Iconstitutionalismul presedintelui, vasalizarea prin codificare si catusele independentei justitiei

Ce este iconstitutionalismul. Ca si iliberalismul, dar de alte natura si sens, iconstitutionalismul nu se manifesta prin negare, ci prin interpretare. Iconstitutionalismul nu respinge explicit principiile, valorile si normele constitutionale, ci le deformeaza, pana la anulare, prin interpretare si aplicare. Interpretarea si aplicarea principiilor se desfasoara intr-un registru atat de larg, avand ca limite buna si reaua credinta, incat in cazul ultimeia orice principiu poate fi transformat in opusul sau. Alteori, partizanatul politic prezidential devine iconstitutional prin specularea semnelor sau topicii lexicale din textul constitutional, desi unele omisiuni sunt in mod evident motivate de evitarea repetitiilor si concizia frazarii. Sa luam, exemplificativ, articolul 85 (1): “Presedintele Romaniei desemneaza un candidat pentru functia de prim-ministru si numeste Guvernul pe baza votului de incredere acordat de Parlament.” Este evident ca ambele atributii se exercita pe aceeasi baza, dar presedintele Klaus Iohannis ne-a aratat contrariul, refuzand propunerea PSD de premier (cazul Sevil Shhaideh). Desi, pe aceeasi baza, pana si multincercatul presedinte german si militar in grad suprem (Generalfeldmarschall) Hindenburg a fost nevoit sa-l desemneze cancelar pe Hitler. Formal, iconstitutionalismul nu este neconstitutionalism, ceea ce il face mai dificil de identificat si sanctionat, dar pe fond efectele lor pot fi similare.

Vasalizarea prin codificare. In epoca postmodernismului vasalizarea nu se mai face prin inchinare, ci prin mecanisme mult mai subtile, manipulative. Una din caile de vasalizare cvasicoloniala este vasalizarea prin codificarea in textele constitutionale. Revolutiile est-europene au oferit Occidentului – care cel putin prin atitudinea ca de la metropole la colonii in raporturile cu tarile din Europa Centrala si de Est au lasat sa se vada ca sunt incapabile de competitie cinstita si corecta sau ca oricum aceasta nu se numara printre preferatele sale – o oportunitate de a-si inscrie vasalizarea in constitutiile noilor democratii estice. Cred ca in ceea ce priveste Romania, aceasta operatiune a esuat, din fericire, cel putin in prima etapa, comparativ cu rasfatatele momentului care erau tarile din Grupul de la Visegrad, fapt care se datoreaza constitutionalistului patriot Antonie Iorgovan, parintele Constitutiei din 1990, care a si platit cu viata, motiv pentru care trebuie adaugat panteonului memoriei neamului romanesc. Privindu-i pe visegradisti, asa se explica si reactiile lor precoce si hotarate de renationalizare a constitutiilor, in special ale Poloniei si Ungariei, de purificare a acestora de modelarile constitutionale toxice occidentale. Insa in ceea ce ne priveste nu am scapat de tentaculele occidentale ale vasalizarii, in care am fost prinsi mai ales prin codificarile acesteia in textele legislative ulterioare, incepand cu cele privind deformarea justitiei, evident ascunsa sub palaria “reformei” legilor justitiei (2005) a Monicai Macovei.

MCV, catusele justitiei si vasalitatii. Nu voi relua cronologia si continutul deformei Macovei, reparatiile pe care i le aduc legile justitiei si motivatiile profesioniste care le insotesc, propuse si sustinute public de catre reputatul jurist tehnocrat Tudorel Toader, om de catedra si autor de manuale, fiind binecunoscute si larg impartasite de catre elita breslei constitutionalistilor si legislatorilor. Voi puncta alte doua evenimente de modelare toxica occidentala, care au confuzat intr-un hal de nedescris conceptualizarea si directia de miscare ale justitiei romanesti. Faptul ca aceasta confuzare a adus justitia intr-o stare de incalceala structurala in orizonturile careia nu se mai vad cu claritate ce este drept si ce este nedrept si se sterg sau estompeaza limitele dintre vinovatie si nevinovatie ne indica fara dubiu ca a fost indelung gandita in Occident si ca acesta din urma a fost finantatorul statului paralel, dupa cum magistral a diagnosticat Liviu Dragnea, scandalizandu-i pe malversatorii occidentali si pe puietul lor dambovitean. Mecanismul de Control si Verificare (MCV) impus justitiei din Romania de catre birocratia unionala de la Bruxelles, o data cu aderarea noastra la Uniunea Europeana (UE) sau ca o conditie de acceptare a integrarii, a fost si inca este o incatusare a independentei justitiei romanesti.  Orice miscare de independenta a justitiei romanesti ar fi pus in pericol statu quo-ul de vasalitate a Romaniei fata de Bruxelles, asa ca ele au fost inabusite din fasa. Comisia de la Venetia (CV) este pe acelasi calapod. Manipularea de catre liberalismul din Vest este mai subtire, mai rafinata decat fosta represiune comunista din Est, dar esenta este aceeasi.  Locul ciocanului si secerei din caricaturile anticomuniste, in care cu unul iti da in cap si cu cealalta iti lua gatul, a fost luat de cele doua instrumente ale vasalizarii, cu care sunt reprimati/e dizidentii antiliberalisti si miscarile de independenta justitiei. Dizidentii sunt vanati, masa este dezorientata si manipulata prin psyops, gen #Rezist, impotriva elitei, meritandu-si in cele din urma soarta de popor transformat in gloata, care fara conducatori este numai buna sa fie inrobita, exploatata la sange si, intr-un final de cateva generatii, sa devina o minoritate si chiar sa fie supusa extinctiei. (Va urma)  

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: