Badea Marko Bela, sofisme privind „independenta”: Cetatenii romani de etnie maghiara, “independenti” fata de Budapesta, dar si de Bucuresti!

30/06/2018

Cred ca la romanescul bade in maghiara se zice bátya. Daca nu cumva acest sens nu e o chestiune de context, care sa tina de subtilitati lingvistice. Am ales apelativul de bade, din multe altele, nu din motive de varsta (ascendenta este inversa), ci ca de persoana agreata, pentru ca fostul udemerist sef Markó Béla chiar imi este simpatic. O empatie care vine probabil din inrudirea comuna cu triburi cumane, asiatici turci de prin zona Uralului, Volgai, din care s-ar parea ca se trag si romanii, dupa teoria lui Neagu Djuvara. Dar nu numai. Prin urmare, fara sa o exclud, o las mai moale cu ginta latina. Cel putin din diplomatie geopolitica proximala. Asa ca, nu e oare neintelept si impotriva naturii sa avem certuri sau conflicte cu tarile vecine sau din regiune? Rusii, turcii, romanii, ungurii par sa aiba pe undeva o gena comuna, oricat de mica sau de indepartata.       

Pentru cei care se indoiesc, cred ca ar fi suficient de convingator sa faca niste comparatii antropo-fizionomice intre lideri politici, unii extrem de cunoscuti si de actuali, romani, turci, rusi, unguri. Eu insumi m-am nascut si am trait printre turci si tatari, lipoveni si bulgari. Nu am de unde sa stiu ce sange amestecat imi curge prin vene. Si nici nu cred ca un trecut incert, prin devalmasie si stratificare, este mai important decat certitudinile prezentului. Decat pamantul din care ne nastem, care ne hraneste si in care ne intoarcem. Sau decat semenii din mijlocul carora ne tragem energiile primordiale, cand inca nu suntem decat o plapanda necuvantatoare, si apoi  devenim cu adevarat oameni. Pentru fiecare dintre noi, locul si neamul de origine sunt importante si vitale, pe ele trebuie sa le binecuvantam si sa le ocrotim. Citesc, acum, o carte despre Lenin, pentru care am o adanca veneratie pentru ce a facut pentru tara sa si poporul sau, pentru geniul sau politic care i-a inspirat unica solutie salvatoare pentru Rusia si poporul rus si, intr-o extensie geopolitica regionala, de fapt semiglobala, prin care nu exagerez cu nimic, intregul Est, libertatea si independenta de azi ale Orientului (uitati-va pe mainile cu a incaput o parte a Occidentului). Autorul a descoperit nu mai putin de cinci influente in mostenirea etnica a titanului Lenin: rusesti, evreiesti, suedeze, germane si calmuce (ramura altaica mongola). El a fost loial in toate si pana la capat tarii rusilor si poporului rus, in care s-a nascut si din care s-a ridicat, fata de care a fost puternic legat, probabil in virtutea legilor apartenentei si compensatiei, care ii conduc pe cei onesti si loiali sau prin care se distinge un patriot de un cosmopolit. Desi britanic (conjunctia concesiva e prin comparatie cu antirusismul mizerabil de azi), autorul a fost el insusi patruns de admiratie fata de devotiunea totala si neobosit creatoare a lui Lenin pentru inconfundabila sa patrie rusa si marele caracter al poporui sau rus.

Revenind la badea Marko Bela, care a fost timp de 20 de ani lider al UDMR, am avut un inceput de uimire pozitiva cand am citit primele randuri ale stirii care anunta ca le cere maghiarilor sa-si pastreze independenta fata de Ungaria. Titlul mi-a sarit in ochi prin ceea ce parea o schimbare fundamentala de optica politica, care s-a inscris mult timp pe orbita Budapestei. Nu aveam cum sa trec peste articol. Intrand in miezul informatiei, aflu ca seniorul udemerist a declarat ca o alternativă greşită a transilvanismului pentru maghiarii din România este “proasta oportunitate a integrării în Ungaria”. Mi-a placut utilizarea termenului romanesc de transilvanism. ”Mulţi cred că noi trebuie să ne integrăm în sistemul educaţional şi cultural din Ungaria. Trebuie să fim conectaţi cu acesta, dar nu trebuie să ne integrăm. Trebuie să ne imaginăm această unificarea naţională maghiară în aşa fel, încât, din punct de vedere politic şi cultural, să ne păstrăm independenţa”, a continuat Marko Bela. Bun, corect, am fost nevoit sa recunosc. Ceva discutabila este „independenta politica”, nestiind ce are in vedere, la ce scara o gandeste. Dar apoi a venit marea șolticărie politica. În opinia lui Béla Markó, maghiarii din Transilvania trebuie să-şi păstreze independenţa atât faţă de Bucureşti, cât şi faţă de Budapesta. Hopa!, cum vine asta, draga domnule? “Independenta” fata de Budapesta, treaca-mearga, e o chestiune facultativa si bag de seama in premiera, desi nu cred nici cat negru sub unghie in sinceritatea afirmatiei. Dar “independenta” fata de centrul politico-administrativ al tarii tale, fata de capitala cetatenilor romani de nationalitate maghiara, cum vine asta?! “Trebuie să ne integrăm în aşa fel în diferitele sisteme ale ţării (România), încât să ne construim şi să operăm şi un sistem instituţional propriu”, a explicat Marko Bela, care a respins abordarea preşedintelui României, Klaus Iohannis, care oferă o alternativă pentru politica de tip transilvănean, dupa principiul de drept potrivit caruia “suntem, de fapt, români cu toţii, şi în cadrul acesta suntem diferiţi”. Nu, este o abordare inacceptabila, zice Marko Bela. “Maghiarii sunt mai puţini, dar suntem încă destul de mulţi ca situaţia noastră să necesite o soluţie de rezolvare”, a spus politicianul maghiar. Adica o “solutie” de discriminare pozitiva? Am inteles in final ca “independenta” fata de  Budapesta este doar o soparlita sau o figura de stil, careia ii rupe coada sau o contrazice ideea de “conectare” cu capitala Ungariei. Dar, in schimb, “independenta” fata de Bucuresti se vrea pe bune, ceea ce este inacceptabil si imposibil, bade Marko Bela. Hai sa ne intoarcem la lucrurile cinstite pentru cetatenii romani de etnie maghiara: raporturi culturale cu tara stramosilor lor, Ungaria, si relatii de integrare politico-administrative in tara lor natala si in care locuiesc, Romania, cu aceleasi drepturi si obligatii pentru toti cetatenii statului de drept si democratic roman.

Reclame

Marea Neagra: Declaratiile “energetice” ale Ungariei privind resursele romanesti off shore, care au iritat Romania, un apropo concurential sau excluziv la adresa SUA? Ori un semnal geopolitic al Estului?

30/06/2018

România reacționează față de atacurile Budapestei: Ungaria ”a evitat să își asume investițiile necesare pentru BRUA”

Departe de mine gandul de a face aprecieri sau defaimari gratuite, dar am observat ca reactiile de oportunitate geopolitica si geoeconomica ale Budapestei au fost mai timpurii in comparatie cu cele ale Bucurestiului. Ca o consecinta, tot comparativ, raporturile dintre costurile si beneficiile de oportunitate ale celor doua tari vecine, de rapiditate a adaptarii la noile tendinte si procese din mediul international, au fost net favorabile, si pe termen lung, vecinilor de la Vest. As da doar doua exemple, desprinderea de comunism si inceputul desprinderii de neo/liberalism.

Se pare ca un al treilea exemplu este in curs de conturare. Am in vedere declaratiile “energetice” din ultimele zile ale Ungariei, privind resursele naturale ale Romaniei din Marea Neagra (off shore). Nu le pot citi decat intr-o cheie geopolitica si geoeconomica, mai précis de semnal in ceea ce priveste situarea de partea buna a istoriei recente si, mai ales, viitoare. Nu am o explicatie pentru reactiile cu intarziere ale clasei politice romanesti. Poate, este doar o ipoteza, ca exportatorii neo/liberalismului, in complicitate cu importatorii, au reusit sa fie mai invazivi si sa-l introduca, ma refer la neo/liberalism, mult mai adanc in tesuturile puterilor si institutiilor statului roman, provocand metastaza dezbinarii in “Cele doua Romanii”, dihotomice politic si/sau institutional etc. (o reinviere a istoriei interbelice, cu urmari de destramare dramatice, cunoscute, care se pot reproduce).

Ori poate ca elita noastra politica a nutrit iluzia ca Statele Unite vor contribui decisiv la reunirea Basarabiei cu patria-mama. Visul reunificator romanesc a fost insa brutal risipit, in cel mai pur stil neocolonialist, de catre declaratia ambasadei americane de la Chisinau privind “independenta” liliputanului stat-fantoma, numai bun sa devina o colonie americana. A fost aproape suprarealist sa simti cum un al doilea jungher a fost infipt in spatele Romaniei istorice si de drept, dupa cel hitleristo-stalinist. Iar noi, ca naivii, am dat fuga la Washington cu lista de anagajamente ale Romaniei fata de SUA (v. vizita vicepremierului Ana Birchall), oferindu-le pe tava resursele energetice din Marea Neagra. Am aflat, azi, ca intre 2-19 iulie va fi o sesiune parlamentara extraordinara, care va vota renuntarea la resursele romanesti de petrol si gaze din Marea Neagra, o pierdere la peste 16 miliarde de euro. Daca declaratiile “energetice” ale Ungariei privind resursele romanesti off shore, care au iritat Romania, au fost un apropo concurential sau excluziv la adresa SUA, nu le pot comenta decat ca un semnal, nu neaparat ungar, ca a venit vremea sa ne intorcem cu fata spre regiune, catre vecini, fie ei nemijlociti sau geopolitici. Sa ne gandim la intelesurile adanci ale vorbei stravechi: Camasa este mai aproape decat haina si pielea decat camasa.


Ambasadorul SUA, Hans Klemm, continua sa bata apa in piua cu “promovarea” independentei justitiei romane: Cea mai mare contributie, sa nu faca nimic

29/06/2018

Hans Klemm: Vom promova în România consolidarea instituțiilor democratice, inclusiv a unui sistem judiciar independent

Intr-un context in care, de cand se afla in postul de ambasador al SUA in Romania, declaratiile sale despre “sustinerea” independentei justitiei au capatat sensuri orwelliene, Hans Klemm a declarat, vineri, ca acest obiectiv politic american va fi promovat si in viitor.  

”Vom promova valorile americane şi vom aplauda îmbrăţişarea de către România a unui viitor democratic şi consolidarea instituţiilor sale democratice, inclusiv a unui sistem judiciar independent”, a declarat Klemm la recepția organizată la Ambasada SUA din București cu ocazia Zilei Americii, de la care au lipsit Liviu Dragnea, Călin Popescu Tăriceanu și Viorica Dăncilă.

Declaratia obsesiva a lui Hans Klemm de dragoste cu anasâna pentru justitia romana a inceput sa fie privita insa cu raceala ca de gheață, de cand din “imbratisarea” sa, cu procese inscenate, sentintele juridice au iesit masluite, cu victime geo/politice, care au fost condamnate si au suferit pe nedrept. Dragostea cu sila inseamna siluire, draga Hans. Cel mai bun lucru posibil ar fi nu sa faci ceva pentru independenta justitiei, care este ca o fata frumoasa si sanatoasa, ca orice romanca, ci sa nu faci nimic!


Controversata reactie occidentala la invalidarea alegerilor pentru Primaria Chisinau 2018: URSS-ul din Est a murit! Traiasca URSS-ul din Vest!

29/06/2018

Clasa politica moldoveana ar putea sa NU aiba cultura politica a statului de drept si independentei justitiei, care sa o faca apta sa observe si sa sanctioneze incalcarile Legii. Insa institutiile puterii judecatoresti moldovene, DA, fiind specializate si sensibilizate de catre Occident pentru a-si constientiza puterea si a face uz de ea, potrivit SEPARATIEI PUTERILOR.

Cred ca invocarea faptului ca NIMENI nu a cerut invalidarea alegerilor, desi legea a fost incalcata, nu functioneaza. Necunoasterea legii nu inlatura raspunderea pentru incalcarea legii. Cel mai probabil, partidele nu au luat in serios interdictia legala de a nu desfasura campanie electorala in ziua alegerilor. Sau nici nu au STIUT ce inseamna interdictia in cauza si ce consecinte poate sa atraga in caz de nerespectare, politica si partidele fiind prea OBISNUITE sa actioneze pe baza ORDINELOR POLITICE, inclusiv sau implicit in incalcarea legii.

De aceea cred ca sesizarea incalcarii legii electorale si interventia sanctionatorie a Curtii Supreme, cu invalidarea alegerilor, este de bun augur, un bun inceput, care trebuie consolidat, pentru educatia pentru statul de drept si independenta justitiei. A cere abrogarea deciziei de anulare ar fi sinonima cu intoarcerea la perioada justitiei sovietice, de aceea mi se pare incredibil ca tocmai promotorii respectarii statului de drept si independentei justitiei sa ceara nerespectarea principiilor separatiei, egalitatii si independentei puterilor statului, care sunt baza constructiei de drept si constructiei statale in Occident. Evident, doar intr-un singur caz SINONIMIA ar fi reala, daca fosta URSS a murit in Est, dar s-a reintrupat in Vest.

PS/NB: Insa, DA!, ipoteza autorului, ca invalidarea ar putea arunca in aer regimul oligarhic, ar putea deveni OPERATIONALA!

http://www.contributors.ro/global-europa/analiza-invalidarea-mandatului-de-primar-al-lui-andrei-nastase-inamicul-no-1-al-lui-plahotniuc-ar-putea-arunca-in-aer-regimul-oligarhic-de-la-chi%C8%99inau/


SUA: Sindicatul crimei cu reverberatii politice, “atac tintit”, cu cinci morti, la un jurnal de langa Washington. Presa si rasa, codul noii intimidari si culpabilizari. “Sindicatul vietii”, in asteptare

29/06/2018

SUA: Cinci morţi într-un „atac ţintit” împotriva unui jurnal, în apropiere de Washington (poliţia)

O politica toleranta cu crimele in masa, ori la care devine complice sau chiar faptasa este incalificabil de inumana. Tacerea comunitatii internationale, ori simpla inregistrare sau reactia slaba fata de ororile in masa sunt inadmisibile. Viata are prioritate absoluta. Virulenta cu care lumea apara dreptul omului la viata si condamna caracteristica de crime in masa, care nu sunt accidente rare, intamplatoare, ci se manifesta ca un mod de viata, la fel de obisnuit precum a-i respira, trebuie sa fie viguroasa si neincetata.     

Sindicatul crimei cu reverberatii politice, avand probabil cauze de aceeasi natura, judecand dupa cea a inputurilor sistematice, a provocat un nou atac in masa, soldat cu cinci morti si mai multi raniti, la sediul unui jurnal, Capital Gazette, din Annapolis, în Maryland (estul Statelor Unite), in apropiere de Washington.

Scopul acestor crime impotriva populatiei civile, ca de altfel ale tuturor celor puse in scena de organizatiile secrete, despre care exista o indelungata documentare istorica privind controlul de catre acestea a accesului, pozitiilor si obiectivelor in/din politica SUA, este de modelare si conformare prin frica, culpabilizare si victimizare. Una din creatiile politice malefice ale acestor organizatii secrete prin care a fost manipulata opinia publica a fost/este Klu Klux Klan, responsabila de provocarea intentionata de false probleme si, pe consecinte, de adoptarea unor false solutii.

Foto: (c) Social media via REUTERS

Analiza contextuala si integrativa a noilor crime reveleaza opiniei publice ca presa si rasa sunt codul noii intimidari si culpabilizari. Capital este un cotidian local, iar autorul este “un tânăr alb în vârstă de circa 20 de ani”, potrivit canalului american de televiziune CBS. In imaginile livrate public, legate de speta, apar un politist de culoare in alerta cu un pistol mitraliera si poza unui tanar alb, cu datele civile de identificare. Stereotipul imagistic culpabilizator-rasial este astfel formatat si trimis ca un glont spre mentalul colectiv. „Ştim că au fost trimise ameninţări la Capital Gazette pe reţele sociale”, a declarat circumstantios politia locala, un factor agravant mai degraba pentru autoritati, prin in/actiune preventiva, decat pentru autor.

In mod paradoxal, in mult laudata tara a “democratiei” si “drepturilor omului” nu exista partide si sindicate care sa lupte pentru drepturile politice si economice ale marii majoritati a populatiei. Ca aceasta din urma ar fi reprezentate de cele doua mari partide este doar o presupozitie, perpetua minoritate dominanta demonstrand cu totul altceva. Un partid al vietii si un sindicat al vietii, care sa apere dreptul primordial al omului la viata sunt inca in asteptare in SUA.  


Slalom urias printre drept si democratie: Departamentul de Stat al SUA critica justitia Republicii Moldova pentru anularea alegerilor de la Chisinau, ca urmare a incalcarii legii electorale! Cum ramane cu principiul independentei justitiei?

28/06/2018

Departamentul de Stat al Statelor Unite, atentat la independenta justitiei Republicii Moldova

Este incredibil pana unde poate ajunge insolenta Statelor Unite. Cred ca nu este un cuvant mai potrivit ca “Chutzpah”!, dintr-o limba pe care foarte probabil ca multi dintre liderii de la Washington o pricep, care sa exprime culmea indignarii pentru tupeul maxim. Prin el cred ca se poate transmite cel mai bine intensitatea dezaprobarii si dezamagirii fata de criticile surprinzatoare, nefondate si pur tendentioase ale diplomatiei americane la adresa unei sentinte judecatoresti moldovene/basarabene. Intr-un comunicat dat publicitatii, joi, Departamentul de Stat al SUA a criticat Curtea Suprema de Justiţie din Republica Moldova pentru invalidarea rezultatului alegerilor municipale, din 3 iunie, de la Chişinău, hotarare pe care au numit-o drept „o decizie netransparenta”. Americanii si-au insotit critica la adresa justitiei moldovene de avertismentul potrivit caruia invalidarea in cauza ar reprezenta o “ameninţare la adresa democraţiei” din statul moldovean.

Pentru cei care urmaresc politica externa a Statelor Unite in tarile Europei Centrale si de Est, carora in faza de expansiune neoliberala in regiune, codificata ca “integrare euroatlantica”, le-au modelat malign politicile si institutiile judiciare, pentru a promova interesele vesticilor in dauna celor ale esticilor, este contrariant sa auda o opinie critica fata de statul de drept si independenta justitiei. Cu atat mai mult cu cat este una dintre putinele pozitii americane contrare, ori chiar in premiera, pe aceasta tema. La care s-au raliat si vest-europenii. Cand este vorba de noi colonii estice sau statu quo neo-est-colonial, este mai putin important pe ce mal atlantic te afli, fiind gasite cu usurinta limbajul comun si metodele comune.

Dar, sa ne intelegem, SUA au facut din statul de drept si independenta justitiei un fel de “sfinte moaste”, in fata carora democratia nu are niciun drept de apel, numai atunci cand este vorba despre interesele americane, invariabil aparate si promovate cu ajutorul celor doua instrumente, care au fost indelung slefuite, atent programate si puse in maini demne de increderea si interesele americanilor sau, mai pe larg spus, occidentalilor. La aceasta situatie de nou colonialism, in Est, de supunere fata de legea stapanului, din Vest, s-a ajuns prin ruperea dreptului de democratie, a legii de vointa poporului. Fractura este confortabila pentru slalomul printre drept si democratie, niciodata, dupa cum lesne se poate observa in orice pozitie americana, nefacandu-se legatura dintre ele, ceea ce permite sa fie speculata cand una, cand alta, dupa cum le dicteaza interesele. Asa s-a ajuns, acum, ca SUA sa lase din gura “statul de drept” si “independenta justitiei” si sa o dea pe “democratie”. Invalidarea alegerilor de catre justiţia de la Chişinău a fost motivata de incalcarea legii electorale de catre proeuropeanul de dreapta Andrei Năstase si candidatul de stanga, socialistul Ion Ceban, care au facut apeluri de mobilizare la vot in ziua alegerilor pe retelele de socializare online. Aceste apeluri au fost efectiv o continuare a campaniei electorale, interzisă în ziua votării. Unde-i lege, nu-i tocmeala, legea se executa, nu se discuta, iar statul de drept si independenta justitiei sunt intangibile. Curtea Suprema moldoveana a anulat alegerile pentru ca s-a incalcat legea. Nici mai mult, nici mai putin.


Relatii China-SUA: Geografia si distanta fac diferenta

27/06/2018

In timp ce Jim Mattis, ministrul american al Apararii, se afla intr-un turneu de patru zile in Asia – marti si miercuri la Beijing, joi la Seul si vineri la Tokio -, John Bolton, consilierul pentru Securitate nationala al presedintelui SUA, Donald Trump, se afla, miercuri, la Moscova, unde va fi primit de presedintele rus Vladimir Putin, pentru un posibil aranjament privind un summit Trump-Putin. Analistii internationali au fost luati oarecum prin surprindere de absenta scretarului de stat american, Mike Pompeo, din Politica Externa si de Securitate Americana (PESA) vizand cele doua cele mai importante directii, Moscova si Beijingul. Ori, in ordinea de prioritate inversa a celor doua capitale din Est, prin mutarea centrului de greutate al PESA in Asia-Pacific, Beijingul si Moscova.  

Sa fi intrat si Pompeo in conul de umbra al Casei Albe? Ar fi prea repede, dupa succesul din Singapore, privind summitul Trump-Kim. Sau poate tocmai de aceea, “succesul” incepand sa se dezumfle? Un posibil punct de inflexiune in aceasta dilema l-ar putea reprezenta indiciul ca cea mai recenta declaratie privind Coreea de Nord, referitoare la faptul ca SUA ii vor transmite in curand un calendar post-summit cu “cerinte specifice”, a venit din partea Departamentului Apararii, nu a Departamentului de Stat. Ori, Mattis nici nu l-a insotit pe Trump la intalnirea cu Kim, ci Pompeo si Bolton, care, fiind de fata la discutiile bilaterale, pot deci acoperi cel mai bine subiectul. La aceasta circumstanta se mai adauga una, ca Jim Mattis, candva favorit al presedintelui Donald Trump, pare sa fie discret indepartat de la consultari si luarea unor decizii pe care le dezaproba (cazarea migranţilor, renunţarea la manevrele cu Coreea de Sud, crearea unei forţe spaţiale etc.).

Este insa plauzibila si ipoteza ca am putea asista de fapt la o partajare a responsabilitatilor de fond sau a titularilor principali de dosare: Bolton – Moscova, Mattis – Beijing, Pompeo – Phenian. Dar mai poate exista si o alta explicatie, care mi se pare cea mai probabila, motiv pentru care am lasat-o la sfarsit. Cred ca este vorba de o reprioritizare, de o revenire in forta in prim plan a problemelor de Securitate, in cadrul PESA, care ar justifica scoaterea in fata a celor doi responsabili pe Securitate si Aparare, Bolton si Mattis. O declaratie a lui Jim Mattis, facuta duminica in fata jurnalistilor, in care si-a motivat deplasarea la Beijing, mi se pare foarte elocventa in ceea ce priveste reprioritizarea problemelor de Securitate in ansamblul politicii Externe a SUA. Seful Pentagonului a afirmat că doreşte „să ia măsura” ambiţiilor strategice ale Chinei, care a instalat sisteme de armament sofisticat pe insulele artificiale în Marea Chinei de Sud, în sprijinul revendicărilor sale teritoriale. Desigur, declaratia lui Mattis in privinta ambitiilor strategice globale al Chinei, de care SUA se simt incomodate, este de un ridicol si de un penibil absolute. Dar, bineinteles, nu putem cere americanilor sa aiba aceste simturi, cand se aventureaza in apele Marii Chinei de Est si Marii Chinei de Sud, ca si cand SUA ar fi riverane acestora sau cele doua mari asiatico-chineze ar contine numele SUA in denumire. „Mă duc acolo pentru a obţine direct de la ei o opinie cu privire la relaţiile noastre strategice”, a spus Mattis. „Mă duc să port convorbiri”, a adăugat el. Oare, exista ceva care-i poate scoate pe americani din eroare, ridicol si penibil? Fara indoiala! Geografia si distantele sunt cele care fac diferenta si pot clarifica relatiile bilaterale chino-americane. Pentru China, intarirea prezentei militare in geografia toponimica apropiata si pe distante de proximitate se numeste politica de aparare, care este un drept si o obligatie legitime, potrivit dreptului national si international. Pentru SUA, “ratacirea” strategica intr-o geografie netoponimica, indepartata si pe distante lungi implica riscurile aventurii si politicii de expansiune.