Canada politică, revoltătoare: Moartea asistată, ritual sacrificial satanist. Masca mortuară, cu materialul democraţiei: “moarte decentă”, “dreptul omului”, “procedură legală”. Sufletele jertfiţilor prin “moarte asistată”, ofrande pentru Diavol

01/07/2018

Cum de permite lumea civilizata alunecarea in obscurantismul ritualurilor sacrificiale umane, vechi-testamentare? Cum de este admisa manipularea macabra in favoarea crimelor si sinuciderilor legale, prin asa-zisa metoda medicala a “mortii asistate”? Un raport privind “moartea asistata”, publicat de Health Canada (2018), zguduie lumile politicii, parlamentelor, guvernelor, justitiei, medicilor si religiilor.

In doi ani de la adoptarea legii privind moartea asistata (2016) in Canada, peste 3.700 de persoane au recurs la a-si curma sau a li se curma in acest mod viata, cu ajutorul medicilor si asistentelor medicale. Masca mortuara sub care sunt ascunse astfel de crime si sinucideri ritualice este confectionata din elemente de expresivitate si simbolistica moderne: “moartea decenta, “dreptul omului”, “procedura legala”.

Niciuna din aceste expresii nu au o legatura reala cu “decenta”, “drepturile” si “legalitatea”. Sunt doar niste formulari bombastice si amagitoare, menite sa ascunda oroarea si ritualul. Sa retinem si termenul inselator de “pacienti”, cu care sunt desemnati candidatii recrutati pentru moarte. “Pacienti” sau “detinuti” pentru moarte? “Moartea asistata” nu difera decat prin noile cadre si unelte ale mortii, printre care se numara si pervertirea constiintei, de cele din culturile primitive, reinviate in initierile satanice si in unele masonice.

Toata vorbaria pentru acest cult tanatic este destinata pentru consumul altora. Nu al masonilor, care sorb egoist si ultima picatura de viata, pentru care sunt in stare sa foloseasca la nesfarsit, daca s-ar putea, sangele si organele altora, pentru transfuzii si transplant. De aceea ei mor la varste inaintate, de moarte naturala, cand si-au epuizat potentialul de diviziune celulara, cand celulele nu se mai pot lega unele de altele si tesuturile se destrama. Pentru ei moartea asistata este o gluma proasta.

Cifrele Raportului amintit au fost comentate foarte cinic de Jeff Blackmer, un oficial din cadrul Asociației Medicale Canadiene. Ca doar era vorba despre altii, nu despre el. “Aș spune că numărul este în concordanță cu ceea ce ne așteptam” (gura pacatosului adevar graieste: era vorba deci de o “asteptare”), a declarat Blackmer. Si, apoi, nu a pierdut prilejul sa evoce, prozelitic (probabil ca are cine sa-l asculte), extinderea industriei satanice a “mortii asistate”: “Dacă te uiți la alte jurisdicții, în special în Europa, tendința în timp este că, pe măsură ce oamenii învață mai multe despre moartea asistată, societatea în general devine mai confortabilă cu ea și vom observa o creştere peste tot.” Acelasi Jeff Blackmer, care pare sa fie unul din oamenii potriviti pentru misiunea potrivita, a exaltat “marea realizare” a liberalismului canadian, privind “dreptul de a primi asistenţă medicală pentru a muri mai repede”. Oripilant! Si mai departe: “Ar trebui sa fie liniştitor pentru oameni faptul că majoritatea pacienţilor care au cerut acest lucru par să se califice pe baza legislaţiei federale”. Deci, satanismul e acoperit cu legi: legalizarea crimei si sinuciderii asistate! Desigur, crestinismul este principala tinta, care considera sinuciderea un pacat, prin care sufletul este pus in mainile Diavolului. Dar si celelalte religii ale vietii. Vocile lor ar trebui sa se auda ca un tunet. Cand se aduce in discutie etica medicala pro-viata, obraznicia satanist-masonica devine „apoteotica”: Nu doctorii, ci pacientii controleaza dreptul de a muri!

Reclame

De Ziua Justiţiei: DNA, pe urmele greşelii lui Seneca

01/07/2018

Ziua Copilului, Femeii, Familiei, Scolii, Sanatatii – si enumerarea poate continua cu alti membri si cu alte institutii sau profesii -, sunt manifestari oficiale de cinstire si omagiere la adresa acestora, din partea societatii. Azi, este Ziua Justitiei. Este sarbatoarea institutiei fundamentale in slujba dreptatii, fara de care viata sociala ar fi imposibila. Fara dreptatea juridica si mecanismele judiciare de restabilire, valorile si normele care fac posibila viata sociala ar fi inoperante si de neconceput.

Ministrul Justitiei, Tudorel Toader, a scris duminică, pe Facebook, un mesaj de Ziua Justiției în care îi felicită pe toți magistrații care, ”cu profesionalism și onestitate realizează sau participă la realizarea justiției”. Procurorul general, Augustin Lazar, a avut un mesaj cu o alta tinta, cetăţenii, carora le-a transmis “să aibă încredere în procurori”, care vor rămâne “fideli spiritului Constituţiei”. Procurorii DNA au fost implicati intr-o suita de scandaluri politice, la ordinul sefei lor, Kovesi, care s-a lasat angrenata, ierarhic, in abuzuri si conflicte constitutionale. Mesajul lui Lazar mi s-a parut concurential, o tentativa de iesire din subordonare. El putea sa lipseasca, din moment ce ministrul Justitiei, autoritatea sub care functioneaza procurorii, a avut un mesaj de felicitare pentru toti lucratorii din Justitie. Cred ca nu se intelege sau se ignora ca ministrul Justitiei are cel putin o dubla autoritate, in materie de politica penala, ca initiativa legislativa (organizare, structura, relatii pe verticala si orizontala etc.) si de justitie executiva (procurori, parchete), fara atributii privind functionarea si deciziile justitiei (judecatori, instante).

Justitia nu este si nu trebuie sa fie nici buna, nici rea, ci neutra, impartiala. De asemenea, Justitia nu trebuie sa fie distructiva, absoluta cu orice pret, chiar al “pierii lumii”, cum a glosat la un moment, gresit dupa parerea mea, filosoful stoic Seneca, de la care ar fi ramas cuvintele, transpuse in proverbul latin: “Fiat justitia et pereat mundus”/ “Sa se faca dreptate de-ar fi sa piara lumea”. Evident, justitia apara societatea, nu o da pierzarii.

Legenda sau nu, o naratiune istorica spune ca judecatorul Piso a condamnat la moarte un cetăţean pentru un presupus omor. In momentul execuţiei, a apărut persoana presupusă asasinată. Centurionul nu a mai executat sentinţa şi a retrimis cazul lui Piso. Acesta, stupoare!, i-a condamnat pe toţi trei la moarte: pe acuzat, deoarece avea o sentinţă definitivă de condamnare, pe centurion, pentru că nu a executat sentinţa, şi pe cel de-al treilea pentru că era responsabil de moartea primilor doi! Seneca ar fi exclamat: “Fiat justitia, ruat caelum”/”Să se facă justiţie, de-ar fi să se prăbuşească cerul”.

Astazi, am putea spune, comparand cu ceea ce s-a intamplat la noi in ultimii ani, de justitie la comanda geo/politica, ca judecatorul Piso si filosoful Seneca fie au fost un fel de procurori DNA, fie habar nu aveau de prezumptia de nevinovatie (care e posibil nici sa nu fi existat in acele vremuri, altfel nu s-ar fi ajuns la o sentinta abuziva de condamnare la moarte). Cand acuzatorul este si judecator sau pretinde sa influenteze judecatorul, a disparut si ideea de justitie. La fel se poate spune si despre influentarea judecatorului de catre aparator. Cel mai probabil, sensul cuvintelor lui Seneca a fost distorsionat, el neafirmand nimic despre lume, ci despre cer, si aceasta intr-un mod figurativ, fara indoiala. Justitia trebuie sa fie deopotriva sociala (in slujba societatii), umana (prin slujirea cetateanului) si aspra, dura (in aplicarea sanctiunilor, recuperatorii sau de reprimare a raului irecuperabil): Nimeni nu trebuie sa fie pedepsit pe nedrept, dar niciun vinovat nu trebuie sa ramana nepedepsit.