O antepronuntare pune statul paralel intr-o lumina complotista: “Jocurile nu sunt definitiv facute, orice ar crede Dragnea (…)”/ Vladimir Tismaneanu

25/06/2018

Tentativa de lovitura de stat judiciara care a mizat ca, prin condamnarea lui Liviu Dragnea, cel de-al treilea om din statul de drept va fi inlaturat, a esuat. Datorita prezumtiei de nevinovatie, care pana la o sentinta definitiva va fi considerat nevinovat, Liviu Dragnea nu si-a dat demisia din functia de presedinte al Camerei Deputatilor, un fapt perfect legal si constitutional, conform dreptului national, cat si celui european.

Sentinta a fost luata si comunicata in dupa amiza zilei de joi, 21 iunie. In cursul diminetii am citit insa, in mai multe surse, o stire despre un interviu al politologului Vladimir Tismaneanu, profesor la Universitatea Maryland SUA si traitor in Statele Unite, in care acesta afirma: “Jocurile nu sunt definitiv facute, orice ar crede Dragnea si mafia pe care o conduce.”

Mai intai am citit interviul lui Tismaneanu, destul de amplu, dar si de contradictoriu prin afirmatii la lideri si partide de stanga de dupa 1989, oricum destul de acru si fara nimic pozitiv pe acest subiect, oricat de mic, ceea ce este definitia tendentiozitatii absolute, pe un blog, cred, al unei secte religioase, baptiste daca nu ma insel, undeva in jurul orei pranzului. Apoi am vazut trimiterea la sursa ziare.com, de unde blogul respectiv o preluase, si unde am vazut ca interviul, luat de Magda Gradinaru, aparuse pe site-ul mentionat Joi, 21 Iunie 2018, ora 07:06.

Nu stiu daca interviul a aparut si mai devreme in alte surse (l-am mai remarcat doar in Business24.ro unde a aparut la ora 12:27), cum si unde a fost luat, dar nu acest lucru ma intereseaza si nu pentru el scriu aceste randuri, ci pentru nedumerirea la care incerc sa caut o explicatie, care mi-a aparut, in aceeasi zi, dupa mai multe ore, cand s-a anuntat oficial sentinta Inaltei Curti de Casatie si Justitie de condamnare a lui Liviu Dragnea cu trei ani si sase luni cu executare.

Cand, pana sa aflam pozitia lui Dragnea, a PSD, a partenerului de coalitie ALDE si a Guvernului referitoare la sentinta si consecintele ei personale, de partid, parlamentare si de stat, toti am inteles ca acesta a fost “executat” politic, cu ceea ce la acel moment a parut sa fie glontul de argint al justitiei. Cand, brusc, au inceput protestele civice #Rezist scl si apoi ale opozitiei de dreapta. Cand, dupa toate acestea, am crezut ca Liviu Dragnea este „terminat” politic si ca, intr-adevar, daca a crezut ca a fost stapanul jocului s-a inselat.

Cand, mi-am amintit afirmatia ca o antepronuntare necrutatoare a lui Vladimir Tismaneanu, de o certitudine care cred ca nu era nici a justitiei pana in momentul judecarii si condamnarii lui Dragnea, ca “Jocurile nu sunt definitiv facute, orice ar crede Dragnea si mafia pe care o conduce”, cum a sustinut politologul. Intrebarea inevitabila este urmatoarea: De unde a stiut Vladimir Tismaneanu ca Liviu Dragnea va fi condamnat, echivalent adica cu a fi scos din”joc”, singura modalitate posibila, de altfel?

Interesant, prin rolul sau sugestiv, este si termenul “joc”, ceea ce indica ca el a existat si exista, foarte probabil prin anumite culise sau medii, se poate presupune ca si americane, pe care politologul le frecventeaza. Contextul in care este utilizat cuvantul „joc” sugereaza nu numai o miza, ci si o intriga puternica. Nu-mi dau seama despre ce „joc” ar putea fi vorba, in afara celui electoral, si despre ce „jucatori” ar implica, de drept si democratic, in afara alegatorilor, ca doar numai numai ei pot face sau schimba jocuri, in interiorul unui ciclu electoral sau de la un ciclu la altul. Legatura dintre acele culise sau medii si sentinta propriu-zisa nu poate fi facuta decat prin intermediul “statului paralel”, care volens nolens ne apare intr-o lumina complotista.

http://www.ziare.com/liviu-dragnea/presedinte-psd/vladimir-tismaneanu-jocurile-nu-sunt-definitiv-facute-orice-ar-crede-dragnea-si-mafia-pe-care-o-conduce-1518270


Motiunea de cenzura, anti-Guvernul Dancila: Negocieri succesorale, pe deasupra “mortului” viu

25/06/2018

Cand si Victor Ponta, liderul Partidului Pro Romania (PPR) intervine in discutiile pe mostenirea Guvernului premierului Dancila (PSD), nu mai am nicio indoiala ca Guvernul PSD-ALDE isi traieste ultimele doua zile. Motiunea de cenzura, depusa de PNL impotriva Guvernului Dancila, se citeste, luni, in Parlament si, miercuri, va fi votata.

Marturisesc ca, privind la gaunoasa propaganda liberala antiguvernamentala, dar destul de incisiva si de manipulatoare, am nutrit ceva sperante ca Guvernul Dancila nu va pica la motiune si va ramane acel punct fix de gestiune, cand totul in jur se misca. Vartejul preelectoral a fost iscat mult prea devreme fata de etapele campaniilor si alegerilor prezidentiale (2019) si parlamentare (2020). El ameninta cu o extrema si nemaiintalnita fluiditate politica, ce ne poate pierde pe toti, indiferent de culoare politica si de pozitii. Nu exclud evolutii, planificate sau imprevizibile, dintre cele mai neplacute.

Pe de alta parte, imi dau seama ca lucrurile au intrat pe un fagas care nu mai poate fi oprit si de suportat. Ca ar fi mult prea mult sa traim in instabilitate si incertitudine agresive, care incet sau accelerat ne pot duce inapoi, de unde ne-am ridicat si am pornit mai departe. Cu atat mai mult, intr-un mediu international de schimbari structurale strategice si de ordine mondiala. Ca trebuie sa facem ceva, sa oprim trendul descendent, sa iesim din el si sa ne putem controla destinul.

Victor Ponta a facut un pas, cand s-a declarat de acord cu demiterea Guvernului Dancila, dar nu si cu inlocuirea acestuia cu un guvern care sa-l aiba ca premier pe liderul PNL, Ludovic Orban, o formula pe care a anuntat ca nu o va sprijini, deoarece nu are legitimitate electorala. „Facem un apel de a discuta și azi, și mâine, și miercuri cu cei din PSD și ALDE pentru a spune că înlocuim cu un guvern competent care să conducă România”. Aceasta este conditia cu care Ponta a dat de inteles ca va vota motiunea. Totodata, el a evaluat, cu luciditate si ingrijorare, ca, dincolo de disputele politice, „problema este că furtuna crizei pentru România se apropie”.

Raspunsul lui Ludovic Orban, ca o batere a palmei pe deasupra “mortului” viu, pe mostenirea acestuia, nu s-a lasat asteptat: „Nu ne cramponăm de o condiție. Suntem deschiși la negocieri.” El mi-a sunat ca o confirmare: Guvernului Dancila i-a sunat ceasul, miercuri va fi deconectat de la aparate. De-acum, trebuie sa ne gandim la viitor. Vine uneori cate un moment in care important, chiar vital, nu este ce este adevarat sau neadevarat, drept sau nedrept, ci ce trebuie facut. 


Ludovic Orban, atac nedemocratic asupra libertatii votului: Ultimatum privind antepozitionarea UDMR fata de motiunea de cenzura. Linia transnationala (PPE), vot impotriva Guvernului de coalitie PSD-ALDE

25/06/2018

Nu a mai ramas nimic sau aproape nimic din liberalismul PNL. Daca neaga sau suspenda pana si libertatea votului, este greu de spus prin ce PNL isi mai merita numele de partid “liberal”. De partid “national”, ne-am convins de mult ca PNL si-a abandonat aceasta identitate. De pe vremea cand cocheta cu supranationalismul, prin federalizarea Europei si subordonarea Romaniei in Statele Unite ale Europei (SUE), dupa modelul supranational al Statelor Unite ale Americii (SUA).

Liderul PNL, Ludovic Orban, a declarat duminică la Suceava că a purtat discuţii cu UDMR şi i-a dat un ultimatum ca aşteaptă o decizie din partea acesteia în legătură cu votul la moţiunea de cenzură. Totodata, Ludovic Orban a utilizat ca element suplimentar de presiune apartenenta UDMR, ca si a PNL, la partidul transnational PPE. Dar, dupa cum se stie, si Fidesz-ul ungar, al lui Viktor Orban, este afiliat la PPE, fapt ce nu l-a impiedicat insa sa se distanteze de politicile neo-liberale si sa adopte propria linie politica, conservatoare si nationalista.

Prin comparatie, este de asteptat ca UDMR, care este in mod natural apropiat de Fidesz, cat si de PSD ca politici anti-austeritate si pro-sociale pentru minoritatea maghiara, sa aiba taria si demnitatea propriului vot la motiunea de cenzura, de rezistenta la santaj, in interesul stabilitatii politice si cresterii economice si sociale a Romaniei, al tuturor cetatenilor romani, fara deosebire de nationalitate. Daca partidelor ar ajunge sa dezindividualizeze voturile si partidele transnationale sa le departidizeze, cerandu-se un singur vot, global, pentru o “linie politica”, impusa de la un centru transnational, ar insemna ca nu mai exista democratie interna de partid si nici democratie in familia transnationala de partide. Asa se nasc dictaturile fara frontiere.


Ludovic Orban s-a scrantit la cap: Printr-un discurs de analfabet politic, presedintele PNL a desfiintat involuntar motivele pentru motiunea de cenzura

25/06/2018

Ludovic Orban: Un analfabet politic si napadit de umori care vrea sa guverneze Romania

Presedintele PNL, Ludovic Orban, e un descreierat politic, care daca va ajunge la guvernare va arunca in aer statul de drept, democratic si social, asa cum acesta este consfintit in Constitutia Romaniei. Prin declaratii incalcite si contradictorii, care denota ca are un creier mai mic decat un ou de bibilica in materie de constructie statala si de raporturi intre stat, drept, partidul sau partidele de guvernare si mandatul electoral, Orban a desfiintat fara sa vrea motivele pentru care dreapta politica a depus motiunea de cenzura impotriva guvernului de stanga Dancila. Potrivit lui Orban, un prim motiv pentru care partidul pe care-l conduce a depus motiunea de cenzura este “tentativa de capturare a statului roman”. Flusturaticul liberal nu intelege ori ignora ca statul este o suma de institutii – si aici, pentru a-l face pe rauvoitorul distorsionator sa priceapa trebuie sa-l trimitem la dictionar -, care fiecare in parte este (1) un organ sau organizatie care desfășoară activități cu caracter social, cultural, administrativ etc. sau (2) o formă de organizare a raporturilor sociale, potrivit normelor juridice stabilite pe domenii de activitate.

Aceste functii sau forme prind viata prin popularea lor cu fiinte competente si responsabile, potrivit unui program de guvernare al unui partid care a primit un  mandat electoral. Este, daca vrem, ca si intr-o corporatie, in care schema de personal este umpluta sau “ocupata”, pentru a folosi termenul lui Orban, cu oameni cu niste abilitati cerute de fisele posturilor. Cuvantul stat, mental, rostit sau pe hartie, nu este o realitate functionala, cata vreme nu se corporalizeaza prin oameni, tot asa cum conceptul de caine nu musca (Kant). Diferentele in cazul “corporatiei” stat sunt de scara, care este extinsa global, la nivelul intregului numit stat, si de selectie, pe care o face electoratul. Guvernul, care este cea mai importanta institutie a statului, prin faptul ca pune in miscare intreaga masinarie statala si ii da directia, este prin urmare ca un pilot de formula 1 sau de aeronava, care se foloseste de legi si ordonante ca de niste manse de pilotare, pentru a stabili regimul optim de cursa sau zbor, fara ca cineva sa aiba dreptul sa intre in cabina de pilotare. Ceea ce face prin urmare Orban este comparabil cu un act de piraterie si deturnare. Pe de alta parte, trebuie inteles ca Guvernul este pentru toti, inclusiv pentru Ludovic Orban si PNL, iar cine loveste sau insulta Guvernul, loveste si insulta de fapt electoratul, poporul.  

Un al doilea motiv pentru motiunea de cenzura, invocat de presedintele PNL, dar care prin contrarietatea pe care o exprima de fapt il desfiinteaza, ar fi “ocuparea tuturor instituțiilor statului român cu oameni docili care să conducă după comandă.” Imi este greu sa cred ca Ludovic Orban nu stie ce inseamna un scop, care este rolul sau, al convergentei de echipa prin care se atinge, ori ca nu-si poate imagina ce se poate intampla cand la o nava multipost echipajul nu mai asculta de ordine, nu mai raspunde la comenzi, provocand pericolul de scufundare sau de prabusire. Supunerea la legile guvernarii sau naturii, “docilitatea” cum o numeste subversiv Orban, este prima conditie a progresului, fapt probat istoric si vazut cu ochiul liber de clarvazatori: miracolul si maretia sunt opera cuvantului care uneste. Prin termenul de “docilitate”, Orban submineaza disciplina muncii, rigoarea si raspunderea guvernarii, care tin de orice fisa a postului si de orice buna guvernare. Un alt considerent ieftin, de doi bani sau fara nicio valoare pentru care guvernul ar trebui să cadă ar fi pentru că “este un guvern marionetă format din reprezentanți lipsiți de calitățile elementare necesare unei mai bune guvernări și care au fost selectați numai după criteriul docilității față de liderul Dragnea.” Este dreptul dintotdeauna al liderului ales sa-si formeze echipa, dupa cele doua criterii complementare, al loialitatii si competentei privind scopul si obiectivele cu care liderul a fost mandatat. Adica fiecare component al echipei de guvernare sa si vrea si sa si poata sa-l urmeze neabatut pe lider. Seful partidului e generalul. “Dezastrul economic” despre care Orban crede ca se prefigurează se poate adeveri numai daca partidul de la guvernare si guvernul nu sunt lasati sa-si duca la bun sfarsit programul electoral, cu inerentele amendamente de parcurs si cu necesarele legi si ordonante prin care programul si amendamentele sunt materializate. Cat priveste “distrugerea imaginii externe a României”, aceasta este rezultatul direct si nemijlocit al denigrarii Guvernului si defaimarii Romaniei de catre PNL si satelitii sai de pe esichierul dreptei.


Mihai Șora chițcăie din nou pe Facebook, pentru proteste antiguvernamentale: Ne întâlnim diseară și ori de câte ori este nevoie/ Știm cine sunteți, replică un nou ONG, pur românesc. Deratizare până la capăt

24/06/2018

Confruntare simboluri: Sobolanul interzis, emblema miscarii civice “Stim cine sunteti”, contra catusele miscarii “#Rezist”, create de statul paralel

Agentul de influenta Mihai Șora, care a fost scos din adormire dupa ce romanii au inceput sa dea semne ca isi vor statul si tara inapoi, le dă din nou întâlnire protestatarilor, duminica, în Piața Victoriei: ”Dragi șobo, ne vedem la Girafă, în această seară și în toate serile în care va fi nevoie”.

“Stim cine sunteti”, numele unui ONG, nou nascut, probabil, din spirit patriotic romanesc, dupa marea demonstratie a PSD din Bucuresti, ii raspunde: “Stim cine sunteti, rozatoarelor, ati rontait destul la constitutie, legi, justitie, pana ati ajuns la resurse. Ajunge! Ne vrem statul si tara inapoi. Vom duce deratizarea pana la capat”.   


Metoda “modelul toxic”, de manipulare prin imitatie: Sarah Sanders, dată afară dintr-un restaurant pentru că lucrează pentru Guvernul SUA! Oare suntem luati drept maimute imitative?

24/06/2018

Sarah Sanders/ Foto: Wikipedia

Vremurile cand SUA erau in toate imitate, chiar si in gesturi sau actiuni care erau in mod deliberat toxice, pentru modelarea agresiva sau ostila a celorlalti, au trecut de mult si, se pare, in mod ireveresibil. SUA nu mai sunt un model de imitat, nu mai sunt o “moda”, de preluat si exhibat, cu ostentatie si superioritate. Dimpotriva. Lumea a devenit constienta si hipersensibila fata de metoda de manipulare prin modelul toxic, oferit spre imitatie.

Ce este metoda de manipulare “modelul toxic”? Este o metoda care consta in punerea in scena sau pe piata, de catre manipulatori care arogant si pretentios se autodefinesc ca “arhitecti” ai modelarii umane, cu care tintesc individul, multimile sau statele, a unui/unei act, actiune, atitudine, gest, comportament prin care se sconteaza sa fie imitat/imitata. “Modelul toxic” lucreaza pentru interesele manipulatorilor, ale “modistilor” comportamentali, si impotriva intereselor celor manipulati, care cad prada imitatiei. Mai frust spus, “modelul toxic” este ca o momeala pusa intr-o capcana, in care cad si devin victime naivii, credulii, cei care au slabiciunea de a copia si reproduce necritic, de a imita false modele sau aparente exemple, care le pot fi nepotrivite, daunatoare sau chiar fatale.

Actrita intr-o astfel de piesa, de manipulare prin “modelul toxic”, de consum extern (cetateanul american obisnuit nu citeste tweeturile functionarilor guvernamentali, care sunt mai degraba cu dedicatie pentru opinia internationala), a fost purtatoarea de cuvant a Casei Albe, Sarah Sanders, care a dat o reprezentatie, sambata, pe Twitter, in care a sustinut ca ar fi fost dată afară dintr-un restaurant din statul Virginia pentru că lucrează pentru presedintele Donald Trump (sic!), adica pentru Guvernul SUA (sic!, sic!). In mod neasteptat, restaurantul care ar fi fost in cauza, numit The Red Hen, a reactionat, tot online: „Secretarul de presă a mers la Ren Hen Lex, neafiliat, şi nu la restaurantul nostru din DC”. Acest denunt arata ca a fost vorba despre o momeala toxica, care din fericire nu a fost si nu va fi inghitita de nimeni. Poate doar de vreun “#rezistent” de pe la noi, aflat intr-o minoritate infima, la instigarea PNL sau USR, care stau cu ochii pe tweeturile celor care nu vor binele Romaniei, de instigare si isterizare, de comunicare indirecta sau inversa (Orwell este inca la putere in mintile politice occidentale), de unde isi iau directivele imitative, de tip “model toxic”. Poate fi insa si un bumerang al „modelului toxic”, cand majoritatea covarsitoare actioneaza invers (PSD sta cu „arma la picior”, pentru un nou miting-fluviu in Bucuresti, casa unui judecator care l-a condamnat pe Dragnea a fost pradata etc.).

https://www.hotnews.ro/stiri-international-22527761-sarah-sanders-fost-dat-afar-dintr-restaurant-pentru-lucreaz-pentru-donald-trump.htm


Proiect summit Trump – Putin: Controverse privind uneltele de negociere: Diplomatie vs inflexibilitate 

23/06/2018

Consilierul prezidential american pe probleme de securitate naţională, John Bolton, urmeaza să efectueze o vizita la Moscova, duminica sau luni, pentru a discuta despre posibilitatea unei întâlniri între preşedintele american Donald Trump şi omologul său rus Vladimir Putin. Propunerea pentru o discutie tete-a-tete intre cei doi lideri, in luna iulie, a fost evocata, joi, de catre Trump. In luna iulie, presedintele SUA va veni in Europa, pentru summitul NATO de la Bruxelles din 11-12 iulie si vizita in Marea Britanie, din 13 iulie. Intentia de intalnire a celor doi s-ar putea materializa dupa aceste date sau cel mai devreme la summitul NATO, inainte de acesta din urma neexistand niciun plan, potrivit unor surse care citeaza Kremlinul. La începutul lunii iunie, Putin a declarat că  doreste să-l întâlnească pe Trump, in Austria sau intr-o alta tara dintre cele care si-au exprimat deja disponibilitatea să găzduiască această întâlnire foarte aşteptată.

Secretarul de stat al SUA, Mike Pompeo, a schitat, sâmbătă, intr-un interviu, subiectele de interes cele mai fierbinti pentru partea americana in intalnirea cu partenerul rus: Ucraina, Siria, Iranul. El a declarat că, în discuţiile cu Rusia, SUA „încearcă să găsească teme cu interese suprapuse, dar să protejeze interesele americane atunci când acest lucru nu se întâmplă”. Din aceasta pozitie rezulta cel putin doua lucruri. In primul rand, ca SUA nutresc interese privind cele trei tari, desi in cazul ultimelor doua fara acordul acestora, o chestiune care ridica probleme de legitimitate, deoarece implica suveranitatea si dreptul international. In al doilea rand, ca asteptarile SUA privind eventuala “partajare” a intereselor americane si ruse in spatiile altor state sunt iluzorii si ilegitime in noua lume multipolara, in care statele dispun de ele insele, spre deosebire de perioada razboiului rece, dar si ca pretentii fata de Rusia, care nu este fosta URSS, de care cand s-a despartit s-a despartit si de politica vetusta a “procentajelor” sau “finlandizarilor” de influenta.

O alta problema, ca o posibila umbra asupra stabilirii conditiilor si agendei preconizatei intalniri bilaterale la varf, este alegerea emisarului, care doar aparent poate parea marginala, din moment ce de el va depinde reusita concretizarii proiectului de summit. John Bolton, consilierul pentru securitate nationala, este cunoscut cu un politician intransigent si contondent, cu putine resurse de flexibilitate si negociere, cum cere un summit special Trump-Putin. Dupa succesul istoric din Singapore, al summitului Trump-Kim, pe care Bolton l-a pus in pericol sa fie anulat de catre Kim, prin teza insultatoare si de o irationalitate absoluta, a “libianizarii” Coreei de Nord, un stereotip de gandire care tradeaza un subconstient politic de vasalizare a celuilalt sau a tuturor, pe care numai diplomatia secretarului de stat l-a salvat si a facut sa fie un succes de anvergura pentru pacea mondiala, era de asteptat, cei mai multi spun ca si de dorit, ca ceea ce a fost un succes sa fie continuat sa fie exploatat si in dosarul summitului Trump-Putin. Potrivit unei ipoteze de analiza, Pompeo ar fi ezitat sa-si asume dosarul acestui summit deoarece este cunoscut la Moscova ca un adept al “ingerintei” ruse in alegerile americane, teza care inca mai persista, in unele cercuri de leadership influnete din SUA, si despre care se pare ca se intentioneaza sa fie pastrata in arsenalul politico-diplomatic al noului “razboi rece”, declansat de fostul presedinte democrat Barack Obama. Este o “complicitate” sau un bipartisanism mai greu de inteles si explicat, deoarece lasa SUA fara spatiu de manevra si fara alternativa in relatiile bilaterale cu Rusia. Doar daca nu se doreste ca acest mit al “ingerintei” sa devina un stereotip emblematic pentru politica externa a SUA, pe termen nedeterminat, asa cum a fost “containment”-ul in razboiul rece. Exista insa si o contra-ipoteza de analiza, potrivit careia Bolton ar putea repurta un succes mai mare ca Pompeo. Printre altele, si prin stabilirea Moscovei ca loc al summitului Trump-Putin.


Cioburile unitatii apusene: Mitul apusului, la apus

23/06/2018

Orice minte poate nascoci o povestioara. Mai horror sau mai science fiction. Ma indoiesc insa ca poporul mai poate fi naiv. Adica prost, mai frust spus. Anticorpii la boala comunismului („hotia in comun”) si la cea a liberalismului („libertatea hotiei”) l-au super-imunizat. Cum nici occidentalii nu sunt. Mai ales americanii, care au devenit extrem de docili, vulnerabili la manipulare. De inteles, ei nu au experienta noastra, de fosti drogati si inselati prin cuvinte.

Plus, in ceea ce ne priveste, cel mai pretios lucru, cred, ca elita nationala, care nu este numai cultural creativa si politic critica, ci si hiperlucida, a ramas alaturi de natiune. Nu precum unii carturari din vremuri biblice. Chiar daca a revenit limbajul dublu, din timpul comunismului, ceea ce il face necredibil: unul public/formal, altul privat/informal. Doar perceperea clara a interesului national ne poate ajuta sa nu ne pierdem intre cele doua oceane de cuvinte. Din pacate, banda orientala descrisa nu este diferita de gangsterismul occidental. Cu extensia lui, altfel denumita, din Orientul Mijlociu.

S-ar putea spune ca ceea ce vedem acum pe scena damboviteana este o oglinda a celei occidentale. Solidaritatea occidentala, si o data cu ea mitul occidental, nu mai exista, este in cioburi, si asta vedem si la noi, cioburi, numai cioburi… Sansa ca Occidentul sa-si revina ar fi ca el sa devina o oglinda a unui Orient al compasiunii si solidaritatii, pentru care insa va trebui mult timp, foarte mult timp… Privind scenariul zugravit, sunt optimist, nu poate fi dracul chiar atat de negru, dacii din noi au iesit din situatii mult mai grele…

PS/NB: Acest text este o reactie  la articolul „Unde putem ajunge”, aparut, azi, pe Contributors.ro, sub semnatura Vlad Zografi

http://www.contributors.ro/editorial/unde-putem-ajunge/


Orientul Mijlociu: Planul de pace există: Stat palestinian, cu capitala la Ierusalim: Este de drept international, cu rădăcini istorice, fără alternativă

22/06/2018

Anunturile SUA ca pregatesc in aceasta vara un nou plan de pace pentru Orientul Mijlociu si ca doi emisari ai Casei Albe se afla in regiune pentru a impulsiona discuţiile de pace israeliano-palestiniene au fost intampinate cu scepticism si iritare.

Pe de o parte, au starnit reactii de scepticism, din partea marii majoritati a statelor ONU, pe de alta, de iritare, din partea palestinienilor. Ele au o esenta comuna, care se refera la faptul ca un plan de pace exista, ca este de drept international si fara alternativa, care nu trebuie decat sa fie pus in aplicare. Planul de pace la care se face trimitere este infiintarea unui stat palestinian cu capitala la Ierusalim.

Opinia larg impartasita este ca SUA nu mai au autoritatea morala si juridica sa medieze negocierile de pace intre israelieni si palestinieni. Ea a survenit dupa ce SUA si-au compromis impartialitatea, prin deciziile unilaterale de a recunoaste Ierusalimul drept capitala Israelului si mutarea ambasadei sale la Ierusalim.  

In pofida acestui curent general de opinie, care nu mai crediteaza SUA cu un rol de “pace” si apreciaza ca acestea nu fac decat sa intarzie ilegal abolirea regimului israelian de apartheid si colonizare in teritoriile palestiniene si infiintarea unui stat palestinian cu capitala la Ierusalim, presedintele american Donald Trump si-a invesmantat oamenii in mantia de “negociatori” si i-a trimis in turneu in regiune.

Incepand de marti, cu Iordania, si continuand cu Israelul, Arabia Saudita si Egiptul, ginerele lui Trump, Jared Kushner, consilier pentru Orientul Mijlociu, si Jason Greenblatt, fost consilier pentru Israel si actual reprezentant special pentru procesul de pace din Orientul Mijlociu, au inregistrat temperatura politica ridicata a zonei, au discutat despre “situatia umanitara” din Gaza, au informat despre eforturile administratiei Trump privind “pacea intre israelieni si palestinieni.”

Cele mai realiste evaluari si prognosticuri privind pacea in regiune le-a facut regele Abdullah al Iordaniei, care s-a întâlnit, luni, cu Netanyahu. El a subliniat că nu va putea fi pace în Orientul Mijlociu în absenţa unui stat palestinian cu capitala la Ierusalim. La aceasta situatie cronica din regiune, acutizata de problema Ierusalimului, s-a mai adaugat un alt factor agravant, tot unilateral si provocat tot de catre presedintele Trump, care a retras SUA din acordul nuclear cu Iranul.

Tarile europene care au ramas in acord desfasoara compensatoriu in regiune o activa diplomatie preventiva. Practic, ce strica americanii incearca sa repare europenii. Cancelarul german, Angela Merkel, a afirmat, joi, că ţările europene împărtăşesc îngrijorarea legată de programul de rachete balistice iranian şi s-a pronunţat pentru găsirea unor soluţii la “tendinţele agresive” ale Iranului în Orientul Mijlociu.

Acestea ar fi ingrijoratoare, potrivit lui Merkel, la intalnirea cu Netanyahu, mai ales pentru securitatea Israelului, prin prezenta Iranului in Siria. De prisos sa mai reiteram ca Merkel este contrazisa fara niciun fel de alte comentarii de istoricul si statisticile agresiunilor si cuceririlor teritoriale din Orientul Mijlociu, cu frecvente lovituri si incursiuni ilegale extrateritoriale, inclusiv din istoria ultra recenta.

Totusi, exista speranta ca periculosului razboi rece americano-iranian i se va pune capat dupa modelul americano-nord-coreean, care a luat sfarsit intr-un moment cand toata lumea se astepta mai putin, in urma summitului Trump-Kim. Diplomatia noului secretar de stat al Statelor Unite, Mike Pompeo, pare sa fi adus ceva nou, apropiat de semnele unui dezghet american global.


Demisia lui Dragnea din toate functiile in 2015 nu este un precedent aplicabil la condamnarea din 2018

22/06/2018

Dupa ce ICCJ l-a condamnat, joi, 21 iunie 2018, pe liderul PSD si presedintele Camerei Deputatilor, Liviu Dragnea, la 3 ani si 6 luni inchisoare cu executare, opozitia politica de dreapta si sustinatorii sai stradali, protestatarii #Rezist, ii cer acestuia, extrem de virulent si invocand false argumente de drept, sa demisioneze din toate functiile. Se motiveaza, in acest sens, speculativ, cu precedentul din 2015, cand Dragnea a demisonat din toate functiile de partid si de stat pe care le detinea atunci, in urma condamnarii sale cu suspendare la un an inchisoare in dosarul Referendumul.

In 2015, au existat temeiuri legale pentru demisie, carora Liviu Dragnea le-a dat curs fara ezitare. Atunci nu existau o Decizie a CCR privind neconstitutionalitatea articolului din Codul Penal in baza caruia Liviu Dragnea a fost condamnat arbitrar-discretionar in 2018. Nu exista nici Directiva Comisiei Europene 2016/343 privind respectarea prezumtiei de nevinovatie. Deci, Liviu Dragnea nu a avut niciun impediment legal sa nu demisioneze, ceea ce, in mod corect, a si facut.

In 2018, cadrul constitutional si de drept european a fost corectat si perfectionat, in acord cu prezumtia de nevinovatiei si alte standarde de drept. Spre deosebire de 2015, in 2018 nu exista nicio prevedere de drept valida care sa-l oblige pe Dragnea sa demisioneze, pana la sentinta definitiva el fiind considerat nevinovat, cu toate drepturile politice si cetatenesti in toata deplinatatea lor. In consecinta, Liviu Dragnea a respectat statul de drept in 2015 si il respecta si in 2018, cu aceleasi buna credinta si intemeire legislativa si constitutionala.


%d blogeri au apreciat: