Revocarea lui Kovesi a rupt centura de siguranta a consecintelor prezidentiale: Suspendarea si demiterea presedintelui, evitate doar temporar. Conflictul intrastatu-quo-ului prezidential

Klaus Iohannis a semnat decretul de demitere a Laurei Codruța Kovesi. Decizia a intrat în vigoare

Președintele Klaus Iohannis l-a revocat, din funcție, luni dimineata, pe procurorul sef al DNA, Laura Codruța Kovesi. Probabil pentru a evita adancirea penibilului la care s-ar fi expus daca ar fi facut anuntul personal, decizia de revocare a fost facuta publica de catre purtătorul de cuvânt al Administrației Prezidențiale. Cu toate acestea, consilierul pe probleme de imagine prezidentiala, Mădălina Dobrovolschi, si-a impotmolit declaratia de presa, facuta la Palatul Cotroceni, intr-o ipocrizie grosiera, cand a afirmat, fara sa clipeasca, că ”în executarea deciziei CCR, președintele Iohannis a semnat astăzi decretul de revocare a doamnei Kovesi din funcția de procuror șef DNA”.

De fapt, iesirea anuntului de revocare din cele 30 de zile in care legislatia in vigoare obliga orice institutie sa raspunda la o petitie, de care numai weekendul l-a salvat pe Iohannis de un alt conflict cu legea, sau despre care mai bine zis se poate spune ca l-a speculat, arata o sfidare muta, pana in ultimul moment, din partea sefului statului fata de Constitutie si CCR, care l-au obligat sa-si dea semnatura impotriva protejatei sale, Kovesi. Daca Iohannis ar fi fost stapanit de spiritul preventiv si executoriu pe care Dobrovolschi l-a impins implicit in fata sau de care fac vorbire PNL si USR in primele lor reactii, nu ar fi ajuns la un conflict constitutional ori ar fi semnat fara intarziere revocarea.

Inca de la sfarsitul zilei de vineri (sambata urmand sa se implineasca termenul de raspuns de 30 de zile), se anticipa ca Iohannis provoaca in mod grav si iminent suspendarea si demiterea (ultima ar veni in mod covarsitor, spre deosebire de cazul Basescu). Pentru salvarea in extremis a statului de drept, este de datoria Parlamentului sa intervina si, apoi, a Electoratului, ca ultima instanta de validare. Prin revocarea atat de intarziata, de nedorita si de sfidatoare a lui Kovesi, de cautarea de portite doar-doar nu o va face, cum fara indoiala poate fi considerat un act facut la limita, de frica sanctiunii si nu din responsabilitatea functiei, Klaus Iohannis este departe de a fi indepartat definitiv pericolul suspendarii si demiterii.

Dimpotriva, revocarea a rupt zagazul consecintelor, care vor navali fara putinta de a fi oprite, ca suvoaiele la ruperea unui baraj. Va urma furtuna, suspendarea si demiterea sunt doar temporar evitate, pana cand va fi facuta legatura de cauzalitate incriminatoare intre actele juridice ale lui Kovesi si deciziile politice ale lui Iohannis. Acest lucru il stiu si partidele si rezistentii care il sustin pe omul cu geaca rosie, care cu acea invectiva gratuita de “penali”, pe care a aruncat-o asupra adversarilor politici, asmutind asupra lor statul paralel, s-a antepronuntat si instigat, si in strada si de la tribuna, pentru nerespectarea prezumptiei de nevinovatiei, care este temelia justitiei in orice stat democratic.

Echipele comune de zgomot ale penelistilor lui Orban, useristilor lui Barna si impreunatilor lui Ciolos au inceput agitatia de intimidare si de incetosare pe scena politica. “Referendum pe Justitie/Fara Penali/Sa ramanem impreuna” (Dacian Ciolos), “Implicarea limitată în lupta cu PSD este o strategie falimentară” (Dan Barna), “Președintele a respectat Constituția, PSD o sfidează în continuare” (Raluca Turcan) sunt doar cateva din primele lor mesaje. Iar Kovesi, la plecarea din DNA, instiga ca o revolutionara de Ploiesti: ”Corupția poate fi învinsă. Nu abandonați!” sau face retorica cu false silogisme: “Decretul de revocare lasă un mare semn de întrebare: Va exista o subordonare discreționară a procurorilor șefi față de ministrul Justiției?”. Este limpede ca stau quo-ul prezidential este subminat de conflictul dintre starile de dinainte si de dupa decizia de revocare a lui Kovesi. Daca inainte nu se stia cu certitudine de ce parte se aflau adevarul si falsul in conflictele dintre Liviu Dragnea si Klaus Iohannis, dintre Tudorel Toader si acelasi Klaus Iohannis sau dintre Presedinte si Guvern, stim, in ultimul caz, gratie hotararii CCR si, mai ales, concederii lui Iohannis de a o pune in aplicare, ceea ce este similar cu a recunoaste ca a gresit, ca el este vinovatul, ca adevarul nu s-a aflat si nu se afla de partea Presedintelui Romaniei.

Reclame

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: