Sentință tâlhărească: Condamnarea celui de-al treilea om în statul de drept înlătură un obstacol din calea tâlhăririi nestingherite a resurselor României. Decizia statului paralel, ultima iratio (geo/politicum)

Liviu Dragnea a pierdut lupta cu statul paralel

Liviu Dragnea, presedintele PSD, cel mai mare partid pro-social si pro-national, in ultimul caz prin ruperea firelor papusaresti internationaliste, si presedintele Camerei Deputatilor, a treia pozitie in statul de drept, a fost aparent infrant de statul paralel, prin condamnarea nedreapta la trei ani si jumatate inchisoare cu executare. Condamnarea nu este definitiva, urmand sa fie atacata prin recurs.

“Sentinta” este de fapt o executie politica si geopolitica, care nu are cu nimic de-a face cu statul de drept si justitia independenta. Liviu Dragnea a fost condamnat prin invocarea unui articol din codul penal care a fost declarat neconstitutional de catre CCR, dar care este mentinut in mod discretionar, in dezacord flagrant cu Constitutia, pentru a “motiva” executii penale pentru fapte fals penale. Pedeapsa i-a fost articulata lui Dragnea nu numai prin incalcarea dreptului constitutional, ci si a celui european, privind prezumtia de nevinovatie. In realitate, motivatia pedepsirii cu privarea de libertate a lui Liviu Dragnea, care este liderul opozitiei la statul paralel, nu este juridica, ci eminamente politica si geopolitica.

Desi ascunsa opiniei publice, ratiunea geopolitica a condamnarii este primordiala. In fapt, condamnarea geo/politica este o ignoratio elenchi a geopoliticii. Un sofism juridic, care se chinuie sa demonstreze altceva. O teza a falsului ulterior, decat a adevarului initial. Ca Dragnea este condamnat pentru ca ar fi un “penal”, in locul adevarului ca se vrea aruncarea lui in inchisoare pentru ca este un adversar politic redutabil al statului paralel, aservit geopolitic. Condamnarea la puscarie a lui Liviu Dragnea este ca o ultima ratio (regium) – ultimul argument (al regilor) – cum afirmau sententios cuvintele lui Richelieu, inscrise pe tunurile franceze (si mai tarziu pe cele prusiene). De fapt, este ultima iratio (politicum), inscrisa de catre geo/politica pe catusele prezumtiei de nevinovatie, pentru incatusarea, in extremis, a adversarilor politici, cand alte metode de conformare (amenintarea, santajul, coruptia) au esuat.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: