Doua palarii ale aceleiasi Marii: “Fake news” si “political correctness” (inhibitori libera exprimare)

24/08/2018

Cred ca cei doi jurnalisti care l-au desfiintat politic pe Hollande cu cartea „Un presedinte nu trebuie sa spuna asta” au fost niste ipocriti, robi ai „corectitudinii politice”. Un lider politic suprem, daca mi se ingaduie sa spun asa, despre care chiar cred ca exista si in democratie (ma gandesc la Basescu si Iohannis), este infinit mai nepotrivit pentru magistratura de presedinte decat o persoana onesta si sincera, careia nu ii este frica sa spuna adevarul.

Corectitudinea politica este pentru sclavi, este lantul cu care cel puternic il leaga pe cel slab. Multi cred in mod fals ca Trump este un non-corect politic, dar daca analizam cu atentie blocada comunicarii pe care acesta o realizeaza cu „fake news”, ne dam seama ca succesorul lui Obama foloseste doar o alta tactica, o alta fata a strategiei corectitudinii politicii, la fel de inhibanta si de ostila libertatii de exprimare.

Pe Hollande l-am perceput drept un om cinstit, loial intereselor francezilor, care prin situatiile aparent non-conforme nu a incercat decat sa faca din raul inevitabil unul cat mai mic posibil. Cred ca unele abordari hollande-iene din cartea la care m-am referit pot fi deasemenea niste lectii ale puterii. De pilda, mi s-au parut extrem de comparabile cu situatiile de la noi doua aprecieri sau definitii ale lui Hollande: (1) despre Justitia franceza, pe care o caracterizeaza ca „o institutie a lasitatii”, in care toti procurorii se ascund dupa jocul de-a „virtuosul”; (2) despre Partidul Socialist Francez, pentru care considera ca „este necesar un act de lichidare”, un „hara-kiri” (probabil pentru ca partidele socialiste si-au incheiat destinul istoric, si aici pacatuiesc prin generalizare, dar pentru care cred ca viitorul ma va absolvi).

 https://adriannastase.ro/2018/08/24/lectiile-puterii/


O cerere lituaniana starneste reprosuri, emotii si controverse: Discutarea de catre Uniunea Europeana si Israel a problemei terorismului international

24/08/2018

Benjamin Netanyahu, in vizita in Lituania

Crimele teroriste nu se prescriu, iar teroristii trebuie urmăriti pana la capatul pamantului, precum hitleristii. Cu teroristii nu se negociază, mai spun istoria si actualitatea. Aceste lucruri le stie si premierul lituanian Saulius Skvernelis, a cărui cerere ca Uniunea Europeană să discute problemele terorismului international cu Israelul starneste reprosuri, emotii si controverse. De ce cu evreii si nu cu arabii si islamicii, care sufera in masa si teritorial de pe urma terorismului? De ce nu cu popoarele si tarile care prin unitate si solidaritate chiar pot face un cerc de otel in jurul terorismului? Suspiciunile reciproce de terorism si chiar acuzatiile directe de terorism pe care statele din Orientul Mijlociu le nutresc si le arunca unele spre altele bantuie furtunos regiunea. Insa, de departe, Israelul are cea mai proasta reputatie (v. teatrul si evenimentele din Siria).     

Saul Skvernelis si-a facut cunoscuta cererea vineri, in a doua zi a vizitei de patru zile la Vilnius a premierului israelian Benjamin Netanyahu. El a declarat ca Lituania doreşte să iniţieze discuţii între miniştrii de interne ai UE şi Israel referitoare la ameninţarea teroristă, în contextul tensiunilor privind Iranul şi conflictul palestinian. Skvernelis a precizat că a discutat despre această iniţiativă cu omologul său israelian Netanyahu, a carei vizita în Lituania vizeaza consolidarea relaţiilor bilaterale şi obţinerea de sprijin pentru interesele Israelului în Orientul Mijlociu.

Lituania, despre care se crede ca este una dintre tarile europene comunitare cele mai apropiate de Israel, a mai avut o initiativa asemanatoare in decembrie anul trecut, in urma careia premierul Netanyahu a fost invitat la Bruxelles pentru o întâlnire cu miniştrii de externe ai UE. Premierul lituanian a reiterat că Lituania susţine neabatut poziţia UE privind soluţia a două state în conflictul palestinian, statutul Ierusalimului şi acordul nuclear iranian, însă doreşte un dialog mai direct între europeni şi israelieni, pentru “gasirea de compromisuri în probleme internaţionale complexe”. Privind noua cerere a Vilniusului nu a fost inca nimic stabilit. Ea va depinde de reacţia Bruxellesului şi a capitalelor din Europa de Vest, care sunt critice faţă de Israel pentru ocuparea de catre acesta a teritoriului istoric palestinian si pentru regimul israelian de apartheid si respresiune impotriva palestinienilor.


“Autoritarismul” de leadership al Romaniei: Liderul PSD Liviu Dragnea este determinat in privinta integritatii intereselor Romaniei. Petrecerea s-a terminat, de acum incolo consumatia se plateste

24/08/2018

„Acum şi România are un lider autoritar/Dragnea ține țara în strânsoarea feudală” (media occidentala)

Ziarul olandez de Volkskrant s-a alaturat, joi, corului occidental de detractori si fake news-uri la adresa lui Liviu Dragnea, pentru ca acesta a pus piciorul in prag, incercand sa opreasca unele multinationale sa mai loveasca in interesele statului roman. Dragnea si-a asumat sarcina, din programul PSD de guvernare, ca, atata timp cat se va afla in functiile care i-au fost incredintate prin vot, va face tot posibilul ca romanii sa fie cei care beneficiaza in primul rand de resursele Romaniei.

Angajamentul “România First!” al lui Liviu Dragnea a fost ca un dus rece pentru unele companii multinationale discretionare, care au confundat România cu o colonie a Occidentului. Ca reactie, o serie de publicații mari occidentale, Washington Post, Le Monde, Televiziunea publică germană etc. si-au folosit scrisul, vocea si imaginea in ultimele zile pentru a pune la colt România pentru românism si suveranism, pedaland pe mitologiile autoritarismului si iliberalismului.

De Volkskrant a deschis prima pagină a uneia dintre ediţiile tipărite cu presedintele PSD, Liviu Dragnea, titrând că „Acum şi România are un lider autoritar”. Articolul este demonic si retoric, brodat pe canavaua coruptiei excesive. Acest motiv culpabilizator, invocat la unison de presa occidentala, pare iesit din laboratoarele Tavistock UK si SUA, de influentare a psihologiei comportamentale, spalarii pe creier si indoctrinarii. Publicatia olandeza inventeaza, precum suratele sale occidentale, un context abominabil ideologic si politic, in care plaseaza Romania. „Afaceristul-politician Liviu Dragnea are România în strânsoarea sa feudală. Cum a reuşit asta?”, sustine autorul olandez. Distorsionarile sale capata accente defaimatoare si agresive, afirmand că „în timp ce românii ies în stradă împotriva corupţiei, Liviu Dragnea îşi aşteaptă şansa de a deveni preşedinte. El este de mult timp cunoscut drept simbolul culturii politice putrede din ţara sa”. Adevărul despre “autoritarismul” lui Liviu Dragnea este ca acesta este autoritar si determinat in privinta integritatii intereselor Romaniei. Este corect si responsabil sa i se spuna Occidentului ca petrecerea s-a terminat si ca de acum incolo consumatia se plateste. La pretul zilei (evreieste).