La un pahar de Stalinskaya. Cu lamaie si gheata

14/08/2018

La libertatea totala de exprimare a autorului, cu cele mai defaimatoare adjective la adresa stangii (LND), dar, surprinzator, de aceasta data si cu cele mai ireale acuzatii la adresa dreptei (KWI), ar trebui sa nu existe nicio cenzura pentru orice punct de vedere nonconform. Asa ar fi corect, o pozitie a sanselor egale de comunicare (cel putin la acest articol al autorului, care a spus ce a avut de spus fara sa fie inhibat de criterii ideologice sau de publicare). Deci, sa incercam sa spunem ce avem de spus…

Unu. Doar prescurtarea “Dl” din capul articolului e acceptabila. Restul scriiturii nu da pe dinafara de desteptaciune. Superioritatea inchipuita a autorului este gaunoasa. Sa explicam: Nu are nicio noima comparatia puciului din august 1991 de la Moscova cu protestele violente din august 2018 de la Bucuresti, despre care autorul sustine cu vehementa ca nu au fost o tentativa de lovitura de stat. Dimpotriva, e ca si cum ai vorbi de funie in casa spanzuratului. Unii pot intelege, si chiar se induce implicit, ca tentativa de puci a fost si mitingul “Diaspora”. Nu e nicio subtilitate in a pricepe ca nu se pot compara merele cu perele. Dar cand compari un eveniment de la Moscova cu un altul de la Bucuresti, inseamna ca ele chiar pot fi comparate, ca au aceiasi natura, pentru care se poate folosi aceiasi unitate de masura. Ca ce a fost la Moscova, tentativa de puci militar, a fost si la Bucuresti, dar paramilitar, prin presiunea strazii. Probabil fara sa fi vrut (poate un semn de batranete!), gura lui Vladimir Tismaneanu adevar a grait!

Doi. Criticile autorului la adresa presedintelui Iohannis sunt in mod clar imbibate de ranchiuna. Sa explicam: Autorul a fost consilier prezidential al fostului presedinte Traian Basescu, pozitie care i-au conferit influenta si putere, o greutate extraordinara cuvantului, in administratia prezidentiala si guvernamentala (cand si ultima era de dreapta). Autorul a sperat, dupa cum s-a vazut in final neintemeiat, ca va fi indispensabil si in administratia Iohannis, intr-o pozitie sau alta. A ignorat ce atentiona fostul presedinte francez Charles de Gaulle, ca cimitirele sunt pline de oameni care se credeau de neinlocuit! Faptul ca, in prezent, cand suna de la Washington la Bucuresti nu i se mai raspunde cu binecunoscuta slugarnicie adminstrativa “Sa traiti dom’le consilier prezidential!” a creat o frustrare, care a venit la pachet cu ranchiuna. D’aia zic, ati scris ca un consilier prezidential, dar cum v-ati amintit ca nu mai sunteti, a venit ranchiuna… Acum, dupa ce am spus ce am avut de spus, pot sa-mi aprind un trabuc si sa-mi torn o tarie, precum Churchill, dar nu un whisky, ci o vodka. Stalinskaya. Cu lamaie si gheata.

http://www.contributors.ro/reactie-rapida/dl-klaus-iohannis-intre-lapsus-si-omisiune/

PS/NB: Acest text, in asteptare pe Contributors.ro, se vrea o replica de idei, de stil si de comunicare nediscriminata, la textul lui Vladimir Tismaneanu (v. link).

Sfanta portie de responsabilitate: Ideologia si influentatorii protestelor violente: Anchetarea instigatorilor anarhisti. Cuvintele au consecinte

14/08/2018

Trotkismul ideii de proteste “permanente”, ca reflex al criminalei revolutii “permanente “, este desuet istoric si revoltator ca actualitate. Se pare insa ca acolo unde naravul este din fire, nu este nici lecuire.

De neinteles este si confuzia dintre curajul politic si curajul civic. Discrepanta dintre ele este prapastioasa, de necomparat si de netrecut, intre responsabilitatea sociala suprema, care implica un pluralism de idei, interese si riscuri, de o parte, si marunta grija egoista a unui individ pentru propria individualitate, cu idei fixe, interese unilaterale si riscuri pe care nu le conjuga decat la persoana I singular, de cealalta parte.

Asa se explica transformarea radicala a unui intelectual civic vocal si temerar, pe care nu l-a ales nimeni si care nu raspunde de nimic, la care acutele si teribilismul sunt un “lux” pe spezele proprii, intr-un politician prudent si echilibrat, cand ajunge intr-o pozitie de inalta magistratura politica, poate chiar suprema. Nu ma indoiesc ca sesizati diferentele de pozitie si responsabilitate, de cunoastere a tabloului general, nu doar a unei particele din el, de unde si specificitatea discursului sau deciziilor, pe care nu le intelegm intotdeauna.

Cat despre “societatea deschisa”, ideile din secolul trecut ale lui Karl Popper, care si el s-a sucit de la marxism la liberalism, ca nu poti sa nu te intrebi cand a avut dreptate (iar cine a gresit o data poate gresi si alta data), nu le mai gasim nicaieri in secolul nostru. Nici macar unde liberalismul a avut perioada de glorie, loc sau locuri in care acum nationalismul si protectionismul fac legea, inchizand si ferecand societatea. Sa fim realisti si sa recunoastem, liberalismul din prezent sufera de acelasi sindrom al societatii asediate ca si comunismul din trecut.  

Dar ceea ce ma uimeste cel mai mult este faptul ca faceti o comparatie intre puciul esuat din august 1991 de la Moscova si protestele violente din august 2018 de la Bucuresti. Sa fie, oare, vorba de o scapare a subconstientului de sub cenzura constientului, cand recunoasteti implicit ca in vinerea neagra a democratiei si statului de drept a fost o tentativa paramilitara de lovitura de stat? A existat o asteptare, la Vladimir Tismaneanu, pentru asa ceva, iar pentru faptul ca nu s-a intamplat va varsati naduful pe presedintele Klaus Iohannis? Nu-mi vine sa cred, desi ar trebui, pentru ca ideile premergatoare si din timpul mitingului “Diasporei” (un furt de identitate colectiva!) de nimicire a imaginii Guvernului, de ideologizare a “revolutiei” si de instigari de cea mai neagra propaganda (“nu va lasati amagiti!”), ori de exultari la ganduri despre succesul unui eveniment (“vor cadea masti!”), dar care nu a avut loc, le-ati exprimat cu maxima claritate. Dar, pentru a va lua meritata portie de raspundere, va fi nevoie, probabil, de o ancheta care sa va citeze si de un proces. Cum nimeni nu e deasupra legii si atatia au fost inculpati si condamnati, nu ati avea niciun motiv onorabil sa nu va prezentati in fata justitiei. Ceea ce sanctionatoriu ati spus despre altii, trebuie sa va asumati si in ceea ce va priveste: Cuvintele au consecinte!            

http://www.contributors.ro/reactie-rapida/dl-klaus-iohannis-intre-lapsus-si-omisiune/