Tradatorii ca tradatorii, dar cine sunt racolatorii?

19/05/2018

Subiectul mutarii ambasadei SUA la Ierusalim tinde sa ia amploarea efectului “bulgarelui de zapada”. Recunosc ca ma asteptam, dar evaluasem ca se va intampla mai devreme. Efectul se datoreaza atat mijlocului cauzal – “bulgarele de zapada” -, care este decizia unilaterala a lui Donald Trump, cat si incidentei mediului in care acesta se rostogoleste – dreptul international, deteritorializarea si masacrarea palestinienilor, miscarile de eliberare nationala si reteritorializare etc. Nu in ultimul rand, in mediul de evolutie international, care, istoric, este insurmontabil in ultima instanta, se inscrie si condamnarea globala a Israelului pentru apartheid si genocid.

Din pacate, in criza septuagenara in care Israelul a furat majoritatea covarsitoare a teritoriului Palestinei si incearca sa faca acelasi lucru cu Ierusalimul de Est, a intrat si Romania. Mai bine zis, a fost tarata de catre lideri fara scrupule, ahtiati dupa bani, influenta si putere, pentru care unii ar vinde-o si pe muma-sa, cum se zice dispretuitor si blamabil in popor. Nu as vrea sa acuz sau sa scuz vreuna din parti, puterea si opozitia mi se par la fel de vinovate. Privind Ierusalimul, Dragnea-Dancila pactizeaza cu americanii si israelienii, Iohannis-Orban cu germanii si eurobirocratii. Romania este “out” in planurile celor doua cupluri de forte, interesate mai mult de dividendele politice occidentale, decat de interesul national.

PSD si PNL sunt la fel de prinse in sforile pe care le trag internationalistii, de stanga, si supranationalistii, de dreapta. Aceasta sforarie transnationala se face prin coruptie si tradare. Chiar daca aceste ultime doua fenomene par sa incrimineze mai mult PSD-ul, pentru ca ele se intampla acolo unde sunt puterea si banii, nu pot sa remarc ca alternanta la putere din ultimul deceniu si jumatate a fost o semirotativa, o rotativa guvernamentala, nu si prezidentiala. Acest detaliu de continuitate si supervizare prezidentiala ar putea explica multe din ciudateniile celor doua fenomene amintite, care se plimba linistite dintr-o parte in alta. Nu pot gasi o alta explicatie decat complicitatea.

Cand generalul Florian Coldea a transmis public un mesaj celor care au de gand sa tradeze, avertizand cu episodul biblic al tradarii pentru 30 de arginti a lui Iisus de catre Iuda, care nu a supravietuit remuscarilor si raului savarsit, fostul sef SRI nu a tintit, explicit, doar una dintre parti, PSD sau PNL. De aceea cred ca PNL este singurul care se ia in serios (nici macar tot PNL-ul) cu plangerea penala pe care Ludovic Orban a depus-o împotriva premierului Viorica Dăncilă, pe care o acuză de înaltă trădare, legată de mutarea ambasadei României la Ierusalim. Bun, daca x si y sunt tradatori, cine sunt racolatorii? Nu exista tradare fara o parte straina, ostila sau interesata, care sa beneficieze de informatii secrete sau afaceri ilegale, si fara o plata, fara argintii de corupere sau recompensare a tradarii sau ilegalitatii comise.  

De ce se evita sa se ceara public denuntarea racolatorilor? Sunt ei „parteneri strategici” sau „aliati”, iar divulgarea lor nu ar fi “political correcteness”? [NB: Imi vine in minte o remarca de bun simt a presedintelui Consiliului European, Donald Tusk: ”Uitându-ne la ultimele decizii ale preşedintelui (american Donald) Trump, am putea spune că, cu asemenea prieteni, chiar nu avem nevoie de duşmani.”] Vor fi date in vileag ipocrizia si volatilitatea sustinerilor geopolitice interesate ale ideilor de “stat de drept”, “independenta justitiei”, “lupta anticoruptei”, care poarta pe dedesubt camasile de noapte cu care dorm in acelasi pat cu cei care se pretind integri, dar se folosesc de ele pentru acuzatii si culpabilizari care le aduc profit? Mi-am format deja o parere si am un raspuns. Afland cu cine si cum se fac afaceri netransparente cu armament si tehnica militara, pe care le cumparam in nestire. Care macar nu sunt nici cele mai performante, ci niste generatii uzate si obosite, care practic submineaza capacitatea reala de aparare a Romaniei. Un fapt ce imi zgandare sindromul “Skoda”, coruptia interbelica din afacerea cu acelasi nume, care a implicat politicieni, monarhia si violari ale secretelor de stat. Dar astept inca sa vad daca se va gasi un roman verde care sa rupa pisica in doua. Un politician sau un partid care sa iasa dintr-o ezitare perdanta. Care sa vina cu un proiect de decizii strategice, pentru a sti cui sa-i dau votul, anul viitor, la prezidentiale si europarlamentare.


%d blogeri au apreciat: