Summitul NATO: Ce ascund si cum se vor finaliza criticile si pretentiile americane fara precedent, cu care Donald Trump va merge la Bruxelles? “Pusculita” cui a fost NATO, in razboiul rece?

06/07/2018

Bruxelles: Noul sediu NATO

Spre deosebire de alte summituri NATO, la care consensul si finalul erau predictibile aproape in totalitate cu cateva zile sau chiar saptamani inainte ca acestea sa se desfasoare, cel de la Bruxelles, din 11-12 iulie, continua sa fie invaluit intr-o incertitudine de nepatruns. Aceasta stare de ceata politico-militara se datoreaza criticilor si pretentiilor fara precedent american, cu care presedintele Donald Trump urmeaza sa-i confrunte, saptamana viitoare, pe liderii aliatilor europeni ai SUA.

In esenta, criticile taioase americane la adresa aliantei nord-atlantice si aliatilor europeni se concentreaza pe doua mari probleme, referitoare la oportunitatea si utilitatea NATO si la neindeplinirea de catre marea majoritate a tarilor membre a promisiunilor de a-si spori cheltuielile militare la 2% din PIB. Ceea ce este cu totul remarcabil este ca niciodata SUA nu au pus atat de ultimativ cele doua probleme, existentiala si financiara. Nici cand sovieticii au cerut sa intre in NATO, nici cand aceiasi au cerut desfiintarea blocului militar occidental, o data cu cel estic, nici cand s-a sfarsit razboiul rece. In toate acele dati, dar si in multe altele, cam pana la George W. Bush si Barack Obama, ultimii doi predecesori ai lui Donald Trump, SUA au fost foarte prudente cu coeziunea aliantei si si-au indeplinit “regulamentar” cele doua roluri dominante, de principal lider politc si militar si de principal contributor financiar in cadrul NATO.

Cele doua cele mai proeminente roluri au fost asumate implicit de SUA, “statutar” s-ar putea spune, din momentul infiintarii NATO, care este o creatie americana. De la inceput, dar si de-a lungul timpului, nimeni nu a contestat distributia celor doua roluri in NATO, nici europenii suprematia de leadership, nici americanii povara cheltuielilor militare. Despre contributiile financiare inegale la NATO s-ar putea spune ca acestea au fost subintelese ca un fel de cote parti de capital, similare celor ale asociatilor sau actionarilor la infiintarea si functionarea unei firme, in care americanii au detinut pachetul de control al actiunilor si europenii pachete proportionale minoritare de actiuni.

Cred ca pe baza celor doua tipuri diferite de roluri si ponderi in alianta, se poate raspunde, mai bine documentat istoric, la intrebarea de ce pana acum SUA nu au pus in discutie problema suportarii cheltuielilor militare ale NATO? Pentru ca le-au convenit! Acesta este adevarul gol-golut. Beneficiile enorme, geopolitice si ale complexelor militare industriale americane, la scara globala, nu numai euro-atlantica, pe care SUA le-au obtinut de pe urma aliantei atlanto-europene in timpul razboiului rece, relativizeaza pana la a schimba sensul pretentiei extravagante, sustinute de Donald Trump, ca America ar fi fost “pusculita” pactului nord-atlantic, a europenilor sau a planetei. Niciun presedinte american nu a sustinut asa ceva, nici nu avea cum sa sustina, ar fi atras atentia asupra situatiei contrare.

Ups, cu ce seamana noul sediu NATO

Urmatoarele probleme de analiza “preventiva”, sa-i zicem, imprumutand un termen mult indragit de americani, ar fi, de fapt, cel putin trei. Ce scenariu va avea in minte presedintele Donald Trump cand va merge la Bruxelles? De ce continua sa sustina cresterea fara intarziere a cheltuielilor militare ale aliatilor europeni (si a celui canadian, dar aceasta este o problema separata) la 2% din PIB, ca si cand acest lucru s-ar putea face cat ai bate din palme, desi este mai mult decat evident ca va fi imposibil de realizat. Cel putin nu pe termen scurt si mediu. Care sunt subtilitatile informatiei ultrarecente, “scurse” pe piata geopolitica, potrivit careia SUA ar intentiona retragerea trupelor din Germania sau relocarea unei parti a acestora intr-o terta tara aliata, est-europeana?

Dupa parerea mea, NATO se afla deja in moarte clinica. SUA au constatat acest fapt si nu vor sa mai arunce banii intr-o gaura neagra. Trump va merge insa la Bruxelles cu aceeasi placa a “cheltuielilor militare”, de crestere a acestora pana la 2% din PIB de catre fiecare tara membra a NATO. O tinta aparte este Germania. De ce Trump o va tine langa cu acest referen? Judecand dupa intensitatea mesajelor de victimizare a americanilor si de cupabilizare a europenilor, pe care intr-un sens si in celalalt le vehiculeaza neobosit Donald Trump, acesta vrea sa obtina un acord formal de conformare din partea europenilor. Chiar daca acesta va fi imposibil de infaptuit. La ce ii va folosi un angajament politic european de ochii lumii? Cel mai probabil ca o moneda de schimb. Dar nu intre Washington si Bruxelles, ci intre Washington si Moscova, la intalnirea din 16 iulie dintre Trump si Putin, la Helsinki. In acest sens, este cat se poate de semnficativ anuntul de joi al Casei Albe potrivit caruia la summitul NATO nu figureaza pe ordinea de zi retragerea trupelor americane din Germania.

Soarta NATO nu va fi discutata cu aliatii, la Bruxelles, ci cu rusii, la Helsinki. Acest eveniment va reflecta, fara indoiala, masura reala pe care SUA au dat-o si o dau Europei, de simpla instrumentalizare a acesteia in planurile globale ale SUA. Ceea ce va face ca pretul de tranzactionare a partii europene a NATO sa scada brusc sau sau chiar sa fie de cacealma. Cu acordul de conformare semnat de Bruxelles si de Londra, in ultimul caz cu prilejul vizitei pe care presedintele american o va face in Regatul Unit imediat a doua zi dupa summit, vineri, 14 iulie, in cadrul careia se va intalni cu premierul britanic Theresa May şi cu Regina Elisabeta a II-a, Trump il va pune pe masa lui Vladimir Putin, pentru a arata cat de mare va fi pretul, cine il va plati si cine este stapanul jocului, in cazul desfiintarii NATO, avand in vedere “rezistenta” reconfirmata a europenilor. Dar, despre acest lucru voi mai scrie intr-o analiza referitoare la intalnirea Trump-Putin. Deocamdata, inchei prin a sublinia ca represaliile tarifelor, pe care SUA le-au declansat impotriva Europei in razboiul comercial, fac imposibila convietuirea dintre NATO si UE, asa cum a fost in toata istoria lor comuna. Aceasta noua stare din relatiile atlanto-europene este simptomul inconfundabil ca NATO se afla in moarte clinica.  

Reclame

In hora fake news: „România slăbește legislația penală în doar trei zile”. Dragnea, „beneficiar” (NYT)/ Conflict ireconciliabil intre condamnarea de catre istorie si vanatoarea judiciara de vrajitoare 

06/07/2018

New York Times: Modificarea în viteză a Codului Penal, implicații imediate pentru dosarul lui Liviu Dragnea

Ziarul american New York Times se prinde in hora dezinformarilor PNL si USR, ale caror lamentabile teze propagandistice, fara niciun suport juridic concret, le preia si le reproduce identic. Fake news-urile PNL, partidul presedintelui Klaus Iohannis, se refera la modificarile asa-zise “in viteza” ale Codului Penal si la falsa lor cauzalitate, care ar consta in “salvarea” de dosare si condamnari penale a membrilor coalitiei si guvernului PSD-ALDE.

In realitate, dezbaterile si amendamentele la reforma justitiei dureaza de aproape un an si jumatate. Cat priveste pretinsii “beneficiari” ai modificarilor aduse legislatiei penale, acestia sunt victime dovedite ale vânătorii de vrajitoare, dezlantuite cu ajutorul DNA de catre ultima reduta a sistemului “democratiei liberale”, inradacinat de catre fostul presedinte PDL Traian Basescu. Ultimele ramasite ale nepopularului regim basescianist, de inspiratie occidentala neo/liberala, care a adus Romaniei criza economica, austeritatea sociala si subordonarea fata de capitalul multinational, se afla in controlul politic asupra sistemului judiciar si in monopolul asupra magistraturii supreme in statul roman.

Presedintele in exercitiu, Klaus Iohannis, este nu numai un succesor al lui Traian Basescu, ci si mostenitorul ideologiei si sistemului neoliberale ale acestuia. Fostul partid prezidential PDL, al fostului presedinte Basescu, a fost infiltrat, prin fuziune, in PNL, partidul presedintelui Iohannis. In acest mod se explica supravietuirea la varf a puterii nepopularei “democratii liberale”, care si-a schimbat doar chipul, in PNL, si stapanul, in Iohannis. Aceasta este cauza reala a conflictelor ireconciliabile, existentiale dintre Iohannis si PNL, pe de o parte, si Dragnea si PSD, de cealalta parte. Este conflictul, cu final inca necunoscut, dintre o putere decadenta, cuibarita in puterea executiva prezidentiala si puterea judiciara, dar inevitabil condamnata de justitia istoriei, si o noua putere in ascensiune, pro-sociala si pro-Romania, care a fost adusa ca majoritate parlamentara si la guvernare de catre un urias val popular. Presedintele Klaus Iohannis se confrunta cu o slabire dramatica a pozitiei sale de la Cotroceni, ca urmare a conflictele constitutionale pe care le-a generat prin nepunerea in aplicare a hotararilor CCR si a dosarelor penale, ascunse de DNA, de cand era primar la Sibiu.