Singapore: Abordare neconstructiva inaintea summitulu Trump-Kim: Deprocesualizarea negocierilor (negociere ‘instantanee” sau “fulger”) si falsa ofertare (ofertarea a ceea ce nu-ti apartine)

11/06/2018

Donald Trump/ Kim Jong-Un Foto: Wikipedia

Noaptea este un sfetnic bun. Vor fi deja doua nopti petrecute de presedintele SUA, Donald Trump, si liderul Coreei de Nord, Kim Jong Un, la Singapore, inaintea intalnirii de marti dimineata. Cred ca rabdarea si flexibilitatea sunt ingredientele principale in reusita summitului. Exista probleme multe si grele, acumulate intr-o perioada indelungata, in relatiile dintre SUA si Coreea de Nord, pentru a nutri iluzia deconstructiva ca ele se vor solutiona din prima sau intr-un timp foarte scurt. Aceasta pozitionare realista este vitala, deoarece printre ultimele declaratii ale lui Trump s-au aflat doua idei de abordare neconstructiva a summitului.

În conferinţa de presă dinaintea plecării la summitul G7 din Canada, Trump a dat asigurări că îşi va da seama „din primul minut” al întâlnirii cu Kim dacă acesta are intenţii serioase în privinţa denuclearizării şi se poate ajunge la un acord. „Dacă voi aprecia că nu se va întâmpla astfel, nu vreau să-mi pierd timpul şi nu vreau să pierd nici timpul său”, a adăugat Trump, referindu-se la liderul nord-coreean. Evident, Trump subiectiveaza psihologizand, in loc sa obiectiveze depsihologizand. Ideea de negociere “fulger” sau “instantanee” pe care o sugereaza Trump este o deprocesualizare a negocierilor, practic o desfiintare a definitiei negocierii.

A doua idée este de falsa ofertare, de a oferi in schimbul denuclearizarii ceva care nu-ti apartine, ceea ce echivaleaza cu a nu oferi nimic. In discutiile pe care le-a avut joi cu premierul japonez Shinzo Abe, pe care l-a primit la Casa Alba înaintea summitului G7 din Canada, unde au participat amandoi, Trump a afirmat că este foarte posibil să semneze împreună cu liderul de la Phenian un acord pentru încheierea războiului din Coreea, ceea ce ar fi „Un prim pas (…) partea uşoară; partea grea rămâne după aceea”.

Desigur ca pacea intercoreeana este extrem de importanta, de prea mult timp a fost intarziata dupa incheierea razboiului rece si vremea ei a sosit. Dar tratatul de pace dintre cele doua Coreei este o problema care le priveste, cu o solutie care in mod necesar va fi una intercoreeana, fara conditionari dinafara. Destinderea intercoreeana fara precedent si vointa comuna a celor doua Coreei de a pune in mod oficial capat starii de razboi dintre ele vor face ca tratatul de pace sa fie de neoprit si suta la suta coreean. Conditionarea sau imixtiunea externa in “afacerea” sau “facerea” de pace dintre cele doua Coreei este un stereotip neavenit,  de razboi rece. Pacea intercoreeana nu poate fi ostatica nimanui.  

Mediul de securitate regional este fara indoiala important in facerea pacii intercoreene. De aceea cred ca a venit timpul si pentru unitatea si solidaritatea asiatica, avandu-l ca model de inspiratie pe cel european, de dupa daramarea zidului Berlinului. Mi se pare ceva suprarealist sa vad ca in diplomatia americana sunt diplomati… coreeni, de origine coreeana, care au fost folositi de Casa Alba in razboiul rece americano-nord-coreean si in razboiul rece intercoreean. Este una din metodele americane incorecte si de dezbinare de a folosi imigranti din SUA impotriva tarilor lor de origine, a patriilor lor. Este inconfortabil sa constati ca aceasta metoda a “rodit” impotriva solidaritatii asiatice si respectiv intercoreene. In sfarsit, mai trebuie luat in calcul si faptul ca Trump va incepe marti negocierile cu Kim de pe o baza de credibilitate si mai mult erodata in ultimele zile, dupa retragerea unilaterala, pe care a anuntat-o pe Twitter, din declaratia comuna a summitului G7 din Canada. Este deja a treia, dupa retragerile din acordurile climatic si nuclear (iranian). O intrebare nu este deloc nelalocul ei: Daca Trump si SUA nu-si vor mai recunoaste iscalitura pe acordul nuclear cu Coreea de Nord?

PS/NB: La o prima evaluare, care de obicei este de suprafata, cineva ar putea crede ca acest articol, inaintea summitului, este demotivational. Partea mai mult de jumatate plina a paharului este ca spargerea incremenirii intr-o abordare preconceputa ar putea fi cea mai importanta conditie de succes a summitului. Succesul este singurul lucru care conteaza, motiv pentru care orice risc care il poate deconstrui trebuie invederat si spus inainte; dupa este prea tarziu. 

%d blogeri au apreciat: