Autostrada de mijloc: Comunitarismul liberal

Foto: Dupa Andreas Stamate, Misterioasa şi greu definibila cale de mijloc, mises.ro

Ostilizarea initiativei publice si initiativei private si antagonizarea comunitarismului si liberalismului, despre care remarc cu ingrijorare ca sunt tot mai frecvente,  exprima o mare si contraproductiva confuzie ideologica.

Liberalismul pur poate insemna, dupa cum am vazut pana cand ne-am saturat, in ultimele trei decenii, „libertatea” hotiei, jafului, colonizarii, in general „libertatea” scopului care scuza mijloacele.

La fel, comunitarismul absolut sau colectivismul a insemnat comunism, dupa cum am vazut vreme de peste patru decenii, cu griparea masinii economice si absenta drepturilor omului. 

Exaltarea initiativei private poate insemna, de asemenea, defavorizarea, surghiunirea, atacarea interesului public.

Cheia este calea de mijloc intre initiativa privata si initiativa publica, intre liberalism si comunitarism. O cale de mijloc nu sub forma unei linii rigide, ci a unui culoar mai larg, a  unei autostrazi, daca este mai sugestiv, care sa permita o flexibilitate a circulatiei si inaintarii, mai aproape de stanga sau mai aproape de dreapta, in functie de obstacolele parcursului.

I-as spune comunitarism liberal, in ideea ca interesul comunitar trebuie sa primeze intotdeauna, iar relatiile in interior si exterior sa fie liberale. Nu invers. De aceea, ordinea sau topica comunitarism liberal mi se pare mai potrivita decat cea de liberalism comunitar. Cele doua definitii nu inseamna acelasi lucru, diferentele sunt de prioritate si restrictie.

Atat comunismul cat si liberalismul au mai provocat o contradictie artificiala, intre elita si masa, care, de asemenea, poate fi solutionata in comunitarismul liberal, in sensul ca votul masei sa nu mai fie in orb, ci educat de tehnocrati si experti independenti, iar arbitrul intre masa si elita sa fie interesul comunitar.

Cred ca bunastarea publica este mai importanta decat cea a unui grup restrans, ca si initiativa publica poate crea locuri de munca, chiar mai multe decat initiativa privata, ca initiativa publica trebuie sa se ocupe de educatie si sanatate pentru toti, pana la un nivel mediu, acceptabil. Initiativa privata fara control public duce la egoism, lacomie si inimaginabile ilegalitati pentru obtinerea profitului cu orice pret.

Cred ca mai uitam un lucru cand in mod eronat se abordeaza sectorul privat ca ceva sacrosanct, care ar trebui sa se sustraga controlului public sau dreptului national. Ca, de fapt, nenumaratele proprietati private, mai mici sau mai mari, sunt parti/bucati din resursa nationala, din proprietatea globala a tarii, din ceea ce numim avutia nationala (Adam Smith a spus-o!). Ori, daca ne referim la resursele teritoriala si demografica, aceste entitati private fac parte din suprafata si populatia Romaniei, acesti ultimi doi indicatori sintetici fiind exclusiv nationali, in toate tarile lumii.