Subconstientul lui Trump submineaza summitul Singapore: Negocieri cu amenintarile pe masa?

18/05/2018

Donald Trump: Modelul din Libia nu se va aplica Coreei de Nord.

Din istoricul declaratiilor sale de pana acum, presedintele SUA, Donald Trump, tine mult sa se vada si sa discute cu liderul Coreei de Nord, Kim Jung-Un, pe problema “denuclearizarii Peninsulei Coreea”. O eventuala contramandare a summitului ar fi o lovitura pentru amorul propriu al lui Trump, care isi atribuie convenirea asupra intrevederii ca un rezultat  “stralucit” al politicii fricii si sanctiunilor americane si o “cedare” a liderului coreean Kim. Amenintarea Phenianului nu tinteste atat Washingtonul, desi nu se stie niciodata deoarece si acesta se afla in bataia rachetelor nord-coreene ICBM Huasong 15, cat mai ales bazele militare americane Guam si Hawaii, din Asia-Pacific. Fara indoiala, Trump vrea un “barlog” sigur pentru comandamentul si fortele Marinei SUA din Pacific, de unde sa poata proiecta, nestingherit de reactii simetrice, amenintari si forte americane, in intreaga zona.

Mai pe sleau spus, Trump vrea un monopol militar nuclear in Asia-Pacific, pentru ca un leadership umoral american precum cel al sau (dar nu numai) sa nu poata fi contrat sau concurat de un nu mai putin umoral leadership precum cel al lui Kim. Dupa cum s-a vazut, pentru SUA conteaza si o indeamna la retinere numai statele care au potentiale militare de reactii simetrice. Din aceasta perspectiva, obtinerea unei denuclearizari unilaterale a Coreei de Nord este un obiectiv primordial al Casei Albe, care s-a simtit umilita in duelul verbal al insultelor dintre Trump si Kim, in care ultimul nu a avut nicio “jena” sa-i raspunda primului pe limba lui si perfect simetric. Nu marimea “butonului” nuclear este importanta in primul rand, cum se lauda Trump ca al lui e mai “mare”, ci faptul ca ajunge o maciuca la un car cu oale.  

Denuclearizarea Peninsulei Coreene este posibila. Ea a fost evocata si asumata, la schimb cu garantii militare pe masura, de liderul de la Phenian. Noul secretar de stat american, Mike Pompeo, a promis insa la schimb doar ajutor economic, ceea ce este o schimbare a monedei de plata. Chestiunea garantiilor de securitate, adica folosirea comuna a aceleiasi monede forte, care este unica in securitate si aparare, este ocolita sau substituita cu multa grija de SUA, o tactica susceptibila de intentii de schimb neechivalent. Catre aceasta varianta de interpretare inclina si dialogul, de consum public, dintre Donald Trump si consilierul sau pentru securitate, John Bolton, menit sa transmita catre Phenian semnale manipulatoare, premergatoare summitului. Formal linistitor si imaginandu-se probabil un “Platon” al “Dialoguri”-lor sale cu Bolton, Trump i-a respins joi acestuia afirmaţiile de miercuri privind posibilitatea aplicării în Coreea de Nord a modelului din Libia.  

Coreea de Nord, revoltată că Washingtonul a comparat-o cu Libia: „Nu ne ascundem sentimentul de repulsie”

Scenariul injositor al lui Bolton a nemultumit profund Phenianul, care a reactionat dur, cu avertizarea că este posibil să anuleze summitul planificat la Singapore, luna viitoare. Modelul Libiei ar însemna renunţarea de catre Coreea de Nord la arsenalul nuclear fără nicio garanţie de securitate din partea SUA. Liderul libian Moammar Gaddafi a renunţat la intenţiile de înarmare nucleară în 2003, iar în 2011 a fost răsturnat de la putere şi ucis de rebeli. Propunerea lui Bolton a fost fictiune si insulta suta la suta. Compararea nucleara a Coreei de Nord nucleare cu Libia conventionala este la fel cum a-i compara o fapta cu o intentie, o realitate cu un proiect, ori un caine real cu unul reprezentat in minte sau pe hartie. Stim de la Kant, conceptul de caine nu musca. Libia “nucleara” era cel mult un proiect pe planseta, desi ma indoiesc chiar si de acest minim minimorum. In schimb, bombele nucleare si rachetele balistice ale Coreei de Nord nu sunt pe hartie, ci la fel de palpabile si de testate ca si cele ale SUA, in pozitii de lupta, gata de lansare.  

Declaratiile de contrazicere a lui Bolton nu il fac pe Donald Trump mai credibil. Din “explicatiile” sale emana aceleasi idei arogante, unilaterale, discretionare, adanc inradacinate in subconstient, care mai degraba il pozitioneaza ca un negociator cu pistolul pe masa, decat unul deschis catre echilibru intre cerere si oferta, spre schimb liber si echivalent, dispus la concesii bilaterale, graduale, care sa ia in calcul si interesele celeilalte parti. “Am decimat Libia”, si-a umflat muschii Trump, lui Gaddafi “nu i-am oferit nicio protectie”. El a insistat ca pentru Coreea de Nord ar urma “sa faca foarte mult”, fara a puncta insa nimic concret, doar stereotipul ca nu trebuie sa detina arme nucleare. „Nu i-am spus niciodată lui Gaddafi o să-ţi oferim protecţie, o să-ţi dăm forţă militară, o să-ţi dăm toate lucrurile astea”, a explicat Trump presei înaintea unei reuniuni a cabinetului de la Washington, la care a participat şi secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg. „Modelul Libiei a fost un model foarte diferit. Am decimat acea ţară”, a arătat presedintele american. Kim Jong Un „va beneficia de protecţie”, a sustinut Trump. Dacă ar accepta dezarmarea, Kim „ar fi acolo, şi-ar conduce ţara, ţara sa ar fi foarte bogată”, a asigurat Donald Trump, ignorand ca va merge la Singapore cu un imens pasiv de incorectitudini al SUA privind acordurile internationale si relatiile cu partenerii si aliatii.


%d blogeri au apreciat: