Relatii China-SUA: Geografia si distanta fac diferenta

27/06/2018

In timp ce Jim Mattis, ministrul american al Apararii, se afla intr-un turneu de patru zile in Asia – marti si miercuri la Beijing, joi la Seul si vineri la Tokio -, John Bolton, consilierul pentru Securitate nationala al presedintelui SUA, Donald Trump, se afla, miercuri, la Moscova, unde va fi primit de presedintele rus Vladimir Putin, pentru un posibil aranjament privind un summit Trump-Putin. Analistii internationali au fost luati oarecum prin surprindere de absenta scretarului de stat american, Mike Pompeo, din Politica Externa si de Securitate Americana (PESA) vizand cele doua cele mai importante directii, Moscova si Beijingul. Ori, in ordinea de prioritate inversa a celor doua capitale din Est, prin mutarea centrului de greutate al PESA in Asia-Pacific, Beijingul si Moscova.  

Sa fi intrat si Pompeo in conul de umbra al Casei Albe? Ar fi prea repede, dupa succesul din Singapore, privind summitul Trump-Kim. Sau poate tocmai de aceea, “succesul” incepand sa se dezumfle? Un posibil punct de inflexiune in aceasta dilema l-ar putea reprezenta indiciul ca cea mai recenta declaratie privind Coreea de Nord, referitoare la faptul ca SUA ii vor transmite in curand un calendar post-summit cu “cerinte specifice”, a venit din partea Departamentului Apararii, nu a Departamentului de Stat. Ori, Mattis nici nu l-a insotit pe Trump la intalnirea cu Kim, ci Pompeo si Bolton, care, fiind de fata la discutiile bilaterale, pot deci acoperi cel mai bine subiectul. La aceasta circumstanta se mai adauga una, ca Jim Mattis, candva favorit al presedintelui Donald Trump, pare sa fie discret indepartat de la consultari si luarea unor decizii pe care le dezaproba (cazarea migranţilor, renunţarea la manevrele cu Coreea de Sud, crearea unei forţe spaţiale etc.).

Este insa plauzibila si ipoteza ca am putea asista de fapt la o partajare a responsabilitatilor de fond sau a titularilor principali de dosare: Bolton – Moscova, Mattis – Beijing, Pompeo – Phenian. Dar mai poate exista si o alta explicatie, care mi se pare cea mai probabila, motiv pentru care am lasat-o la sfarsit. Cred ca este vorba de o reprioritizare, de o revenire in forta in prim plan a problemelor de Securitate, in cadrul PESA, care ar justifica scoaterea in fata a celor doi responsabili pe Securitate si Aparare, Bolton si Mattis. O declaratie a lui Jim Mattis, facuta duminica in fata jurnalistilor, in care si-a motivat deplasarea la Beijing, mi se pare foarte elocventa in ceea ce priveste reprioritizarea problemelor de Securitate in ansamblul politicii Externe a SUA. Seful Pentagonului a afirmat că doreşte „să ia măsura” ambiţiilor strategice ale Chinei, care a instalat sisteme de armament sofisticat pe insulele artificiale în Marea Chinei de Sud, în sprijinul revendicărilor sale teritoriale. Desigur, declaratia lui Mattis in privinta ambitiilor strategice globale al Chinei, de care SUA se simt incomodate, este de un ridicol si de un penibil absolute. Dar, bineinteles, nu putem cere americanilor sa aiba aceste simturi, cand se aventureaza in apele Marii Chinei de Est si Marii Chinei de Sud, ca si cand SUA ar fi riverane acestora sau cele doua mari asiatico-chineze ar contine numele SUA in denumire. „Mă duc acolo pentru a obţine direct de la ei o opinie cu privire la relaţiile noastre strategice”, a spus Mattis. „Mă duc să port convorbiri”, a adăugat el. Oare, exista ceva care-i poate scoate pe americani din eroare, ridicol si penibil? Fara indoiala! Geografia si distantele sunt cele care fac diferenta si pot clarifica relatiile bilaterale chino-americane. Pentru China, intarirea prezentei militare in geografia toponimica apropiata si pe distante de proximitate se numeste politica de aparare, care este un drept si o obligatie legitime, potrivit dreptului national si international. Pentru SUA, “ratacirea” strategica intr-o geografie netoponimica, indepartata si pe distante lungi implica riscurile aventurii si politicii de expansiune.


UDMR va parasi sala la votarea motiunii de cenzura: Daca Guvernul va cadea, se va datora PSD si ALDE

27/06/2018

Kelemen Hunor a anunțat că parlamentarii UDMR nu vor fi în sală la moțiunea de cenzură. Potrivit aritmeticii raportului de forte din Parlament, Coaliţia PSD-ALDE detine majoritatea absoluta. Va fi de ajuns ca aceasta sa nu voteze si motiunea nu va trece. Prin parasirea salii, practic UDMR nu va vota motiunea, dar va fi scoasa si din cauza in caz ca aceasta va trece. Mutarea abila a lui Kelemen Hunor, de aparenta neutralitate, va inchide si gura criticilor interni.

Lucrurile vor fi cat se poate de limpezi. Motiunea va fi proba de loialitate si coeziune a majoritatii PSD-ALDE si, in contrapartida, proba de influenta pentru PPR si PNL si liderii acestor partide. Daca majoritatea nu se va mai verifica si motiunea va trece, alte doua probleme vor veni succesiv in prim plan: validarea unui nou guvern sau, in lipsa acesteia, alegerile anticipate. Daca se va ajunge in ultimul caz, foarte probabil daca motiunea va trece, castigator va fi presedintele Klaus Iohannis.


Invitarea lui Junker la Washington: Trump, in marginea dreptului comercial international (OMC): Suprataxarea UE si retragerea SUA din declaratia comuna a G7, instrumente de santaj si unilateraliat, monede interlope pentru piata de schimb

27/06/2018

Legatura dintre trecutul de magnat imobiliar al lui Donald Trump si prezentul sau de presedinte american incepe sa fie facuta din ce in ce mai des. Multi analisti cred ca Donald Trump duce politici speculative la Casa Alba, preluate din fostele sale indeletniciri, in care povestile de succes miliardar sunt bazate pe domenii si metode ale cifrelor mari, care prin manipulare fac posibil profitul speculativ. Asa, de pilda, capitalismul a speculat fara scrupule banci centrale, tari, regiuni, continente, provocand saracie si drame pentru miliarde de oameni, ale caror vieti nu inseamna nimic pentru speculatori.  

Pentru a intelege lumea din care a venit Trump, pe care din noua pozitie incerca sa o reproduca in relatiile internationale, este suficient sa analizam, reflexiv, cuvintele pe care acesta le-a adresat, la summitul G7, preşedintelui Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, pe care acesta din urma le-a facut recent cunoscute in parlamentul regional din Bavaria: “„Jean-Claude, eşti un criminal brutal!”. Ele exprima frustrarea acuta a unui cunoscator detailist al bransei, care nu-si mai poate face mendrele la scara continentului european. In ciuda mitului privind libertatea pietei si schimbului, care continua inca sa circule eroizand SUA ca cel mai de seama exponent al modelului liberal, presedintele Donald Trump a inceput sa centralizeze economia americana si sa o conduca prin ordine executive in cel mai totalitar sau comunist mod posibil.

Nu exista nicio indoiala ca impunerea de taxe abuzive pentru UE, fapt care il situeaza in marginea dreptului comercial international (OMC), si retragerea SUA din declaratia comerciala comuna a G7, legendata ca fiind facuta la “nervi” dupa presupuse declaratii scandaloase ale premierului canadian Justin Trudeau, despre care insa se poate presupune cu temei ca a facut parte din scenariu, nu sunt altceva decat instrumente de santaj si unilateraliat, monede interlope pentru piata de schimb, prin care Donald Trump incearca sa-si impuna vointa si conditiile inacceptabile, prin care sa domine si sa obtina avantaje exclusive, in relatiile cu europenii (si nu numai). In acest context modelat de americani, Donald Trump l-a invitat pe Jean-Claude Juncker, la Casa Albă, conform afirmaţiilor a doi oficiali UE. Invitatia a fost transmisa vineri de la Washington la Bruxelles. Trump doreste sa discute cu Junker despre piaţa de schimb bilaterala, care a fost puternic tensionata din cauza noilor taxe pentru importurile de oţel şi aluminiu impuse de Trump, la care UE a raspuns prin contramăsuri. Juncker a propus, la intalnirea G7, să mearga în SUA pentru a ajunge la un acord privind piaţa de schimb, evident, de pe pozitii egale si cu avantaje egale.

PS/NB: Avertismentele si protestele canadienilor fata de tarifele impuse de americani, care le ameninta industria auto cu un “Carmageddon”, sunt dupa parerea mea inca un indiciu ca razboiul comercial declansat de Trump nu poate fi castigat. Noile taxe Donald Trump-Wilbur Ross vor slabi enorm si economia americana. Cred ca vor fi de scurta durata, chiar un posibil bluff, ca metoda de intimidare si de fortare a cedarii. Cine nu se lasa inselat si rezista, castiga, cine nu, Dumnezeu cu mila!


%d blogeri au apreciat: