Redesteptarea identitatii si responsabilizarii: ONG-urile sa se identifice cu statutul si interesele reale

26/05/2018

Proiectul de corectare a confuziilor si lacunelor din legislatia privind ONG-urile, critici nejustificate din partea Comisiei juridice a Consiliului Europei

Proiectul Plesoianu privind ONG-urile propune redefiniri care sa elimine unele confuzii de autoidentificare si/sau identificare a acestora si sa le precizeze mai bine obligatiile in raporturile cu autoritatile din Romania. Orice initiativa legislativa care inlatura o confuzie sau lacuna este principial de salutat. Cand nu se intampla asa, foarte probabil ca se datoreaza unui lobbing sau advocacy strain pentru promovarea unor interese specifice, neromanesti, ale unei organizatii neguvernamentale sau alta.

Cred ca in aceasta situatie se incadreaza si critica facuta de Comisia juridica a Consiliului Europei la adresa proiectului de lege privind ONG-urile, initiat de Liviu Plesoianau (PSD), care urmeaza sa fie votat in plen la finalul lunii mai. Nu este un proiect “anti-ONG”, cum se speculeaza partizan, ci unul obiectiv si necesar, anti-confuzie si anti-lacune legislative.

”Adunarea Consiliului Europei cere României și Ucrainei să respingă recentele propuneri legislative care impun noi obligații ONG-urilor privind raportările financiare dacă acestea nu sunt amendate în concordanță cu recomandările Comisiei de la Veneția și ale Biroului OSCE pentru Instituții democratice”, se arata in proiectul de rezolutie inaintat Consiliului Europei.

Ingrijorarile “serioase” ale Comisiei de la Viena, la care trimite critica din proiectul de rezolutie, sunt legate de faptul că noile condiții la acordarea statutului de utilitate publică a unui ONG ar exclude domenii de activitate importante, cum ar fi drepturile omului și lupta împotriva corupției. De asemenea, se refera la obligatia fundațiilor și asociatiior să publice, la fiecare șase luni, în Monitorul Oficial, o declarație detaliată de venituri și cheltuieli, pe care Comisia de la Veneția o apreciază că “va avea un efect de intimidare asupra societății civile și intră în conflict cu principiul libertății de asociere și cu dreptul la viață privată”.

Proiectul legislativ Pleșoianu prevede că dacă declarația de venituri și cheltuieli nu este depusă la timp, ONG-ul respectiv își încetează “de îndată” activitatea. Ce observam? Statul este singurul garant material si real al drepturilor omului si al luptei anticoruptie. “Durerea” ONG-urilor este legata doar de privilegii si de bani. ONG-urile nu vor sa piarda privilegiul de utilitate publica, sub acoperirea caruia sa obtina avantaje financiare unilaterale. Insa neachitarea obligatiile financiare legale cu destinatie de utilitate publica echivaleaza practic cu eschivarea de la utilitatea publica. Aceasta neonorare atrage in mod firesc dupa sine sanctiunea de pierdere a statutului functional de utilitate publica.     


O nunta regala de eugenie? Conflict intre City of London si Casa Regala Britanica? Dizidenta, un efect pervers al Brexitului si debritanizarii Monarhiei?

26/05/2018

 

Nunta regala a printului britanic Harry cu afroamericana Meghan Markle

Iesirea din uzantele regale a nuntii dintre printul britanic Harry si afroamericana Meghan Markle a facut ca acest mariaj sa fie intors pe toate fetele. O prima concluzie este ca aceasta casatorie este o mezalianta, care a incalcat regula sangelui albastru sau regal. Cei care au surprins clipele din timpul nuntii regale in care Regina avea privirea innegurata si fata alungita au inteles critica muta. Afirmatia Camillei, ducesa de Cornwall, a doua sotie a printului Charles, potrivit careia “Daca eram regina nu as fi permis nunta” este si mai graitoare.

O a doua concluzie este ca Regina a fost obligata sa accepte aceasta rusine. Oprobriul fata de aceasta imperechere, apreciata ca nedemna si un experiment eugenic, s-a simtit si din absenta de la eveniment a altor capete incoronate. Intrebarea este cine si de ce ar fi putut sa o oblige pe Regina sa consimta la o asemenea impurificare ofensatoare a sangelui regal britanic? Raspunsurile nu sunt greu de aflat. Doar minoritatea politico-financiara dominanta din City of London este mai presus decat Casa Regala Britanica. Sau cel putin asa se considera. City of London s-ar fi putut dispensa oricand de Casa Regala printr-o a doua Revolutie engleza, care sa aduca din nou Republica, pentru care ar fi gasit cu usurinta un nou Cromwell. Experimentul Revolutiei engleze (1640-1688) si inlaturarea monarhiei (1649) puteau fi insa nefaste pentru constructia masonica imperiala si construirea pe mai departe a Imperiului, care putea fi tinut unit numai sub Coroana Monarhiei, fara de care se putea prabusi precum pietrele unui joc de domino. Denominatia “Regatul Unit” a fost foarte bine gandita, in termenii geopoliticii Imperiului, ca un corset care sa tina bine stranse pietrele dominoului colonial. De aceea absolutismul monarhic a fost degraba reinstaurat. Doar dinastia a fost schimbata.

 

Regina Elisabeta vs. Meghan Markle: „Nu este genul de mireasă pe care și-o dorea pentru Harry”

Prin semnalul de cale si de metoda pe care l-a dat pentru Revolutia americana si de regicid pentru Revolutia franceza, inclin sa cred, privind in mozaicul Imperiului Britanic, in care nimic nu a fost si nu este intamplator, la fel ca si nunta de “innobilare” a afroamericanei Meghan Markle, aflata deja la a doua eugenie, dupa cea americana, ca scurta “republica parlamentara” britanica a fost mai degraba un experiment decat o greseala (v. si canibalizarea irlandezilor). Pentru a intelege si mai bine acoperirea geopolitica a eugeniei, sa ridicam putin coltul perdelei de pe studiile belgiene, care inca se incerca sa fie tinute la secret sau cat mai putin raspandite, care au descoperit o linie genealogica, de descendenta comuna, la Hitler, Obama si Trump, obtinute prin incrucisari interrasiale, avand ca numitor comun dinastia Rothschild, infiltrata in interstitiul european. Aceleasi ratiuni coloniale ale Regatului Unit functioneaza si astazi. City of London a capturat simbolurile Monarhiei pentru a tine Commonwealthul sub ascultare si control. Commonwealthul este formal o organizatie zisa “interguvernamentala”, cuprinzand 53 de state asa-zise independente, insumand o suprafata de 29,958,050 km si o populatie de 2,328,000,000. In fapt, aceasta este un urias Imperiu Colonial Britanic. Seful Commonwealthului este Regina Elisabeta a II-a.

Cu fite comuniste, Meghan Markle nu va face multi purici in Casa Regala Britanica. Ea a refuzat să rostească fraza că-i va fi supusă soțului său în căsnicie, ceruta de ritualul cununiei regale. Cerinta nu are o semnificatie lumeasca, ci duhovniceasca. Este cuvantul lui Dumnezeu pentru ca barbatul sa-si apere femeia de nelegiuiri, ca cele pe care le-a facut Lot, care si-a oferit fetele pentru placerile sexuale ale strainilor sau cum acelasi Lot, care, din cauza betiei, a ajuns la incestul din care au iesit moabitii si amoniti (Genesa/Facerea 201). Egalitarismul afroamericancei este ca si cum ar trebui sa-ti tai degetele de la mana ca sa fie toate egale. In plus, comunismul si monarhia sunt dusmani de moarte.

A treia concluzie este ca mezalianta britanica a fost pusa la cale in cooperare si cu participarea marii finante americane. City of New York a dat mireasa afroamericana, City of London, printul britanic. Incrucisarea este in interesul exclusiv al celor mai mari familii financiare si corporatiste din lume, rezidente in cele doua citadele financiare, newyorkeza si londoneza. Logica este simplista, mecanica si inselatoare. In tiparele juridice si protocolar-regale ale Commonwealth sunt intiparite saracia egalitara de turma la baza si superavutia exclusivista la varful elitist, financiar-monarhic. Utopia care anima noua relatie dintre stapani si sclavi este ca ar putea sa fie din nou ascunsa si perpetuata. Siretlicul simbolic folosit este cel al infigerii “nestematei” Megan Markle intre nestematele Coroanei Regatului Unit. Meghan Markle a primit dupa nunta titlul de ducesa de Cambridge, cu toate privilegiile si onorurile cuvenite unei persoane regale, de sange albastru, cu Rh negativ (sic!).

A patra concluzie este ca ceva se pregateste poporului britanic, si nu de bine. Amerindienii au devenit o amintire, iar indigenii britanici s-ar putea sa-i urmeze, in cateva generatii. Deja doua din cele mai importante functii in stat, inca al poporului britanic, care pot concura la metisarea si dezeuropenizarea britanicilor, cele de primar al Londrei si de ministru de Interne, nu sunt detinute de britanici. MI 6 va recruta si el agenti non-britanici, care ar putea sa accelereze debritanizarea sau sa o faca fatisa. Exista inca o inertie, interesata a fi mentinuta, in a intelege ca pastrarea, consolidarea si perpetuarea identitatii nationale este o problema de securitate nationala. Din identitate decurg dreptul istoric si drepturile de mostenire ale urmasilor poporului istoric asupra tarii istorice. Cine nu intelege ca identitatea este o problema de securitate, nu este cel mai potrivit pentru a ocupa functii de reprezentare populara si national-statala. Posibilitatea ca resusrsele britanice sa fie folosite impotriva britanicilor a devenit una din fricile nationale britanice care indeamna la rezistenta, organizare si contracarare.

Legat de aceasta, a cincea concluzie este ca britanicii care vor sa ramana britanici iau calea exilului. Riscul unui guvern in strainatate, ca protest la Brexit si debritanizarea Monarhiei, nu este exclus, dizidenta britanica fiind in crestere. Tot mai mulţi britanici se grăbesc să devină cetăţeni europeni (in principal germani) înainte de Brexit.


%d blogeri au apreciat: