UK: Emo Brexit, un nou afect insular pentru manipularea divortului geopolitic de continent. Prea multe emoticoane, prea putina rationalitate

Brexitul curat este Brexit. Fara emoticoane.

Dislocarea geopolitica a insulelor Marii Britanii din constructia comunitara europeana este fara indoiala o agresiune pe edificiul continental. Dar cum in orice criza exista o oportunitate, putem spune ca Brexitul ofera cauza si contextul cele mai bune pentru o reformare care sa aduca mai multa stabilitate si performanta Uniunii Europene.

Dar oare Brexitul va aduce si pentru Marea Britanie mai multa valoare adaugata? Oricat am intoarce si am suci pe toate fetele scenariile probabile, niciun raspuns nu este incurajator. De aici, o alta intrebare. De ce oare elita britanica, care are drept nucleu capii industriei financiare, a ales sa decida aventura Brexit, ale carei riscuri strategice sunt comparabile cu cele ale unui naufragiu in necunoscut, departe de civilizatia unde si-a adjudecat cele mai mari avantaje competitive si pentru care dupa Brexit nu se intrevede niciun substitut comaparabil? Cel putin, nu pe termen scurt si mediu, timp in care nici lumea nu va sta pe loc. Brexitul devine si mai de neinteles pentru o economie suprafinanciarizata, ale carei produse au fost si cele mai competitive pe continentul european, dar care prin ruperea de Europa va risca o confruntare cu efectele perverse ale unei economii de tip monoproductie.

Raspunsul rational ar fi ca initiatorii “ Brexit” au avut de la inceput in intentie iesirea de jure din constructia europeana si ramanerea de facto. Derobarea de obligatiile de stat membru al UE simultan cu pastrarea doar a drepturilor comunitare nu ar fi posibil de obtinut decat prin manipularea geopolitica de catre britanici a divortului de europeni. Pare greu de crezut ca asemenea avantaje unilaterale, care ar intari pozitia UK si ar slabi-o pe cea a UE, ar mai putea sa fie obtinute in zilele noastre prin manipulare. Totusi, istoria Imperiului Britanic consemneaza reusite ale unor manipulari si mai mari, care, desigur, au adus multa aroganta pentru manipulatori si aprecieri deloc magulitoare pentru manipulati, suficiente se pare pentru a incerca si o manipulare geopolitica a Brexitului.

A divorta de Bruxelles doar in acte, urmarind obtinerea libertatii de actiune matrimoniala (dar mai ales patrimoniala!) pentru a profita nesanctionata de un “ménage a trois” prin aducerea unui tert (Washingtonul sau oricine altcineva) in patul sau caminul conjugal, care l-ar transforma in  “trijugal”, ar fi o inacceptabila bigamie. Dar, practic, la asa ceva vrea sa ajunga Londra, prin manipularea simultana a Brexitului si post-Brexitului, doua situatii distincte si consecutive care cer negocieri separate, tot asa cum sunt un certificat de divort si un eventual acord privind relatiile viitoare, care nu pot fi inscrise pe aceeasi bucata de hartie.    

Exista mai multe dovezi ca Brexitul este o tentativa de manipulare a renegocierii acordului Marii Britanii cu Uniunea Europeana, dupa modelul renegocierii NAFTA de catre SUA, in scopul obtinerii de avantaje unilaterale. Una ar fi tergiversarea activarii articolului 50 din Tratatul UE, despre care, in treacat spus, trebuie avut in vedere ca el ar trebui lasat liber sa-si produca efectele si ca Bruxellesul ar trebui sa-si vada nestingherit de ale lui, indiferent cand sau daca se va produce Brexitul, si ca orice costuri suplimentare, determinate de eventuala amanare sau anulare, vor fi in contul celor care au declansat aventura si marea manipulare.

Alta ar fi dorinta britanica de a pastra intact statu quo-ul comunitar al frontierei inter-irlandeze, in urma Brexitului. Se uita sau se ignora abominabilul britanic – regicidul, unica lovitura de stat din istoria Angliei, prin uciderea regelui Charles I, si genocidul impotriva irlandezilor, prin masacrul de la Drogheda, ambele faradelegi comise de Oliver Cromwell, in 1649, anul Marii Terori si al inceputurilor epurarilor, de inlocuire a clasei nobiliare catolice cu una formata din protestanti englezi si scotieni. Daca Regatul Unit ar fi cu adevarat democrat, ar permite ca provincia sa Irlanda de Nord sa ramana in UE. Industria financiara britanica, care vrea  “independenta” si a pornit toata tevatura Brexit, nu se afla la Belfast, ci in City of London.

Ar fi una din necesarele reparatii si recredibilizari de dupa sangeroasele manipulari istorice, in urma carora Anglia secolului al XVII-lea a fost singurul stat in care infrangerea monarhiei nu a insemnat disolutia politica, ci chiar intarirea coeziunii statale si re-perpetuarea ereditara a pozitiilor de putere, a monarhiei restaurate si feudalitatii castelor lorzilor si titlurilor nobiliare (v. recentul caz scandalos al afroamericanei Meghan Markles, “innobilata” drept “Ducesa de Sussex” si “Ducesa inimilor”, prin care un complex de inferioritate, se pare atroce, a uzurpat memoria printesei Diana, supranumita popular, nu mediatic, “Printesa Inimilor”).

Cum esenta manipularilor este psihologica, cea mai noua dovada ca Brexitul are o asemenea natura este ca Jermy Hunt, noul ministru de externe britanic, care probabil a obtinut note mai mari la manipulare decat predecesorul Boris Johnson, a carei operatiune de manipulare “Skripal” a esuat lamentabil, a evocat posibilitatea unui Emo Brexit, ca un ultim argument aruncat in balanta negocierilor cu europenii, pentru a o inclina in favoarea britanicilor. Marti, aflat la Paris, Hunt a afirmat ca doar președintele rus Vladimir Putin s-ar bucura de absența unui acord cu Uniunea Europeană în privința Brexit. “Dacă sfârșim fără acord, doar Putin se va bucura”, a declarat noul ministru de externe britanic. “Cred că, dacă privim agresiunea rusească, trebuie să recunoaștem că este un moment foarte instabil al istoriei. Există Crimeea, există arme chimice pe străzile Angliei care, considerăm noi (considera, dar nu este sigur, n.m), au fost autorizate de Rusia”, a declarat Jeremy Hunt, in vaditul efort de a supralicita antirusismul geopolitic al Marii Britanii, de care incearca sa contamineze si Europa. “(…) Dar ceea ce mă îngrijorează cel mai mult e că (un Brexit fara un acord) poate schimba sentimentul britanicilor față de Europa, cu un impact profund asupra parteneriatului nostru internațional. Este un moment foarte, foarte important, istoric”, a avertizat ministrul britanic, în franceză, ignorand sau minimalizand posibilitatea ca respectivul acord poate fi oricand incheiat dupa iesirea din UE.

Jeremy Hunt a reluat tiradele manipulative despre un Emo Brexit, miercuri, la Viena, unde s-a aflat in vizita. El s-a aratat îngrijorat de riscul unui “divorţ agitat” cu Uniunea Europeană, în absenţa progreselor în negocierile privind ieşirea Marii Britanii din blocul comunitar, cu numai trei luni înaintea încheierii prevăzute a acestora. Un eşec ar duce la o ruptură brutală a legăturilor comerciale cu UE la finalul lui martie 2019 si ar avea “un impact profund asupra relaţiilor dintre Marea Britanie şi ţările Uniunii Europene pentru o generaţie”, a estimat oficialul britanic. “Riscul unui divorţ agitat este real, ceea ce ar fi o enormă eroare geostrategică”, a mai spus Jeremy Hunt după o întrevedere cu omologul austriac, Karin Kneissl, Austria asigurand în prezent preşedinţia semestrială a Consiliului Uniunii Europene. “La final, însă, rezultatul acestor negocieri va privi ţările europene care i-au dat mandatul Comisiei”, a aruncat Hunt sageti emotionale si in directia “celor 27”, în contextul în care Londra a fost acuzată că încearcă să le fisureze consensul. O campanie de “Emo Brexit” in toata regula, care isi cauta cu obstinatie fereastra Overton, prin care europenii sa fie obisnuiti cu ceea ce este inacceptabil. „Brexit este Brexit”. Si atat. Restul sunt emoticoane (hard, soft, agitat etc.).