Bicentenar: Recitirea Est-Vest a lui Karl Marx

07/05/2018

Karl Marx: 5 mai 1818, Trier/Germania – 14 martie 1883, Londra

Karl Heinrich Marx, un titan al gandirii social-politice justitiare, s-a nascut in urma cu doua sute de ani, la 5 mai 1818, in orasul Trier, din Germania. O statuie uriaşă din bronz a lui Karl Marx, cu o înălţime de 4,5 metri, oferita de China comunista, a fost dezvelită, sâmbătă, în oraşul său natal, Trier. Acest gest de omagiere bicentenara reflecta democratia poporului german, ale carui cultura si civilizatie sunt incompatibile cu falsificarea istoriei si/sau cu negarea dreptului la memorie.

In acest context de pluralism european, trebuie vazuta si participarea, vineri, 4 mai, a sefului Comisiei Europene, Jean Claude Juncker, la festivitatile dedicate memoriei lui Karl Marx, organizate de oficialii localității germane Trier. Despre autorul “Capitalului” (1867) si, impreuna cu Friedrich Engels, al “Manifestului Partidului Comunist” (1848), Juncker a declarat, in cuvantarea comemorativa, ca Marx „este blamat pentru lucruri de care nu este responsabil şi pe care nu el le-a cauzat prin ceea ce a scris”. „Acestea au fost cauzate de persoanele care au reinterpretat ceea ce a scris el, relevând chiar opusul ideilor sale”, a explicat el, sugerand o reevaluare.

Deja Marx a inceput sa fie recitit in Est si Vest, dar in chei diferite, uneori opuse. Exista patru directii de recitire a marxismului. Prima reevaluare a marxismului, cu rol determinant, a fost cea asiatica chineza. Ea a inspirat marele salt inainte al Chinei comuniste, incepand de la sfarsitul secolului trecut si continuand in secolul actual. Principalele caracteristici ale reevaluarii chineze a marxismului sunt abandonarea tezelor-manifest privind abolirea proprietatii private, instigarea la lupta de clasa si interdictia de a te imbogati. Marxismul chinez s-a deschis catre impletirea echilibrata a proprietatii private cu proprietatea publica si concilierea intre munca si capital, prin redistribuire proportionala, dar cu mentinerea partidului unic.

Mixul comunism-capitalism, ca urmare a reformelor lui Deng si Xi, poate fi definit ca un marxism moderat, de centru-stanga. Aceasta definire ne ajuta sa-l distingem de marxismul originar, radical sau de extrema stanga, care a dus la victoria revolutiilor comuniste ruse (1917) si chineze (1949). A doua reevaluare a marxismului a fost cea rusa, care a fost initiata de Gorbaciov. Specifice acestei reevaluari sunt pluripartidismul si drepturile omului, care s-au adaugat pluralismului economic chinez. Prin reunirea celor trei caracteristici democratice reformatoare ale marxismului – proprietate privata, pluripartidism, drepturile omului -, care consoneaza cu modelul occidental de democratie, cred ca se poate accepta ca reevaluarea rusa a dus marxismul pe taramul dreptei.

Intr-un fel, noutatea marxismului de dreapta, pe care a adus-o inteligenta rusa, reprezinta o de-stangizare a marxismului, un obiectiv de care vorbise si Lenin. In directia marxismului de dreapta este si recitirea in curs, cu reevaluare asteptata, de catre europeni. Asaltul dreptei europene, prin care natiunea si interesul national sunt aduse intr-o pozitie de centralitate, impreuna cu tot discursul adiacent care domina dezbaterile actuale privind refondarea Uniunii Europene, justifica si mai mult denumirea de marxism de dreapta. Chiar daca inca nu se constientizeaza, asistam la o a treia directie de reevaluare – marxismul de dreapta european.

Pe reevaluarea comuna euro-rusa a marxismului, care are ca fundament ideea de dreptate sociala, se intemeiaza si apropierea europenilor de rusi si participarea lui Juncker la bicentenarul Marx. Justitiarismul lui Marx a gasit o neasteptata ancora pe terenul dreptei. Internationalismul si progresismul au impiedicat programatic ca ideea marxista de dreptate sociala sa se prinda in mod democratic si durabil in terenul stangii clasice. Proprietatea privata si economia sociala de piata reaseaza raporturile dintre munca si capital pe alte baze, de conditionare complementara si conlucrare. Proiectarea primordiala a intereselor natiunii in relatiile internationale – “Nation First!” – este garantia independentei si propasirii. Fara aceste preconditii politico-economice este imposibila materializarea ideii marxiste de dreptate sociala.

Insa marxismul radical nu va disparea. Capitalismul anglo-american a preluat in mod rasturnat mecanismele comuniste economic si politienesc. El a centralizat si concentrat capitalul in maini private, ale unui numar extrem de redus de persoane. Vechea schema comunista a monopolului proprietatii a fost doar intoarsa pe dos, devenind monopol privat. Esenta comuna de monopol a fost foarte bine surprinsa in definirea comunismului drept capitalism monopolist de stat. Tectonicii excluziunii sociale de masa din spatiul anglo-american i se raspunde printr-un politienism la fel de represiv ca cel comunist, in efecte, insa in formule abil deghizate, “civile”, care au drept sursa, ascunsa, politica fricii, de razboi social “preventiv”. Aceasta este a patra directie de reevaluare, care probabil va scoate la suprafata si alte aspecte intunecate ale marxismului radical, mai bine zis a celui interpretat extrem.

Denuntarea si contracararea acestei tentatii de recitire totalitara a marxismului (v. pulsatiile rasist-dictatoriale ale progresismului obamist) se poate realiza prin reevaluarea democratica si asumarea europeana a gandirii marelui filosof social. Desi a avut o ascendenta rabinica, Marx nu a fost purtator de kippa si nici inchinator la vitelul de aur. Dimpotriva, a fost un rebel si un decodor de geniu al mecanismului de exploatare capitalist. Astfel de fapte au fost suficiente pentru a-si atrage dispretul si condamnarea la saracie si boala, asa cum a si murit, la Londra, unde se afla statul major al capitalismului mondial. Faptul ca intr-un astfel de loc Marx a fost lasat sa-si scrie opera revolutionara, care profetea sfarsitul capitalismului, se explica, cel mai plauzibil, prin interesul marelui capital mondial de a intra in posesia prototipului marxist de stat totalitar desavarsit. Foarte probabil ca acest interes era motivat de gandurile la planurile imperialiste pe care avea sa le finanteze peste tot in lume, avand ca scop final instaurarea unui guvern mondial.

Puternicile influente crestine si germane, care l-au ajutat pe Marx sa-si forjeze monumentala teorie de schimbare justitiara a lumii, i-au venit pe filiera sotiei, Jenny von Westphalen, din parinti crestini si aristocrati germani, care i-au dat o educatie pe masura. Karl a iubit-o enorm pe Jenny, cu care s-a casatorit in biserica si a avut sapte copii. El i-a dedicat si cateva poezii, Jenny avand preocupari literar-artistice. Cred ca prin aceste influente din partea sotiei sale, Marx s-a simtit intotdeauna german si crestin. In ultimul caz, nu in sens religios, ci in cel politic si ideologic, al justitiei sociale, proprie crestinismului.


%d blogeri au apreciat: