Abuzul in serviciu: Definirea extensiva si fara diferentieri, dar cu pedepse penale mari, o cale spre posibilitatea de abuz de interpretare si incadrare

02/07/2018

Va mai amintiti despre definirea si sanctionarea abuzului in serviciu (ori in functie, cum era sau mai este asimilat), in comunism? Definirea infractiunii era atat de larga si de lipsita de repere, incat putea sa incapa in ea orice fapta si sa se aplice pedepse abuzive. Mai ales in cazurile politice, ale dizidentilor anticomunisti, care puteau fi lesne camuflate in cazuri de drept comun. Totul era lasat la mana anchetatorului, la interpretarea si incadrarea dupa bunul plac sau la ordin. Nu numai in cazuri politice, ci, unele, si personale. Nu voi pierde timpul cu exemple, multe sunt celebre (doar un indiciu: „subminarea economiei nationale” era, atunci, un exces de intrepretare cum este, acum, „abuzul in serviciu”, cu intriga de „coruptie”).   

Interesant este ca in legislatia penala din 2005, mosita de procuroarea ceausista Monica Macovei, a fost preluat si reimplementat acelasi vechi mecanism, din comunism, care se dovedise atat de eficient in reprimarea penala de drept comun a personalitatilor care se opuneau regimului totalitar. Asa s-a ajuns, din nou, ca adversarii regimului neo/liberal sa fie la mana procurorilor politici, care primeau ordine de la procurorul sef al DNA, care la randul sau le primea pe verticala puterii din parte atotputernicilor zilei. Punctul de origine al acestei filiere era politic sau geopolitic, in ultimul caz, cea mai influenta si vocala ambasada de la Bucuresti. Punctul terminus era procurorul de caz, care nu avea de ales. Nici aici nu voi da exemple de condamnari ale opozantilor regimului, sunt numeroase spete, dupa parerea mea mai multe decat in regimul trecut, dar cel putin tot atat de celebre.   

Nedumerirea mea este dubla. Oare nu a observat nimeni ca, in regimul neo/liberal, politica penala a inregistrat un regres, intorcandu-se la cea din regimul comunist, pentru care nu existau prezumtia de nevinovatie si definirea incadrata si gradata a abuzului in serviciu? Daca, in fine, acest lucru a fost sesizat si denuntat, de ce exista o opozitie atat de isterica si de demonica la reparatiile care, in mod evident, trebuie aduse politicii penale, cat si la reformarea prin democratizarea justitiei sau, altfel spus, la re-originarea acesteia, in sistemul celor doua axe rectangulare, separatia puterilor si prezumptia de nevinovatie? Cred ca propunerea MJ de modificare a articolului 297 din CP privind abuzul in serviciu este destul de rezonabila si acceptabila: prag minim de prejudiciu, echivalent cu salariul minim pe economie (1900 lei), scăderea pedepselor si interval de pedepse 2-5 ani sau amendă. Poate si la amenda ar fi util un maxim (pentru o mai buna individualizare).

Reclame