Scarpinare cu mana stanga la urechea dreapta: Trump e rau, pentru ca e de dreapta. Binomul progresisti-servicii secrete e bun, ca e de stanga. Profetie despre un neo/comunism privat in SUA?

31/07/2018

Recent, am fost surprins sa aflu ca si unii de la noi cad in capcana pretinsei imixtiuni ruse in alegerile prezidentiale americane si a artificialului razboi rece unilateral american. Ba chiar pun umarul la crearea unei manipulari derivate din cea a “imixtiunii “, prin acreditarea unui nou mit, al asa-zisei “relatii excelente” si “prietenii la catarama” care ar exista intre presedintele american Donald Trump si presedintele rus Vladimir Putin.

Faptele contrazic flagrant aceasta supozitie tenebroasa. Trump nu numai ca nu a anulat sau redus sanctiunile antiruse impuse de Obama, dar le-a si multiplicat galopant. Pe de alta parte, spre deosebire de durabilitatea intereselor, sentimentele lui Trump au efemeritatea baloanelor de sapun. Mai adaug, pentru a intelege cat de tendentioasa este incarcarea adjectival-afectiva a relatiilor dintre Trump si Putin, cand de fapt ele sunt conectate la tensiunea inalta a unor divergente majore, ca  politetea intre sefii de stat, absolut obligatorie, tine de protocol si curtoazia politica si diplomatica, nu de sentimente.

Politologul Dan Pavel sustine, pe Facebook, ca, datorita “relatiilor excelente” pe care Trump le-ar avea cu Putin, in SUA s-ar fi produs ”o spectaculoasă mutație intelectualo-epistemologică”, prin care stanga progresisita americana a devenit “aparatoare” si iubitoare de servicii secrete. Aceasta atitudine ar fi diferita de cea din anii razboiului rece, cand FBI, CIA, NSA, DIA și celelalte erau  atacate si criticate de cercurile din jurul partidului democrat. La o asemenea afirmatie despre un binom monolitic american dintre stanga si securisti, care pana in ’89 in Est a fost reteta perfecta de totalitarism, ar trebui sa ne prapadim de ras, daca ea ar fi fost facuta de un comediant sau ignorant.

Dar cand ea vine de la un fin cunoscator al politicii americane, cred ar trebui sa o luam in serios si sa ne ingrijoram. Este limpede ca astfel de profeti estici, care la ei acasa sunt de dreapta si critica necrutator stanga, dar, stupoare!, filoamericanismul lor e de stanga, au inceput sa legitimeze in avans ceea ce va sa vina in America. Profetia lui Dan Pavel despre asa-zisa apocalipsa a lui Trump, care ar pierde pretinsul razboi cu presa si serviciile pe motiv de Putin, are in politica americana toti germenii cauzali sa se indeplineasca.  Problema nu e daca, ci cand se va implini.

Toti si totul lucreaza pentru bascularea lui Trump, care este rau pentru ca este de dreapta. Binomul progresisti-securisti va fi bun pentru ca este de stanga. O data cu plecarea lui Trump, inainte de termen sau la sfarsitul primului mandat, statul si privatul se vor infrati, intreg establishmentul virand spre stanga, catre un neo/comunism privat de stat sau de stat privat. In toate prefacerile radicaliste de stanga care vor urma, ca in basmele vrajitoresti, o notatie “intelectualo-epistemologica” nu a fost luata in calcul. Poporul american va ramane de dreapta, asa  cum a fost in trecut, cand condamna regimurile comuniste, in pofida faptului ca, acum, se anunta o derapare spre extrema stanga a intregului establishment american. Logodna de azi dintre progresismul american si serviciile secrete americane va fi casatoria de maine, in Statele Unite, dintre politica si totalitarism.

Reclame

De ce psihologilor Casei Albe nu le mai ies “schemele” de manipulare a opiniei publice: Decredibilizarea SUA prin mitul fondator al noii sale politicii externe, de razboi rece unilateral

30/07/2018

Statuia exploratorului italian Amerigo Vespucci din Florența, descoperitorul continentului Americii de Sud (1499)

De ceva vreme, psihologii Casei Albe sunt nedumeriti ca nu le mai ies in niciun fel “schemele” de manipulare a opiniei publice internationale. Mai précis, declinul “modelarilor” manipulative de catre SUA a mediului global a inceput cu finalul mandatelor fostului presedinte afroamerican Barack Obama, cand a declansat un razboi rece anti-Rusia, care de la inceput a fost evident ca este nefondat si unilateral. Nefondat, deoarece acuzatia ca Rusia s-ar fi “amestecat” in alegerile prezidentiale americane in favoarea republicanului Donald Trump, este un fals grosolan sau, narativ si soft spus, o fictiune politica (political fiction).

SUA nu sunt o “colonie” si nici Rusia o “metropola”, unica situatie imaginara in care cea de-a doua ar fi putut sa o “modeleze” electoral pe prima. Mai mult, SUA sunt cea mai inchisa si controlata societate, intr-o masura in care nici macar pribeagul CIA, din 2013, Edward Snowden nu a reusit sa o surprinda si sa o descrie, interdictiile  de intrare in tara si expulzarile, contractia si inchiderea atingand ulterior apogeul (v. politicile abrupte antiimigratie ale administratiei Trump). Razboiul rece unilateral, o denumire care mi se pare mai specifica si mai reala decat cea de “al doilea razboi rece”, este comparabil cu restauratia unor stari de lucruri perimate istoric, de care lumea a scapat si la care nu vrea sa se mai intoarca.

Mitul american de “imixtiune” electorala rusa si consecinta sa de razboi rece unilateral, ambele operatiuni psiho-politice extrem de elaborate, dar total rupte de realitate, au prabusit credibilitatea externa a SUA, a carei cauza se afla chiar la Casa Alba. Cand iti “mananci” zi de zi propria reputatie, prin nerespectarea propriilor semnaturi si retragerea unilaterala din acorduri bi si multilaterale, devii necredibil si neconvingator, esti perceput ca neserios si nu mai esti luat in seama, o chestiune de psihologie elementara pe care nicio psihologie sofisticata nu o poate schimba in afara faptelor, schimbarii de atitudine.

Pana nu de mult, schema americana de influentare a lumii prin biciuire psihologica era simpla si liniara. Ea se baza pe alegerea studiata a unor tipuri de stimuli care sa provoace reactii asteptate, astfel ca la un anumit tip de emo-stimul sa corespunda un anumit raspuns emotional. Totusi, lumea nu este o turma, rationalitatea sa si decredibilizarea americana au dat peste cap schema psihologica de obtinere a unor raspunsuri predeterminate, reactiile lumii nemaifiind cele asteptate. De pilda, esecul operatiunii britanice cu tinta antirusa “Skripal” a fost o iesire rationala din acest tip de manipulare, mai pregnanta si explicita la adeptii chomskyanismului (v. decalogul de manipulare si control al lingvistului evreu american Noam Chomsky, activist de stanga).

Inspiratorii chomskyeni, care si-au creat un prost renume, ai schemelor de manipulare politica, pe care se bazeaza puterea interna si externa americana, si planificatorii operationali ai acestor tipare au facut un rau imens Statelor Unite, atragand, in cele din urma, inevitabilul bumerang al decredibilizarii globale a Casei Albe. Ei au calcat practic in picioare intelepciunea, circulata in limbile multor popoare, potrivit careia increderea este ca sufletul, care o data plecat, nu se mai intoarce. Recredibilizarea va fi anevoioasa, insa sunt slabe sperante sa fie initiata. Puternicile presiuni pe actualul curs de dreapta sunt semne ca Trump va fi debarcat inainte de termen. Stanga progresista si iubitoare de servicii secrete se va intoarce. O data cu stanga cvasicomunista, vor reveni si antirusismul prin definitie si democratia de fatada. Foarte probabil, va urma al doilea regim rasist, emanat de “egalitatea” de gen (v. manipularea Me Too “Movement”, #metoo), singura de altfel care ar mai putea fi invocata speculativ pentru reluarea experimentului “diversitatii”. Noaptea se va asterne peste fosta Mohicania, botezata abuziv dupa numele lui Amerigo Vespucci, in total dezacord cu descoperirea geografica facuta de catre acesta (America de Sud). 

https://www.dcnews.ro/decalogul-chomsky-prc-e2prc-80prc-93–manipulare-prc-c8prc-99i-control-in-zece-idei_462403.html   

https://ro.wikipedia.org/wiki/Amerigo_Vespucci


Reţeaua agenţilor “confesionali” care putrefiază Estul: Pastor american arestat în Turcia. Falşii predicatori occidentali din Izmir si Cluj, piese dintr-un puzzle de subminare geopolitică ţintită a esticilor

29/07/2018

In timp ce noi murim de foame si de saracie, dar ii indestulam si imbogatim pe altii, punandu-le la  dispozitie resursele offshore, se intampla un lucru ciudat. Un fapt iesit din cutume, anormal, care cere grabnice explicatii si corectii. Puterile cu care ii intarim pe altii ne sunt intoarse impotriva, pentru a ne slabi si inrobi. Probabil ca astfel de acte de prostie din partea noastra si de smecherie din partea celor care profita de ele nu ar mai avea loc daca toata lumea ar intelege sa-si ia puterile inapoi. Dar ele sunt mai greu de coroborat, cand se intampla la noi, vecinii geopolitici si ceilalti din regiune cred ca la ei nu se intampla si invers.

Iata insa ca ceea ce s-a intamplat la noi la Cluj cu agentul “confesional “ american Dennis Pence, care le-a sucit mintile multor oameni cu drogurile predicilor si profetiilor sale, pana cand a fost denuntat ca pedofil si a fugit din tara, s-a intamplat, intr-o forma agravata si la turci, la Izmir, cu pastorul american Andrew Brunson, care si-a folosit acoperirea clericala pentru actiuni de spionaj si terorism. Lui Brunson nu i-a tinut insa cu turcii si cu statul de drept turc, a fost arestat si pus sub acuzare, riscand pana la 35 de ani de inchisoare. Statul de drept, atat de vocal invocat de americani cand este vorba sa fie aruncati in inchisoare non-americani care se intampla sa nu fie pe placul SUA, pentru ca sunt patrioti, suveranisti si nesantajabili si-i trimit pe americani la plimbare cand acestia vor sa se ingrase pe seama popoarelor lor, este subit relativizat, ignorat sau contestat cand americanii trebuie sa dea socoteala pentru incalcarea legilor tarilor pe teritoriile carora se afla.

Cazul pastorului american arestat in Turcia: Erdogan avertizeaza Washingtonul : Ankara nu va da inapoi!

Asa se intampla si in cazul pastorului Andrew Brunson, care pana sa fie arestat a condus o biserica protestanta la Izmir. In legatura cu persoana pastorului american, care a fost plasat recent în arest la domiciliu, în urma deciziei pronunţate, miercuri, de un tribunal turc, după ce a fost închis din octombrie 2016, presedintele Donald Trump a amenintat, joi, Turcia cu sanctiuni, daca nu il pun in libertate. In replica, preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan a avertizat Statele Unite că sancţiunile nu vor putea forţa Ankara să ”dea înapoi”. „Nu puteţi forţa Turcia să renunţe la sancţiuni” (la pedepsirea penalului Andrew Brunson, n.m.), a declarat  Erdogan, duminică, în primul sau comentariu direct de la ameninţările lansate de Trump. „Statele Unite nu ar trebui să uite că ar putea pierde un partener puternic şi sincer ca Turcia, dacă nu îşi schimbă atitudinea”, a menţionat preşedintele turc a cărui ţară este membră NATO, cu a doua cea mai mare armata din Alianta. „Schimbarea de atitudine, aceasta este problema lui Trump, nu a mea”, a adăugat el, comparând ameninţările SUA cu un „război psihologic”. Autorităţile turce îl acuză pe pastorul american de terorism şi spionaj în numele a două organizaţii – reţeaua predicatorului Fethullah Gulen, care trăieşte în autoexil SUA, inspiratorul si sustinatorul tentativei de lovitura de stat din Turcia din 2016, şi separatiştii kurzi din Partidul Muncitorilor din Kurdistan (PKK), autori a numeroase atentate teroriste in Turcia. Daca agentii americani se folosesc de acoperirea de predicatori crestini (v. Pence, Brunson etc.) sau islamici (v. Gulen si altii) pentru subminarea geopolitica a aliatilor si partenerilor estici, cel putin doua tipuri de raspunsuri sunt necesare. In primul rand, includerea agentilor “confesionali” in randurile agentilor de informatii si agentilor de influenta, in care primii par sa subsumeze celelalte doua roluri (“2 in 1”!). In al doilea rand, o coordonare regionala multipla pe aceasta tema. Puzzle-ul de subminare geopolitică ţintită a esticilor, aliati si parteneri, trebuie demontat.   


Subversiune iudeo-masonica la Cluj: Un agent „confesional” american a fondat o secta personala, pe care a controlat-o emotional cvasi total. A fugit din tara cand a fost denuntat ca este pedofil

28/07/2018

Agentul confesional american Dennis Pence (Texas)

Cred ca in multimea agentilor serviciilor de tot felul (agenti de informatii, de influenta etc.) ar trebui sa-i includem si pe agentii “confesionali”. De necrezut pentru secolul XXI, dar la Cluj a avut loc o operatiune de manipulare confesionala cvasi totala, avand ca punct de plecare ignoranta imensa a celor care au cazut in capcana unui pastor travestit.  

Daca nu ar fi luat sfarsit, la fel de brusc cum a inceput, probabil ca, prin controlul psihologic agresiv, capabil sa suprime pana si simtul de autoconservare sau orice urma de independenta, secta ar fi putut intra in seria neagra a celor in care adeptii au savarsit tot ceea ce li s-a cerut. Din aceasta serie neagra au facut parte secte sinucigase precum cea a lui Jim Jones din Guyana sau secte criminale precum Aum din Japonia, ori sinucigas-criminale, cum sunt cele din Orientul Mijlociu, spalate pe creier si folosite in terorismul regional si international. In ultimul caz, sectantii islamici executa ordinele unor lideri religiosi asa-zisi „islamici”, in fapt abuzatori emotionali si fizici ai credinciosilor islamici si religiei islamice in scopuri politice, prin care pretind ca sunt intermediatori ai poruncilor lui Allah.  

Prin prisma seriei negre de care am amintit, sectele sunt fenomene de psiho-socio-patologie foarte periculoase, care paraziteaza corpurile marilor religii oficiale. Deci, ca orice parazit, ele sunt raufacatoare corpului gazda. Inputul originar al acestor secte parazitare este politic, dar el este foarte bine ascuns in desúuri si vesminte religioase. Scopul lor este de a slabi si usca marile religii si popoarele si natiunile lor, uneori pana la mortificarea identitara a acestor mari ansambluri etno-religioase. Tinta politica finala este de a prelua controlul asupra tuturor religiilor si natiunilor.

Acest fenomen de putrezire, generat si directionat politic asupra corpului sanatos etno-natio-religios, este detectabil si la noi. Este suficient sa urmaresti site-urile unor secte care ies din sfera religioasa si patrund in cea politica, preluand tot criticismul antiguvernamental si antinational, pentru ca sa-ti dai seama de unde le vin finantarile si ce interese politice promoveaza. Desigur, adeptii sectelor asa-zise „crestine” ajung mai rar la acte de genul celor in care sunt antrenati adeptii sectelor islamice, desi niciodata nu trebuie subestimat potentialul liderilor sectanti de manipulare psihica si emotionala, carora politica le livreaza metode si logistici dintre cele mai rafinate. De regula, ei sunt atrasi in forme mai subtile de subversiune, ca demonizari ale unor lideri politici sau proteste antiguvernamentale, care nu sunt justificate pe fond, ci doar aparent pe forma, pe care manipulatorii le speculeaza excesiv, ca fiind „democratice”, desi adeptii nu sunt intr-o cunostinta de cauza reala. O noua dovada in acest sens a furnizat-o recent Clujul, care dupa scandalul privind steagurile straine de la UBB, care pareau sa-l „deromanizeze” si sa-l „deteritorializeze”, si cele privind fenomenele de psihologie „luciferica”, a revenit in atentia publica prin scandalul unui agent  “confesional” american care a fondat o secta ca si personala, ca o firma pe persoana fizica.

Dennis Pence, un american din Texas, a infiintat la Cluj-Napoca, in urma cu  zece ani, o sectă religioasa, în care s-a situat si pretindea sa fie privit ca un profet. El a ajuns in scurt timp sa controleze practic în detaliu viețile adepților. El le spunea dacă să se căsătorească sau dacă să-și schimbe slujba, îi obliga să rupă orice legătură cu prietenii și membrii de familie care nu vin la biserica sa, sustinea că are puteri vindecătoare, le interzicea să meargă la școală ”pentru a nu dobândi o inutilă înțelepciune lumească” sau îi forța să plătească sectei, adică lui, minimum 10% din câștigul brut al fiecăruia, fără ca el să dea vreodată socoteală despre cum cheltuia banii. La începutul acestui an, pastorul a fugit din România după ce un tânăr de la casa de copii l-a acuzat că l-a abuzat sexual, într-o noapte, chiar în casa care servea ca lăcaș de cult. Totul a iesit la iveala datorita unor jurnalisti de investigatie, Vlad Stoicescu si Andrei Craciun, care au publicat rezultatele investigatiei lor pe platforma ”Să fie lumină”. Asa cum Leul se cunoaste dupa gheare (Alexandr Puskin)si iudeo-masoneria se cunoaste dupa metode si tinte. Cititi si va veti convinge. 

https://safielumina.ro/profetul/

https://www.g4media.ro/investigatie-sa-fie-lumina-un-american-a-fondat-la-cluj-o-secta-ai-carei-adepti-i-au-dat-orbeste-ascultare-vreme-de-zece-ani-pastorul-le-spunea-cand-sa-si-dea-demisia-de-la-slujba.html


Complexul “Auschwitz”, porcul si votul: Ministrul Agriculturii, “delict” de libera exprimare?/ Nu cumva planta uscata in zadar este udata?

27/07/2018

Ministrul Daea despre comparatia cu Auschwitz: ”Am vrut doar să descriu momentele îngrozitoare cu care se confruntă fermierii noștri”

Experienta holocaustului s-a transformat la evrei intr-un complex de inferioritate. Complexul “Auschwitz”. Un complex inconstient care atunci cand izbucneste la suprafata poate crea probleme de integrare, socializare, comunicare, de “excese de manifestare”. Sa ne imaginam, de pilda, ce calvar ar crea astfel de probleme pentru o fata sau femeie care ar fi macinata de complexul “Oedip”, nascocit de Sigmund Freud. Noroc ca majoritatea covarsitoare de gen nu este atinsa de asa-zisul complex oedipian, izvorat dintr-o imaginatie excesiva, pentru simplul fapt ca nu a auzit de el sau ca nu se lasa inselata de generalizarea nepermisa a unui fapt singular.

Alfred Adler a dat o serie de solutii pentru compensarea complexului de inferioritate, care in esenta este o fuga sau ascundere de sinele propriu. Unele excese de manifestare au la baza, printre altele, fixarea unor scopuri intangibile sau compararea nerealista cu altii. “Excesul de competitivitate” poate lua o turnura irationala, cand intra in conflict cu realitatea posibilitatilor proprii. El poate naste invidie pentru sucesele altora sau impinge la suprapunerea celuilalt sau celorlalti cu mijloce imorale si ilegale.

Nu am nimic cu niciun evreu si cu atat mai putin cu poporul evreu, caruia Emil Cioran i-a recunoscut geniul religios, la care as mai adauga geniul conspiratiei (v. masoneria iudaica, de la Solomon pana in zilele noastre) si geniul financiar (de la templieri pana la industriile financiare din New York City si City of London). Dar aceste trei caracteristici geniale nu sunt suficiente, nu pot compensa geniul stiintific si tehnologic pe care il au alte popoare (germanii, rusii, chinezii, japonezii, nu neaparat in aceasta ordine si nu o lista inchisa), care sunt efectiv motoare ale civilizatiei tehnologice in care traim astazi.

Chiar daca, prin spionaj, razboi sau diaspora/masonerie, proiecte de pe plansetele non-evreilor au ajuns direct in liniile de fabricatie jewmericane. Nu este locul aici sa expun rezultatele cercetarilor istorice care arata fara putinta de tagada ca insasi teoria relativitatii a fost insusita in 1905 de la un italian, un industrias din Vicenza, Olinto de Pretto, care in 1903 publicase faimoasa formula E=mc2, in revista stiintifica “Atte”. Dar vina apartine in primul rand popoarelor care se lasa viermuite si celor care nu stiu sa-si pazeasca secretele si creatiile geniale.   

Ce vreau sa spun este ca spiritul de cooperare si solidaritate al umanitatii trebuie sa prevaleze, sa se opuna celui de unilateralism si dezbinare. Dar si ca atunci cand un profet, cred ca Isaia, le-a bagat in cap evreilor ca sunt popor “ales” si ca vor “conduce” lumea, a fost inceputul unui lant de nenorociri pentru masa mare a evreilor. De atunci, evreii au devenit robii manipularii de catre liderii politici, religiosi si militari, care de cele mai multe ori sunt reuniti intr-o singura persoana, aparand ca mai multe doar la lumina zilei (v. binecuvantarea religioasa pe care politicianul Netanyahu i-a dat-o castigatoarei Eurovisionului 2018).

Am simtit nevoia de a contextualiza cele ce voi spune in continuare pentru a intelege cat de ipocrite, lipsite de fond si pervers culpabilizatoare au fost reactiile la adresa ministrului Agriculturii, Petre Daea, care, din motivatii strict profesionale si de expresivitate plastica, a comparat marți sacrificarea porcilor bolnavi de pestă porcină cu uciderea evreilor în lagărul de exterminare de la Auschwitz. Dar se pare ca unii vor cu tot dinadinsul sa continue sa ude o planta uscata. ”Nu există antidot, nu există vaccin, nu există medicamente, singura metodă este sacrificarea. Porcii se incinerează, este o muncă extraordinară. Acolo este ca la Auschwitz. Efective de porci care se asomează, trec în partea cealaltă și se pun pe foc, o fac medicii veterinari care sunt la limita rezistenței, să stai cu 2000- 3000 de porci care trebuie sacrificați zilnic”, a spus ministrul Daea la Antena 3. Daea nu i-a comparat pe evrei cu porcii, ci a facut referire la metoda holocaustului, prin care la unele popoare din vechime animalele care erau sacrificate ca jertfe aduse zeilor erau arse de tot, în întregime, in timpul unor ritualuri religioase. De altfel cuvantul holocaust asta si inseamna, ardere de tot: gr. Holokaustos: holos – întreg, kaustos – ars.

Ministrul Daea a comparat arderea porcilor cu pesta porcina cu arderea animalelor in cadrul unor ritualuri discutabile si condamnabile, cand au cuprins ca victime sau intentie si oameni: “Avram consimți să-șĭ ofere propriu luĭ fiŭ pentru olocaust.”  De ce s-ar fi simtit Daea obligat sa nu se refere la obiectul si metoda holocaustului? Doar pentru a menaja un ridicol complex de inferioritate, care isi are radacina intr-un termen nefericit ales prin originile sale? Evrei intelepti au denuntat de la inceput alegerea politica a termenului de holocaust, sustinand ca acesta nu a fost cel mai potrivit cuvant pentru a denumi tragedia de la Auschwitz. Ei chiar au propus un termen alternativ, dar se pare ca a fost prea tarziu sa mai fie luat in seama, dupa ce muzee si institutii pe acest subiect si-au inclus in denumire cuvantul Holocaust. Sa nu ne imaginam ca, dupa o exploatare politica indelungata si atat de fructuoasa a temei, Muzeele Holocaustului din Israel si Statele Unite ar fi dispuse sa-si stearga de pe frontoane cuvantul care trimite la un obicei barbar din antichitate, si care cronologic si semantic este primul pastrat in memoria colectiva! Sa fim seriosi, de la tragedia Auschwitz au urmat alte holocausturi, ca sa folosim termenul neinspirat consacrat, holocaustul atomic al japonezilor, holocaustul napalmic al vietnamezilor, holocaustul terorist al arabilor, dar nimeni nu se gandeste sa-si ingradeasca sau sa accepte sa-i fie ingradita libertatea de exprimare pe aceste subiecte. Cutuma populara, de bun simt, cere interdictiv “sa nu vorbesti de funie in casa spanzuratului”, dar ministrul Agriculturii nu s-a aflat nici la Auschwitz, nici in Israel cand a vorbit despre fermierii si porcii din fermele lor, din Romania. Unii au cerut demisia ministrului, pentru “delict” de libera exprimare, altii pe a premierului, pentru o “gafa” inexistenta, imaginara! Ce ti-e si cu goana asta politica dupa vizibilitate!, care nu aduce insa intodeauna voturi (sic!).


SUA, gangsterism politico-economic: Donald Trump ataca cu acuzatii aliatii, partenerii si comunitatea internationala si ia ostatice bilateralismul si multilateralismul, pentru care cere rascumparare

25/07/2018

In ultimele luni, SUA au declansat razboaie economice aliatilor, partenerilor si comunitatii internationale. Presedintele american Donald Trump procedeaza ca un gangster: ataca statele si comunitatea globala cu acuzatii economice, ia drept ostatice relatiile bilaterale si multilaterale cu acestea, iar apoi pentru eliberarea si restabilirea lor cere rascumparare.

Statele Unite probeaza ca sunt incapabile de competitie onesta si de respectarea regulilor de drept economic international si ale Organizatiei Mondiale a Comertului, pe care tot America le-a initiat si le-a impus ca parti ale Pax Americana, ale Ordinii Mondiale postbelice. Ele incearca sa-si acopere pierderile uriase si in crestere – ca urmare a unor politici economice si financiare unilaterale, care au produs rupturi in economiile americana si mondiala -, prin prelevari din PIB-urile altor state, care au cunoscut timp indelungat austeritatea, dar nu au dat inapoi in a efectua schimbari de regimuri politice si/sau reforme structurale, care acum au inceput sa-si arate efectele roditoare. In acest scop, SUA utilizeaza arma renegocierii acordurilor bi si multilaterale, sub presiunea victimizarii de sine si culpabilizarii celorlalti, pentru a obtine avantaje unilaterale.

Deficitele comerciale ale SUA, de care acestea au inceput sa faca mare caz, sunt de fapt o oglinda a deficitelor de competitivitate ale economiei americane, comparativ cu economiile tarilor tinta. Principalele tinte, care ar putea cadea prada noii politici comerciale gangsteresti a SUA, sunt China, Uniunea Europeana si Rusia. După taxele vamale pe oțel și aluminiu, care au vizat în special China, dar si Uniunea Europeana, Statele Unite amenință acum cu suprataxarea importurilor auto de mașini, precum și cu sancționarea țărilor care fac comerț cu Iranul și taxarea punitivă a tuturor importurilor chinezești.

Donald Trump a etichetat miercuri China ca ar avea o atitudine „răuvoitoare”, pe care o acuză de practici comerciale „neloiale”, atrâgând replica președintelui Xi Jinping, care a avertizat că un război vamal cu Statele Unite nu va avea „niciun câștigător”. Twitterul, masinaria de transmisie a propagandei Casei Albe, a fost incarcata de catre Trump cu mesaje acuzatoare antichinezesti: „China ne vizează agricultorii, pe care știe că îi iubesc și îi respect, ca o modalitate de a mă forța să îi permit să continue să profite de Statele Unite” sau „Atitudinea sa este răuvoitoare în ceea ce va fi o tentativă ratată. Am fost drăguți – până aici! China a câștigat pe seama noastră 517 miliarde de dolari anul trecut” (referire la exporturile anuale chinezești în Statele Unite), etc. De la Johannesburg, unde se afla la deschiderea summitului anual BRICS, presedintele chinez Xi a replicat cu atentionarea asupra faptului ca „Unilateralismul și protecționismul progresează și aduc o lovitură severă multilateralismului și comerțului multilateral.”

Tot miercuri, Donald Trump s-a “ocupat” si de Uniunea Europeana, a doua tinta principala a razboiului sau comercial, primindu-l la Casa Alba pe preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, prilej cu care a afirmat ca spera sa realizeze un acord comercial corect şi reciproc avantajos cu europenii. „Nu dorim decât să fie condiţii echitabile pentru fermierii noştri, pentru producătorii noştri, pentru toată lumea”, a declarat Trump, autovictimizant, dar fara culpabilizari de aceasta data, înainte de discuţiile cu Juncker. „De asemenea, dorim ca un mare beneficiar să fie, sincer, Uniunea Europeană”, a mai spus presedintele american. Oficialul de la Bruxelles a declarat despre relaţiile între UE şi SUA: „Suntem parteneri apropiaţi, aliaţi – nu inamici. Trebuie să colaborăm”. Ideea europeana de cooperare, prezenta si in discursul chinez, castiga teren in fata unilateralismului american. Bilateralismul si multilateralismul trebuie eliberati din custodia unilateralismului.


Viitorul ambasador al SUA in Romania:  Se va intoarce roata si pentru PSD si Liviu Dragnea?

25/07/2018

Adrian Zuckerman, nominalizat ambasador al Statelor Unite in Romania

Cele mai multe supozitii de dupa nominalizarea viitorului ambasador al SUA in Romania sunt in legatura cu faptul ca Adrian Zuckerman, emigrat la 10 ani in Statele Unite, este vorbitor fluent de limba romana. Unele speculatii, naive sau interesate, au ajuns pana la a apodicta ca, gata!, vom avea si noi omu’ nostru, ori cel putin un apropiat, la ambasada americana de la Bucuresti. Care sa puna o vorba buna cand trebuie si unde trebuie. Ca vor inceta dezinformarile catre Washington. Va indemn, dragii mei, sa iesiti din amagire! Reamintiti-va sau recititi slova sfanta : “Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni: căci ori îl va urî pe unul şi-l va iubi pe celălalt, ori îi va fi devotat unuia şi-l va dispreţui pe celălalt” (Matei 6:24-34 NTLR).

Cunoasterea limbii romane il va ajuta pe viitorul ambasador american Zuckerman sa-si indeplineasca mai bine misiunea, intr-un sens sau altul, dupa cum a fost instructat politic, inclusiv in modul nefast in care si-a facut-o uneori Hans Klemm, dar sa speram ca prin plecarea acestuia din urma se va inchide o paranteza istorica. Exista si o parte buna, cel putin prin faptul ca oficialii nostri care vorbesc mai putin limba engleza vor putea comunica in limba romana cu ambasadorul american. In acest fel vor fi excluse din start neintelegerile care mai apar din cauza unor traduceri deficitare. Dar mai exista si un beneficiu potential pentru stanga politica.

La ambasada SUA s-ar putea intoarce roata in favoarea PSD si a lui  Liviu Dragnea. Ma bazez, ca sa previn sau sa explic intrebarea morometiana “Pe ce te bazezi?”, pe doua tipuri de argumente. Primul tip este de natura statistica, care releva ca istoric guvernarile americane de dreapta au consonant incomparabil mai bine si mai productiv cu cele romanesti de stanga. Al doilea tip este de natura politica curenta, rezultat din declaratiile politice ale administratiei republicane Trump, care s-a distantat radical de administratia precedenta Barack Obama, democrata. Fiind numit de Obama, Klemm a reprodus politica si diplomatia democratilor, care nu s-au inteles de nicio culoare cu social-democratii romani. Este imposibil ca acest comportament sa fie reprodus de ambasadorul republican Zuckerman, fiind de asteptat o imbunatatire marcata. Sa nu uitam ca Trump l-a primit pe Dragnea.

Ar mai fi si o chestiune semantica si una energetica, aceasta din urma in sens paranormal, de energie a locului. Semantic, sunt diferente enorme intre definirea unor acelorasi lucruri in cele doua tari. De pilda, ceea ce la noi numim trafic de influenta si coruptie, la occidentali este privit si acceptat ca lobby si respectiv “uzufruct” al functiei, ori ca “ungere” a afacerii. Nu radeti, eu insumi am citit prin anii ’90 un studiu occidental, cred ca autorul era francez, care sustinea despre mica coruptie ca ar fi “benefica” productiei si comertului (se pare ca neo/liberalii erau mai comunisti decat comunistii, de unde si afectarea comuna de crize sistemice; ma refer la “aranjamentele”  care se faceau, de la directori de fabrica pana la primii secretari, pentru “ungerea” aprovizionarii si desfacerii productiei comuniste).

Prin cealalta chestiune, am in vedere ca prin noi circula nu numai sangele, ci si energia locului natal. Privindu-l pe Adrian Zuckerman, ma gandesc, nu fara temei, ca matricea genetica a viitorului ambasador american poarta aceiasi amprenta energetica a locului natal comun, pe care o au toti  romanii. Sunt cazuri, unele celebre, de oameni din lumea larga care s-au nascut in Romania, dar au ales sa-si sfarseasca viata acolo unde au vazut lumina zilei, sa se intoarca in acelasi pamant care i-au rodit. Pe aceasta energie a locului natal comun, cred ca se poate construi, ca Adrian sa fie nu numai un om de zahar, ci si de suflet “romanesc”. Ar fi prea frumos ca sa fie si adevarat?