Helsinki/Cronica unui esec anuntat: Primul summit Trump-Putin, sub asediul despotismului colonial. Unilateralismul nu este negociator, ci risc pentru integritatea relatiilor bilaterale si multilaterale

15/07/2018

Donald Trump si Vladimir Putin/ Foto: Agerpres/EPA

Scriu aceste randuri in ajunul intalnirii de la Helsinki dintre presedintii american si rus, Donald Trump si Vladimir Putin. Nu vreau sa anticipez in sens negativ, de interdictie, cum este folosit uneori termenul, ci in sens pozitiv. Prevederea, chiar si cu o clipa mai devreme, ne poate ajuta reactiile. Nu degeaba se spune ca prevederea este mama intelepciunii.

Daca ar fi sa folosesc un singur cuvant cu care sa caracterizez scopul cu care Trump se duce la Helsinki, ei bine, acesta ar fi cel de colonialism. Acest scop american, la care s-au raliat prin definitie si britanicii, al caror guvern este unul colonial (v. imperiul britanic, reincarnat in Commonwealt), ar trebui sa dea fiori reci popoarelor, avand in vedere atrocitatile si saracia pe care le-a adus colonialismul si continua sa le provoace sub noua infatisare, de neocolonialism.

Nu intamplator Trump se afla la Londra inainte de a merge la Helsinki. Guvernatorul coloniilor americane s-a dus in metropola pentru instructiuni si coordonare. Aceasta realitate coloniala are o documentare istorica ireprosabila. Cum nu toti avem timp sau carti potrivite sa citim, redau pe scurt istoria intrigii care a dus la colonizarea teritoriilor si popoarelor americane de catre Imperiul  Britanic.

Razboiul American pentru Independenta a izbucnit in mod oficial in anul 1775. El a fost pus la cale dupa ce in prealabil ambele tabere care urmau sa se confrunte au fost infiltrate de catre francmasoni britanici. Tehnica, devenita clasica, este folosita si astazi. Semintele revolutiei americane au fost semanate de noile impozite introduse de francamsonii din Londra, impotriva carora s-au “razvratit” proprii lor reprezentanti din colonii.

Pe scurt, conflictul a inceput cu Legea Ceaiului, care a permis Companiei  British East India sa isi descarce surplusul de ceai in colonii, fara sa plateasca taxe vamale, fapt care a distrus piata pentru toate celelalte companii. Mitul istoric intretinut pana azi sustine ca un grup de indieni mohicani s-a urcat la bordul navei numite Darmouth, ancorata in portul Boston, si au aruncat incarcatura de ceai in apa.    

In realitate, “rebelii” nu erau deloc indieni mohicani, ci membri ai Lojei francmasone britanice a Sfantului Andrei din Boston, imbracati in indieni si condusi de francmasonul Paul Revere. Si capitanul fortei militare care ar fi trebuit sa pazeasca nava Dartmouth, Edward Proctor, era tot francmason, membru al aceleiasi loje. Mai departe, tot cursul revolutiei americane a fost modelat in acelasi mod, cu dirijare din metropola si in slujba statu quo-ului colonial britanic. Tot francmasonii britanici au facut si Constitutia Statelor Unite, care a consacrat domnia coloniala asupra ei, prin guvernatori denumiti presedinti, de la creare si pana in zilele noastre.

Asa se explica relatia speciala anglo-americana, reconfirmata si in cele mai recente evenimente sau limbaje ale corpului comune. Dintre acestea le redau pe unele nu pentru picanterie, desi nici aceasta nu e de neglijat, ci pentru relevanta lor, care tine loc de cuvinte. A se (re)vedea insotirea ca o umbra a lui Donald Trump de catre Theresa May, la Bruxelles, in poze sau in miscare, felul cum, ajunsi la Londra, in urcarea unor scari Trump o trage literalmente dupa el pe May, dar si falsele semnale asa-zise neprotocolare de la intalnirea cu regina Elisabeta a II-a – probabil pentru a oculta adevaratele raporturi cu Coroana -, care au insa sensuri contrare in limbaj orwellian.     

De ce un summit special pentru relatiile americano-ruse are loc atat de tarziu, dupa un an si jumatate de la venirea lui Trump la Casa Alba? L-a stimulat pe Donald Trump succesul diplomatic relativ, deocamdata sau chiar pe termen lung, de la summitul cu Kim Jong Un, din Singapore? Nu este exclus. Se remarca deja o agenda prezidentiala cu o dinamica accelerata. Dar cred ca raspunsul tine mai degraba de faptul ca pentru “modelarea” de catre SUA a conjuncturii summitului cu Rusia a fost nevoie de timp. Ca au fost probabil si mize in asteptare privind evolutiile din teren, care presupun ca nu s-au confirmat, de s-a preluat initiativa summitului. Poate si pentru ca s-a consumat mult timp pentru definitivarea profilului psihologic al “competitorului” Vladimir Putin, cum l-a numit Trump pe liderul rus la summitul NATO, pentru a sti de unde sa-l “apuce”, cum se spune in artele martiale. Probabil, nu in ultimul rand, pentru ca ce s-a propus sa se obtina prin aducerea lui Trump la Casa Alba are o scadenta, care se apropie, dupa care sa urmeze schimbarea de curs, care nu poate sa mai astepte prea mult, fara riscul acumularii unor pierderi mari, greu de recuperat.    

Iesirea unilaterala a SUA din unele acorduri internationale sau renegocierea altora, loviturile aeriene din Siria (or fi fost si un test de reactie?), presiunile agresive impotriva Iranului, incalcarea dreptului international privind capitala Israelului si scandalizarea lumii cu acest subiect, declansarea razboaielor comerciale cu China si Uniunea Europeana, obtinerea din partea NATO a unor reactii de pozitie rusofoba si de sporire a cheltuielilor militare (mai putin din partea Germaniei) etc, culminand cu inculparea in SUA a 12 agenţi ai serviciilor secrete ruse pentru ingerinţe în alegerile prezidențiale din 2016, care a fost pusa in opera cu doar trei zile inaintea summitului din Finlanda, sunt mai multe indicii care duc intr-o singura directie. Cred ca prin decuplarea Statelor Unite si Marii Britanii de Occident si ramanerea acestora in paradigma inghetata a trecutului se poate vorbi de doua realitati noi, de Occident Minus si Orient Plus.

Cel mai mare ziar din Finlanda, mesaj inedit pentru Trump si Putin: ”Bun venit în țara presei libere”.

Nu este nicio indoiala, Donald Trump vrea sa merga la Helsinki cu anvergura unui mascul Alpha, care sa-i permita cereri excesive, inadmisibile, care ies din sfera relatiilor bilaterale. Acestea din urma delimiteaza clar ce pot si ce nu pot cei doi lideri sa negocieze. Restrictia de principiu pentru o relatie bilaterala este ca ea sa nu interfereze cu relatiile multilaterale. Interferarea multilateralismului de catre bilateralism este o linie rosie. Incalcarea acestei linii rosii de catre unilateralismul lui Trump ar insemna negarea a insasi esentei negocierii. Emiterea de pretentii pentru satisfacerea carora se va afecta  suveranitatea unor tari terte va fi echivalenta cu un despotism colonial. Discutarea agendei internationale de securitate va fi fara indoiala necesara, dar fara conditionarea ca unele probleme multilaterale sa fie transate in cadrul relatiei bilaterale americano-ruse.

Sunt sanse mici ca aceasta susceptibilitate sa fie inlaturata, cu atat mai mult cu cat Trump a sustinut ca intalnirea tête-à-tête sa fie foarte riguroasa (a se citi opaca, netransparenta), ceea ce a atras nemultumiri si reprosuri din partea presei. Este limpede ca Trump are ceva de ascuns opiniei publice, iar acest “ceva” nu poate fi decat o tintire a interesele legitime si suverane ale altor tari. Revelatorii pentru tentatia de a obtine la Helsinki ceea ce nu este de obtinut sunt si cele doua mitologii de politica externa, americana si britanica, cu care Trump vine la intalnirea cu Putin, privind presupusa “ingerinta” rusa in alegerile prezidentiale americane si acuzatia britanica privind presupusa “otravire” rusa din cazul Skripal, de la Salisbury (Anglia). Aceste mitologii se inscriu in schema de a face din victimizare–culpabilizare o falsa moneda de schimb. Cat despre zvonul ca si desfiintarea NATO ar fi o moneda de schimb, un asemenea act nu ar fi decat o reciprocitate datorata. De fapt, nu mai este de mult un secret ca SUA vor sfera de influenta, un spatiu geopolitic exclusiv, ca in vremea razboiului rece, dupa nefasta abordare inspirata de Churchill. Altfel spus, o noua inchisoare geopolitica a popoarelor ar fi colonialism pur sange. Cred insa ca a venit timpul unei noi religii, a decolonizarii si libertatii si, parafrazandu-l pe Malraux, putem afirma cu mult temei, dat de globalizare, ca secolul XXI va fi al decolonizarii si libertatii depline sau nu va fi deloc. Vremea „modelarii” (coloniale) a trecut. A venit vremea adaptarii (globale), in care toate statele lumii sa fie puteri globale, adica sa se bucure, de nimeni limitate, de toate beneficiile globalizarii. 

Reclame

A murit mama fostului prim-ministru Adrian Nastase

14/07/2018

A murit, la 90 de ani, mama fostului prim-ministru Adrian Nastase

Este o veste intristatoare pentru toti cei care va iubesc, va cunosc si va respecta. Si ei sunt multi, foarte multi…

Cred ca aveti nevoie, dar si motive, cel putin din partea celei foarte dragi care a trecut in nefiinta – inclin sa cred ca linistita si impacata, privind la ce a lasat in urma -, sa treceti peste aceasta pierdere dureroasa fara prea mari si indelungate consumuri emotionale. In reculegere si recunostinta, in cele 40 de zile, dupa randuiala, cand se va infatisa in fata dreptei Judecati.

Este vointa lui Dumnezeu cand si cum sa venim si sa plecam in si din aceasta viata. Suna mai ciudat, dar chiar si la o varsta senioriala cand ne pierdem un parinte, devenim, suntem tot… orfani. Adica lipsiti de acel preaplin afectiv, un gol care ramane sacru si de nimic inlocuit, exceptional exprimat liric de poetul national Adrian Paunescu:

“Cine are părinţi, pe pământ nu în gând/ Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând/ Că am fost, că n-am fost, ori că suntem cuminţi,/ Astăzi îmbătrânind ne e dor de părinţi./

Dumnezeu sa o odihneasca in pace! Condoleante!


Apararea Aeriana trebuie luata pe cont propriu: Sunt tot mai dese violarile spatiului aerian de catre Rusia. Politia aeriana este asigurata de catre Marea Britanie  

14/07/2018

Romania: In misiune de politie aeriana

In urma tragediei aviatice de saptamana trecuta, aeronavele militare MIG au fost consemnate la sol pentru o perioada nedeterminata, in care urmeaza verificari si avizari privind securitatea zborurilor. In prezent, misiunile de politie aeriana in spatiul aerian al Romaniei sunt efectuate de aliatii britanici din NATO.

Noua si neprevazuta situatie a scos la iveala slabiciuni ale politiei aeriene in a face fata provocarilor militare ale Rusiei. Ministrul Apărării, Mihai Fifor, a declarat, vineri, că spațiul aerian al Romaniei este forțat frecvent, inregistrandu-se dese intrări ale unor aeronave ce aparțin Federației Ruse.

Procedurile la pace pentru cazuri de survoluri accidentale sau provocatoare sunt standard, cu roluri preventive si de corectie. Poliția aeriană iese la interceptarea, semnalizara și escortarea avionului intrus in afara spatiului aerian national, potrivit unor reguli specifice si stricte. Cand apar slabiciuni de reactie si acoperire a frontierei aeriene, ele trebuie cat mai grabnic eliminate, pentru a nu transmite un semnal nesatisfacator pentru o posibila situatie reala de razboi. Povata conjuncturii semnalate? Conteaza in primul rand pe tine insuti, apoi pe vecini si ceilalti!


Dedublare cinica: Uneori, Parchetul General se comporta ca un partid politic, dar pretinde sa fie tratat intotdeauna ca o institutie juridica

13/07/2018

Lazăr, despre atacurile la Ministerul Public: Afectează principiul separaţiei puterilor în stat

Parchetul General se comporta precum un partid politic: da declaratii politice despre politicieni si partide, suduie guvernul, de te intrebi pentru ce mai exista partide, se antepronunta pe dosare penale, substituind instantele si incalcand separatia puterilor (procurorii sunt totusi parte executiva, de urmarire penala, nu se identifica cu judecatorii), participa activ la circul politic mediatic, isi aroga drepturi de initiativa legislativa sau de amendare a legilor justitiei, care legal ii sunt interzise, prin statutul profesional (ce ne-am face daca acuzatorii ar face legile?) etc.

Cand intri in scandalul politic, bunul simt, al reciprocitatii de masura spune ca trebuie sa te astepti la replici, la inchiderea de catre celalalt a cercului pe care tu l-ai deschis, iar regula spune ca trebuie sa accepti criticile (ca nu le si asumi este o alta problema) sau opiniile contrare pe care le-ai provocat. Dar ti-ai gasit! De cand cu “revolutia procurorilor” sau “republica procurorilor”, o chestiune eminamente politica, care se rupe automat de justitie, cand vine vorba ca procurorii, si nu generalizez, ci ma refer exclusiv la unii procurori cu functii manageriale, sa primeasca cuvenitele replici politice la intrarile lor in spatiul public cu remarci colorate partidist, isi aduc subit aminte de separatia puterilor si cer sa fie tratati ca facand parte din institutia juridica!

Dupa o suita de implicari publice pe teme privind facerea legilor, ce e bun si ce e rau intr-o lege, evident din punct de vedere al procurorilor (politici), cine e “penal” sau pe cine “scapa” o lege sau alta, toate aceste subiecte fiind alimentate de discursurile politice, procurorul general al Romaniei, Augustin Lazăr, a avertizat, vineri, printr-un comunicat, asupra pericolului pe care îl generează atacurile sistematice ale unor persoane publice împotriva Ministerului Public, atacuri pe care le consideră a fi de natură să afecteze principiul separaţiei puterilor în stat. Comunicatul de presa al Parchetului General a survenit dupa ce preşedintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, l-a acuzat pe Lazăr că se implică în politică şi că nu îşi înţelege bine atribuţiile, apreciind numirea Laurei Codruţa Kovesi la Parchetul General drept o aroganţă.

Cred ca atata timp cat procurori sau parchete fac dosare penale in ziare sau la televizor, ori nu reintra in subordinea ministrului Justitiei, cum este constitutional, incetand cu marota politica potrivit careia autoritatea ministrului Justitiei nu ar implica si subordonarea, toate opiniile politice ale acestora vor fi asimilate celor ale partidelor politice, nicidecum ca fiind ale institutiei juridice.

Si, apropo de legatura indestructibila politic dintre autoritate si subordonare, reamintesc ce spune teoria clasica a autoritatii (v. Max Weber) – care e tot atat de clasica si de imperativa ca teoria separatiei puterilor (v. Charles de Montesquieu) -, care defineste autoritatea ca o relatie de legitimitate si responsabilitate intre emitentul unui ordin (persoana sau institutie) si executantul ordinului respectiv (persoana sau institutie).

PS/NB: Nu pot sa-mi reprim indignarea: Cum, adica, draga justitie, cand tu esti gravida cu politica, vrei sa fii considerata fata mare?!…


Și Ludovic Orban confirmă: Kovesi, un brand de prezidențiabilă care eclipsează candidatul PNL

13/07/2018

Ludovic Orban spune ca USR s-a lepadat de Iohannis: Mi s-a parut total deplasata decizia de a o invita pe Kovesi sa fie candidat la Presedintie

Este un fapt demonstrat la fiecare scrutin prezidential: cu cat oferta de candidati la presedintie este mai diversa, cu o structura de personalitati puternice, verificate social si de notorietate nationala si internationala, cu atat selectia electorala este mai buna, mai reprezentativa pentru interesele de etapa ale cetatenilor si ale tarii. 

Cand, indiferent pe ce motive, care de cele mai multe ori sunt contrafacute, se incearca sa se bareze intrarea in cursa prezidentiala a unei personalitati remarcabile, cu o verticalitate exemplara si un exercitiu managerial performant, este clar ca cei care fac acest lucru o fac din ratiuni de necompetitivitate. Ca grupul respectiv de interese care incearca sa controleze accesul in competitia prezidentiala are, comparativ, un candidat mai slab, cu sansa a doua, bun doar de a fi marionetat.

Asadar, dupa fostul premier tehnocrat Dacian Ciolos, care s-a opus politic, pentru ca alte mijloace nu are, unei posibile candidaturi USR a Laurei Codruta Kovesi la presedintia Romaniei, a sarit ca ars si presedintele PNL, Ludovic Orban, care a contrat la fel de vocal, nu a contat ca si ilogic, perspectiva de prezidentiabila a fostei sefe a DNA. Orban a aparat cu dintii pozitia candidatului PNL, Klaus Iohannis, de candidat unic al dreptei si, in absenta unui candidat credibil al stangii, de prezumtiv castigator ale alegerilor prezidentiale din 2019.

Liderul liberal a declarat joi că i s-a părut “total deplasată” decizia liderului USR, Dan Barna, de a o invita pe Kovesi să fie candidatul partidului la alegerile prezidentiale. „Sunt dezamăgit de poziţia pe care au luat-o colegii noştri din Opoziţie (USR, n.m.). Nu poţi, la prima adiere de vânt, să te lepezi de Iohannis şi să anunţi că ai candidat propriu la Preşedinţie”, a reactionat dezaprobativ Orban, inchizandu-i si el cu zgomot lui Kovesi poarta de acces spre competitia prezidentiala. Strambatatea dreptei se reconfirma. Incapabila de competitie, dreapta vrea in alegerile prezidentiale doar candidati Tanda-Manda.

Oare si PSD ii va inchide lui Kovesi poarta prezidentialelor? Este asteptata cu mult interes pronuntarea pe speta a lui Dragnea, care daca se va intrece cu Kovesi in alegerile prezidentiale ar fi ca o competitie paradoxala intre victima si calau. Insa acest din urma lucru s-ar putea sa fie doar o aparenta si Dragnea sa nu-l confirme, avand in vedere declaratia sa de miercuri seara, de la Antena 3, care a sunat ca o clarificare: Klaus Iohannis e implicat direct în condamnarea mea!”.


Summitul NATO: Cap fierbinte si brate inerte. Falimentul, la panda. Inchiderea unei afaceri proaste, iminenta si necesara. “Donald, fa-o: cheltuielile curg si nimeni nu ti le plateste!”

12/07/2018

Trump, mulţumit de ce a obţinut la summitul de la Bruxelles: „NATO este mai puternică acum“

Prolog: Varsta  de 73 de ani a Europei post-WW2 este comparabila cu a presedintelui american Donald Trump, care are 72 de ani. Presedintele SUA nu crede insa ca Europa a devenit suficient de adulta. A venit la summitul NATO de la Bruxelles pentru a ascuti coltii Aliantei Nord-Atlantice, cu care sa se laude la intalnirea cu presedintele rus Vladimir Putin, saptamana viitoare, la Helsinki.  

La summitul de la Bruxelles, NATO ni s-a infatisat ca un organism bolnav. Criticile aprinse ale presedintelui american Donald Trump la adresa aliatilor europeni, privind cheltuielile militare “insuficiente” ale acestora, pot fi comparate cu o criza care se anunta majora, prin febra arzatoare a capului (SUA) si raceala ca de gheata a bratelor inerte (Europa). Summitul din 2018 al aliantei politico-militare dintre americani si europeni va ramane in istorie ca unul fara precedent, ca un summit al extremelor de limbaj si al cererilor excesive. Trecerea abrupta a presedintelui american Donald Trump de la acuzatii violente impotriva Germaniei, care ar fi “prizoniera” Rusiei si “controlata total de Rusia”, la falsa efuziune din declaratia “avem o relatie extraordinara cu Germania”, dupa tete-a-tete-ul cu cancelarul german Angela Merkel, este indiciul unei magme politice interioare care cu greu este tinuta sa nu izbucneasca in afara.

Cererile lui Trump sunt sâcâitoare prin neputinta economica de a fi indeplinite pe termen scurt. Nici macar prin alocarea de catre fiecare tara membra a 2% din PIB pentru cheltuieli NATO. In primul rand, tarile trebuie sa-si hraneasca popoarele, iar fiecare o face dupa marimea pungii si dupa urgenta unor sarcini economice si sociale specifice. Dar Trump a fost si excesiv si intempestiv la summit, prin saltul iresponsabil de la 2% la 4%. “Toate ţările NATO trebuie să-şi respecte angajamentul privind alocarea a 2% din PIB pentru apărare, iar această proporţie trebuie să ajungă în final la 4%”, a scris Donald Trump într-un tweet. Comentand cererea de 4%, care este de-a dreptul sufocanta pentru economiile tarilor aliate, Erik Brattberg, director al programului Europa desfăşurat de Fundaţia Carnegie, a declarat: “Cererea lui Trump nu este serioasă şi nu se înscrie în politica oficială a SUA; ea erodează sensul declaraţiei comune a NATO şi subliniază că nicio creştere a cheltuielilor nu este susceptibilă a-l mulţumi pe Trump”. Cred ca reactia rationala este de a nu intra in acest joc al cuvintelor, de a nu cadea in capcanele lor, pe care presedintele american le intinde si din care pare sa fi facut o strategie, pregatita de acasa, cu care a venit la intalnirea cu liderii tarilor europene aliate.

In cele din urma, fluidul politico-umoral interior care-l macina pe Trump se va revarsa. Este o chestiune de timp si de imprejurari. Semnatura lui Trump pe declaratia finala a summitului de la Bruxelles nu este o garantie de apartenenta durabila la NATO. Ea poate fi retrasa tot printr-un tweet, de la Casa Alba sau din Air Force One, asa cum Donald Trump ne-a obisnuit de la inceputul mandatului prezidential. Causa causarum a tensiunilor din NATO este economica. NATO falimenteaza economiile tarilor membre. Ca o fiara pantagruelica, NATO devoreaza in primul rand resursele SUA. Ca si fostul Tratat de la Varsovia, care, facand din cursa inarmarilor o fiara la fel de nesatioasa, le-a consumat, pana la criza si faliment, pe cele ale fostei URSS. Ma surprinde ca Europa nu a invatat din lectia devastatoare economic a fostului bloc militar comunist. Ca nu schimba placa militara a “apararii de Rusia” cu ratiunea economica, a necesitatii de a iesi dintr-o afacere falimentara. SUA au prins-o mai repede, dar Trump ezita, nutrind un non fair play, ca va reusi, prin afectogenie si dramolete impresioniste, sa transfere o mare parte din povara costurile americane cu NATO pe umerii europenilor. Nu este clar daca europenii sunt “idiotii utili” sau “baietii destepti”. Cea mai buna alegere pentru Donald Trump (are si el un popor de hranit) ar fi sa-si asculte vocea intuitiei, al saselea simt al facatorilor de bani, si sa retraga SUA din NATO, o afacere care dupa razboiul rece a inceput sa mearga din ce in ce mai prost: “Donald, fa-o: cheltuielile curg si nimeni nu ti le plateste!”.


Teamă față de concurența politică (USR?) a fostei șefe a DNA: Subiectul, închis când Kovesi a spus că rămîne procuror. Magistrații nu fac politică (Cioloș)

11/07/2018

Dacian Ciolos/ Foto: Wikipedia

Comentariul fostului premier Dacian Ciolos despre posibilitatea ca fosta sefa DNA Laura Codruta Kovesi sa intre in USR a fost destul de neinspirat. Ar putea fi interpretat ca o frica fata de concurenta politica a lui Kovesi. Ce-i drept, Kovesi continua sa aiba mare influenta politica si multa trecere la Cotroceni. In ipoteza ca ar intra in politica, fosta procuroare sefa i-ar eclipsa pe multi lideri politici. De aceasta eclipsare ar putea sa fie afectati atat politicieni de stanga, cat si de dreapta.

Dupa ce a fost revocata, luni, din fruntea DNA de catre presedintele Klaus Iohannis, CSM a decis, miercuri, ca Laura Codruța Kovesi să își continue activitatea la DIICOT Sibiu, în calitate de procuror, începând cu data de 9 iulie. Cu o zi in urma, marti, liderul USR, Dan Barna, i-a propus proaspetei revocate Kovesi să se înscrie în partid. Barna a afirmat că este prematur să spună dacă, acceptand invitatia, lui Kovesi i se va propune să fie candidata partidului la alegerile prezidențiale din 2019.

Dacian Ciolos, care are propriul sau partid, Miscarea Romania Impreuna, va fi foarte probabil un candidat la prezidentiale, avand drept carte de vizita fosta sa pozitie de premier al unui guvern tehnocrat (17 noiembrie 2015 –-4 ianuarie 2017). Solicitat sa comenteze invitatia pe care USR i-a adresat-o lui Kovesi sa intre in partid, Cioloș a declarat că „magistrații nu fac politică” și că un proiect pentru România trebuie să se bazeze pe obiective comune, nu pe „o persoană sau alta”. Luandu-i lui Kovesi scara politica USR, impreunatul are de gand sa o foloseasca pentru el. In acest sens, Ciolos a adaugat că relația cu USR nu doar că va continua, dar se va și consolida.