Relatii China-SUA: Geografia si distanta fac diferenta

In timp ce Jim Mattis, ministrul american al Apararii, se afla intr-un turneu de patru zile in Asia – marti si miercuri la Beijing, joi la Seul si vineri la Tokio -, John Bolton, consilierul pentru Securitate nationala al presedintelui SUA, Donald Trump, se afla, miercuri, la Moscova, unde va fi primit de presedintele rus Vladimir Putin, pentru un posibil aranjament privind un summit Trump-Putin. Analistii internationali au fost luati oarecum prin surprindere de absenta scretarului de stat american, Mike Pompeo, din Politica Externa si de Securitate Americana (PESA) vizand cele doua cele mai importante directii, Moscova si Beijingul. Ori, in ordinea de prioritate inversa a celor doua capitale din Est, prin mutarea centrului de greutate al PESA in Asia-Pacific, Beijingul si Moscova.  

Sa fi intrat si Pompeo in conul de umbra al Casei Albe? Ar fi prea repede, dupa succesul din Singapore, privind summitul Trump-Kim. Sau poate tocmai de aceea, “succesul” incepand sa se dezumfle? Un posibil punct de inflexiune in aceasta dilema l-ar putea reprezenta indiciul ca cea mai recenta declaratie privind Coreea de Nord, referitoare la faptul ca SUA ii vor transmite in curand un calendar post-summit cu “cerinte specifice”, a venit din partea Departamentului Apararii, nu a Departamentului de Stat. Ori, Mattis nici nu l-a insotit pe Trump la intalnirea cu Kim, ci Pompeo si Bolton, care, fiind de fata la discutiile bilaterale, pot deci acoperi cel mai bine subiectul. La aceasta circumstanta se mai adauga una, ca Jim Mattis, candva favorit al presedintelui Donald Trump, pare sa fie discret indepartat de la consultari si luarea unor decizii pe care le dezaproba (cazarea migranţilor, renunţarea la manevrele cu Coreea de Sud, crearea unei forţe spaţiale etc.).

Este insa plauzibila si ipoteza ca am putea asista de fapt la o partajare a responsabilitatilor de fond sau a titularilor principali de dosare: Bolton – Moscova, Mattis – Beijing, Pompeo – Phenian. Dar mai poate exista si o alta explicatie, care mi se pare cea mai probabila, motiv pentru care am lasat-o la sfarsit. Cred ca este vorba de o reprioritizare, de o revenire in forta in prim plan a problemelor de Securitate, in cadrul PESA, care ar justifica scoaterea in fata a celor doi responsabili pe Securitate si Aparare, Bolton si Mattis. O declaratie a lui Jim Mattis, facuta duminica in fata jurnalistilor, in care si-a motivat deplasarea la Beijing, mi se pare foarte elocventa in ceea ce priveste reprioritizarea problemelor de Securitate in ansamblul politicii Externe a SUA. Seful Pentagonului a afirmat că doreşte „să ia măsura” ambiţiilor strategice ale Chinei, care a instalat sisteme de armament sofisticat pe insulele artificiale în Marea Chinei de Sud, în sprijinul revendicărilor sale teritoriale. Desigur, declaratia lui Mattis in privinta ambitiilor strategice globale al Chinei, de care SUA se simt incomodate, este de un ridicol si de un penibil absolute. Dar, bineinteles, nu putem cere americanilor sa aiba aceste simturi, cand se aventureaza in apele Marii Chinei de Est si Marii Chinei de Sud, ca si cand SUA ar fi riverane acestora sau cele doua mari asiatico-chineze ar contine numele SUA in denumire. „Mă duc acolo pentru a obţine direct de la ei o opinie cu privire la relaţiile noastre strategice”, a spus Mattis. „Mă duc să port convorbiri”, a adăugat el. Oare, exista ceva care-i poate scoate pe americani din eroare, ridicol si penibil? Fara indoiala! Geografia si distantele sunt cele care fac diferenta si pot clarifica relatiile bilaterale chino-americane. Pentru China, intarirea prezentei militare in geografia toponimica apropiata si pe distante de proximitate se numeste politica de aparare, care este un drept si o obligatie legitime, potrivit dreptului national si international. Pentru SUA, “ratacirea” strategica intr-o geografie netoponimica, indepartata si pe distante lungi implica riscurile aventurii si politicii de expansiune.