„Tăierea cozii”: Reformă, metodă, simbol

02/06/2018

Dragul meu, in discutie nu este esenta unei confesiuni religioase sau dreptul la credinta. Desi, ecumenismul tocmai acest lucru il urmareste. Si daca vociferam, o facem cu ipocrizie. Chiar si asa, crestinismul catolic este de departe fara rival in privinta reformelor. Nu stiu insa daca acest lucru este tocmai bun, prin expunerea la denaturare. Ci este vorba despre o metoda, nascuta in zorii religiei si, fara indoiala, ai politicii, avand in vedere legaturile, de multe ori nerecunoscute, dar intotdeauna subzistente, dintre cele doua instrumente de putere.

Poate veti ramane surprins, cum am fost si eu, afland, din gurile unor circumcizati, care acum privesc critic metoda, desi efectele ei nu le mai pot schimba, ca exista comparatii deloc magulitoare, prin prisma asemanarii izbitoare dintre motivatii si efecte, intre taierea preputului la copil si taierea cozii la puiul de caine. Nu stiu cat de intemeiate sunt astfel de comparatii si critici, dar stiind pentru ce se taie coada la caine si facand si anumite conexiuni, nu poti sa nu te gandesti la determinismul prin care darwinismul ne-a „legat” de „rudele zoologice”. Dar se pare ca unele din ele, la reconsiderari ma refer, vin pe filiera ateismului si altele pe cea a logosului despre democratie si libertate. Exista si o literatura ezoterica pe aceasta tema, cea mai mare parte cu origine si circulatie masonice (v. preocuparea pentru ritualuri de umilire si infricosare, care sa induca subjugarea in subconstient). Este insa un adevar istoric ca circumcizia si castrarea (eunucii) fac parte din aceeasi clasa de metode, de subjugare si docilizare, care au fost imaginate de primii mari manipulatori ai puterii. Sunt lucruri extrem de interesante in istoria religiilor (v. la noi Mircea Eliade si Ioan Petru Culianu, prin care Romania este o mare putere a istoriei religiilor, un puternic motiv pentru a nu accepta sa primeasca lectii pe tema de la oricine) privind capacitatea de mit si rolul miturilor, care au fost utilizate de catre cei care si-au proiectat puterea asupra altora, si care nu au nimic cu credinta autentica, ci cu speculatia religioasa. In fond, in religie sunt primordiale simbolurile, care sufera si ele o adaptare sau substitutie, in raport cu vremurile. Iar dezbaterea contemporana tocmai pe acest aspect al alternativei si modernitatii simbolurilor este focusata.

Obiceiul eunucilor a disparut pentru ca a fost legat de puterea pamanteasca perisabila a faraonilor si sultanilor. Cel al circumcizatilor este mai rezistent pentru ca a fost turnat in tipare asa-zise „imuabile”, ale religiilor. Inca un aspect ajutator pentru analize comparative este deosebirea calitativa fundamentala dintre religiile ai caror fondatori si-au pastrat strict calitatea de Invatator spiritual, de trimis al lui Dumnezeu, refuzand demnitati executive ale puterii lumesti, pentru care si-au atras patimi si pierderea vietii, si cei care au adaugat la aceasta dimensiune, degradand-o, rolurile lumesti de lider politic si de lider militar, cazand astfel in ispita puterii lumesti.            


%d blogeri au apreciat: