa-ti tai degetele de la mana ca sa fie toate egale. In plus, comunismul si monarhia sunt dusmani de moarte.

A treia concluzie este ca mezalianta britanica a fost pusa la cale in cooperare si cu participarea marii finante americane. City of New York a dat mireasa afroamericana, City of London, printul britanic. Incrucisarea este in interesul exclusiv al celor mai mari familii financiare si corporatiste din lume, rezidente in cele doua citadele financiare, newyorkeza si londoneza. Logica este simplista, mecanica si inselatoare. In tiparele juridice si protocolar-regale ale Commonwealth sunt intiparite saracia egalitara de turma la baza si superavutia exclusivista la varful elitist, financiar-monarhic. Utopia care anima noua relatie dintre stapani si sclavi este ca ar putea sa fie din nou ascunsa si perpetuata. Siretlicul simbolic folosit este cel al infigerii “nestematei” Megan Markle intre nestematele Coroanei Regatului Unit. Meghan Markle a primit dupa nunta titlul de ducesa de Cambridge, cu toate privilegiile si onorurile cuvenite unei persoane regale, de sange albastru, cu Rh negativ (sic!).

A patra concluzie este ca ceva se pregateste poporului britanic, si nu de bine. Amerindienii au devenit o amintire, iar indigenii britanici s-ar putea sa-i urmeze, in cateva generatii. Deja doua din cele mai importante functii in stat, inca al poporului britanic, care pot concura la metisarea si dezeuropenizarea britanicilor, cele de primar al Londrei si de ministru de Interne, nu sunt detinute de britanici. MI 6 va recruta si el agenti non-britanici, care ar putea sa accelereze debritanizarea sau sa o faca fatisa. Exista inca o inertie, interesata a fi mentinuta, in a intelege ca pastrarea, consolidarea si perpetuarea identitatii nationale este o problema de securitate nationala. Din identitate decurg dreptul istoric si drepturile de mostenire ale urmasilor poporului istoric asupra tarii istorice. Cine nu intelege ca identitatea este o problema de securitate, nu este cel mai potrivit pentru a ocupa functii de reprezentare populara si national-statala. Posibilitatea ca resusrsele britanice sa fie folosite impotriva britanicilor a devenit una din fricile nationale britanice care indeamna la rezistenta, organizare si contracarare.

Legat de aceasta, a cincea concluzie este ca britanicii care vor sa ramana britanici iau calea exilului. Riscul unui guvern in strainatate, ca protest la Brexit si debritanizarea Monarhiei, nu este exclus, dizidenta britanica fiind in crestere. Tot mai mulţi britanici se grăbesc să devină cetăţeni europeni (in principal germani) înainte de Brexit.