Vor fi alegeri prezidențiale anticipate?

09/07/2018

Ceasul electoral va fi dat inainte cu un an?

Sa fim lucizi, acesta este singurul viitor posibil dupa revocarea lui Kovesi. Probabil ca aceasta ipoteza, care nu prea mai are loc de intors dupa cartonasele galbene aratate indirect presedintelui Klaus Iohannis de catre CCR si Comisia de la Venetia, pentru joc periculos si faulturi la statul de drept, va lovi PSD in moalele capului. Cel mai mare partid din Romania nu are inca un candidat la alegerile prezidentiale de la anul, spre deosebire de partidele de opozitie PNL si USR. Cu Liviu Dragnea candidat, al carui recurs la recenta sentinta de condamnare la 3 ani si 6 luni cu executare se va judeca probabil chiar in cursul anului electoral 2019, PSD va continua blestemul de a rata pentru a patra oara presedintia. Posibilitatatea unui nou esec PSD la prezidentiale este cu atat mai mare cu cat acesta este dezbinat si in pericol de dezagregare, poate si de fragmentare, dupa plecarea lui Victor Ponta din partid si urmarea lui de catre o serie, inca neterminata, de lideri si parlamentari social-democrati.

Nu spun despre Klaus Iohannis ca ar fi terminat politic, ci doar ca i-a ramas la indemana o singura carte pe care ar putea sa o joace inteligent: demisia, convocarea de alegeri prezidentiale anticipate si inscrierea in cursa pentru revenirea la Cotroceni. Aceasta optiune a devenit vizibila pe 7 iunie, o data cu publicarea in Monitorul Oficial a deciziei Curții Constituționale care îl obligă pe șeful statului să o revoce din funcție pe șefa DNA, Laura Codruța Kovesi, s-a publicat în Monitorul Oficial pe data de 7 iunie. Atunci a fost limpede pentru Klaus Iohannis ca nu mai poate intoarce jocul in favoarea sa in acest mandat si ca poate incerca sa exploateze la maxim erodarea politica a liderului PSD si a partidului sau, cat si a vidului de prezidentiabili credibili si cu sanse, ca profil liderologic si experiential, incercat si probat prin performante in administratia centrala si in politica externa, cele doua praguri de care prin definitie se loveste orice presedinte de republica.

Fereastra de oportunitate pentru ca Iohannis sa-si reinnoiasca in avans mandatul de presedinte (v. si recentul experiment de succes al lui Erdogan) are deschiderea maxima in urmatoarele cateva luni, pana la intrarea in anul alegerilor prezidentiale la termen. Doar pana atunci, stanga poate fi prinsa pe picior gresit. In 2019, cand toate partidele isi cresc si calesc candidatii prezidentiabili, sansele pentru candidatul PNL, Klaus Iohannis, incep sa scada si sortii se pot schimba. PSD se poate repune pe picioare, iar Partidul Pro Romania al lui Victor Ponta, care ramane cel mai competititv prezidentiabil de stanga, care poate sa puna in dificultate in mod real orice candidat de dreapta, ar putea sa creasca amenintator, ca in 2014, si sa-si elimine o parte din slabiciunile de atunci, pe care Iohannis va incerca din nou sa le speculeze, in ipoteza unei noi confruntari in arena prezidentialelor. Parerea mea este ca Iohannis a facut la rece aceasta evaluare, motiv pentru care doua saptamani mai tarziu dupa decizia CCR, si-a anuntat candidatura, pe 23 iunie, pentru un nou mandat. Din cate am dedus din comunicatul de azi al ambasadei SUA, aceasta va intra din nou in joc, de partea candidatului dreptei. Dreapta este singurul spectru politic care pare sa intruneasca conditiile “democratiei liberale” pentru ca un prezidentiabil sa se califice pentru a obtine “bursa” de sprijin geopolitic occidental (american). Oportunitatea prezidentialelor anticipate pentru opozitie pare sa fi fost simtita si de USR, care, azi, dupa anuntul de revocare a lui Kovesi, a declarat ca va avea propriul candidat la presedintie. Daca PSD nu are niciun motiv pentru alegeri parlamentare anticipate, avand in vedere pozitia dominanta obtinuta la ultimele alegeri, din 2016, si majoritatea parlamentara in coalitie cu ALDE, alegerile prezidentiale anticipate ar putea sa fi o momeala pe care Liviu Dragnea sa o muste. Posibilitatea unui reset, general impartasit, pentru un nou inceput prezidential si parlamentar, este reala si mai mare ca oricand. Insa nu poate fi exclusa nici alternativa ca Iohannis sa iasa definitiv din joc, sa fie un “follower” al lui Emil Constantinescu, asa cum s-a exprimat un deputat USR, dezamagit de revocarea lui Kovesi. Toate optiunile sunt pe masa, mai putin cea a mentinerii statu quo-ului prezidential. 

Reclame

Revocarea lui Kovesi a rupt centura de siguranta a consecintelor prezidentiale: Suspendarea si demiterea presedintelui, evitate doar temporar. Conflictul intrastatu-quo-ului prezidential

09/07/2018

Klaus Iohannis a semnat decretul de demitere a Laurei Codruța Kovesi. Decizia a intrat în vigoare

Președintele Klaus Iohannis l-a revocat, din funcție, luni dimineata, pe procurorul sef al DNA, Laura Codruța Kovesi. Probabil pentru a evita adancirea penibilului la care s-ar fi expus daca ar fi facut anuntul personal, decizia de revocare a fost facuta publica de catre purtătorul de cuvânt al Administrației Prezidențiale. Cu toate acestea, consilierul pe probleme de imagine prezidentiala, Mădălina Dobrovolschi, si-a impotmolit declaratia de presa, facuta la Palatul Cotroceni, intr-o ipocrizie grosiera, cand a afirmat, fara sa clipeasca, că ”în executarea deciziei CCR, președintele Iohannis a semnat astăzi decretul de revocare a doamnei Kovesi din funcția de procuror șef DNA”.

De fapt, iesirea anuntului de revocare din cele 30 de zile in care legislatia in vigoare obliga orice institutie sa raspunda la o petitie, de care numai weekendul l-a salvat pe Iohannis de un alt conflict cu legea, sau despre care mai bine zis se poate spune ca l-a speculat, arata o sfidare muta, pana in ultimul moment, din partea sefului statului fata de Constitutie si CCR, care l-au obligat sa-si dea semnatura impotriva protejatei sale, Kovesi. Daca Iohannis ar fi fost stapanit de spiritul preventiv si executoriu pe care Dobrovolschi l-a impins implicit in fata sau de care fac vorbire PNL si USR in primele lor reactii, nu ar fi ajuns la un conflict constitutional ori ar fi semnat fara intarziere revocarea.

Inca de la sfarsitul zilei de vineri (sambata urmand sa se implineasca termenul de raspuns de 30 de zile), se anticipa ca Iohannis provoaca in mod grav si iminent suspendarea si demiterea (ultima ar veni in mod covarsitor, spre deosebire de cazul Basescu). Pentru salvarea in extremis a statului de drept, este de datoria Parlamentului sa intervina si, apoi, a Electoratului, ca ultima instanta de validare. Prin revocarea atat de intarziata, de nedorita si de sfidatoare a lui Kovesi, de cautarea de portite doar-doar nu o va face, cum fara indoiala poate fi considerat un act facut la limita, de frica sanctiunii si nu din responsabilitatea functiei, Klaus Iohannis este departe de a fi indepartat definitiv pericolul suspendarii si demiterii.

Dimpotriva, revocarea a rupt zagazul consecintelor, care vor navali fara putinta de a fi oprite, ca suvoaiele la ruperea unui baraj. Va urma furtuna, suspendarea si demiterea sunt doar temporar evitate, pana cand va fi facuta legatura de cauzalitate incriminatoare intre actele juridice ale lui Kovesi si deciziile politice ale lui Iohannis. Acest lucru il stiu si partidele si rezistentii care il sustin pe omul cu geaca rosie, care cu acea invectiva gratuita de “penali”, pe care a aruncat-o asupra adversarilor politici, asmutind asupra lor statul paralel, s-a antepronuntat si instigat, si in strada si de la tribuna, pentru nerespectarea prezumptiei de nevinovatiei, care este temelia justitiei in orice stat democratic.

Echipele comune de zgomot ale penelistilor lui Orban, useristilor lui Barna si impreunatilor lui Ciolos au inceput agitatia de intimidare si de incetosare pe scena politica. “Referendum pe Justitie/Fara Penali/Sa ramanem impreuna” (Dacian Ciolos), “Implicarea limitată în lupta cu PSD este o strategie falimentară” (Dan Barna), “Președintele a respectat Constituția, PSD o sfidează în continuare” (Raluca Turcan) sunt doar cateva din primele lor mesaje. Iar Kovesi, la plecarea din DNA, instiga ca o revolutionara de Ploiesti: ”Corupția poate fi învinsă. Nu abandonați!” sau face retorica cu false silogisme: “Decretul de revocare lasă un mare semn de întrebare: Va exista o subordonare discreționară a procurorilor șefi față de ministrul Justiției?”. Este limpede ca stau quo-ul prezidential este subminat de conflictul dintre starile de dinainte si de dupa decizia de revocare a lui Kovesi. Daca inainte nu se stia cu certitudine de ce parte se aflau adevarul si falsul in conflictele dintre Liviu Dragnea si Klaus Iohannis, dintre Tudorel Toader si acelasi Klaus Iohannis sau dintre Presedinte si Guvern, stim, in ultimul caz, gratie hotararii CCR si, mai ales, concederii lui Iohannis de a o pune in aplicare, ceea ce este similar cu a recunoaste ca a gresit, ca el este vinovatul, ca adevarul nu s-a aflat si nu se afla de partea Presedintelui Romaniei.


Boala lunga: Demisia ministrului britanic pentru Brexit, David Davis, scuza oficiala a Londrei pentru intarzierea (sau anularea?) iesirii UK din UE

09/07/2018

Ministrul britanic pentru Brexit, David Davis, a demisionat

Boala lunga, moarte sigura, spune un proverb. Cu mai putin de o saptamana inainte de vizita presedintelui american Donald Trump la Londra, o miscare politica aparent surprinzatoare pare sa spele obrazul Guvernului conservator Theresa May pentru tergiversarea, peste limita, a inaintarii in timp util, catre Bruxelles, a propunerilor care sa faca posibila semnarea acordului de Brexit in luna octombrie si iesirea efectiva din UE pe 29 martie 2019.

Ministrul britanic pentru Brexit, David Davis, a demisionat duminică, la două zile după ce premierul Theresa May a obţinut acordul guvernului pentru a propune menţinerea unei strânse relaţii comerciale post-Brexit cu UE, prin introducerea unei zone de liber schimb şi un nou model vamal cu Cei 27, pentru a putea menţine un comerţ „fără fricţiuni” cu continentul.

David Davis, un eurosceptic inflexibil, si-a motivat demisia prin afirmatia potrivit careia propunerile premierului Theresa May nu au din Brexit „decât numele” şi că „nu sunt acceptabile”. Demisia “creierului” negocierilor britanice privind Brexitul ar putea face ca dosarul sa ramana “mort” o lunga perioada de timp, care ar fi pusa si mai mult sub semnul intrebarii in cazul demisiei sau demiterii cabinetului May, o ipoteza foarte probabila in lumea politicienilor, dar si a analistilor politici.

Ciudata este si bascularea de pozitie a premierului May, dinspre sustinerea initiala a unui Brexit cu orice pret (“Brexitul este Brexit”) catre un euroscepticism “inmuiat”, aproape abandonat, cel putin prin comparatie cu demisia de “contrast” a lui Davis, care o pune pe sefa cabinetului la antipodul euroscepticilor. Probabilitatea retragerii fara un acord post-Brexit nu este totusi exclusa, insa daca aceasta nu va avea loc, costurile aventurii britanice vor fi decontate europenilor. O nota de plata, cu cheltuielile de energie, bani si timp, ocazionate de Brexit, va aparea cu siguranta.

Europenii sunt ei insisi angrenati intr-un proces de reformare profunda, in care britanicii nu mai sunt parte, iar jocul de-a “alba-neagra” cu Brexitul pare sa fie unul de incomodare. Sanctiuni de daune interese in caz de razgandire ar putea sa fie luate in calcul. Nu a fost de la inceput o dorinta reala de iesire? Fostul presedinte american Barack Obama sustinuse o “iesire ordonata”. Este greu de crezut ca, in conditiile razboiului comercial cu europenii, presedintele Trump ar putea nutri alte ganduri, in afara celor privind o “bresa” provocata UE, prin Brexit. Poate daca nu cumva intre timp calculele americane s-au schimbat, ramanerea Marii Britanii in dispozitivul UE servind mai bine interesele SUA. Cel putin, pana la definitivarea noii sale “harti” geopolitice si geoeconomice, pe care cu certitudine cartografii geopoliticieni americani au inceput de multisor sa umble cu creioanele.