Post PSD: Inovarea esichierului politic

13/09/2018

Scena vechiului teatru antic elen din Siracuza

Despre hegemonia PSD la trecut. Voi scrie despre PSD la trecut. In curand, vom vorbi despre post PSD. Fie ca sfarsit al “celui mai mare partid din Romania”, expresie care probabil prin scindare nu isi va mai avea niciodata un corespondent pe esichierul politic, fie ca o regresie mai lunga sau mai scurta, dar ireversibila, pana la disparitia istorica.

Ultima relicva a partidelor de masa. PSD a fost ultimul partid de masa din istoria politica a Romaniei. O sechela a comunismului, la umbra careia nu putea sa mai creasca niciun alt partid de stanga, iar niciun partid de dreapta nu mai putea sa castige alegerile cu scoruri mamut cum o facea PSD. Aceasta eclipsare prin statura-i goliata, i-a adus PSD-ului aversiuni ambivalente, si din interiorul stangii, dar, mai ales, dinspre dreapta, inapta sa castige alegerile si sa mai ajunga, astfel, la guvernare.

Cauza scindatoare a PSD. Raspunsul la taberele deja constituite in PSD, intre care nu exista cale de coabitare, va fi inevitabila scindare a partidului, in doua sau mai multe parti. Scandalul declanșat în Statele Unite de publicarea in The New York Times a unui editorial al ”Rezistenței” din interiorul administrației Trump, care își are originea într-o deficiență a sistemului american, potrivit lui Leonid Bershidsky, de a refuza recunoașterea existenței mai multor tabere în același partid (in partidul republican, dar nici cel democrat, din opozitie, nu este imun la aceasta afectiune sistemica) isi are o copie aproape fidela in Romania, in Guvernarea Dragnea. La dimensiunile enorme ale PSD si ale lipsei de comunicare interna, nu aveau cum sa nu apara curente subterane, care sunt gata sa explodeze.

Un viciu de fond. Esichierul politic a avut un viciu de fond, a cuprins ceea ce se pot numi partide disproportionale, din punct de vedere al tintelor si aderentelor electorale. Orice partid din aceasta alcatuire dezmembrativa a unitatii sociale se adresa cvasi/exclusiv sau cu preponderenta unei clase sau categorii sociale, neglijandu-le pe toate celelalte. Polarizarea era astfel garantata.

Disproportionalitatea stangii (PSD): “Cei multi”. Social-democratia si stanga in general s-au adresat mai mult sau mai putin speculativ, poate ca in ultimul caz a fost vorba de o necesitate obiectiva intr-o anumita etapa istorica, de saracie endemica si analfabetism de masa, “celor multi”. Am in vedere istoria seculara a social-democratiei, care s-a lansat la sfarsitul secolului al XIX-lea, apoi s-a scindat, din ea desprinzandu-se aripa bolsevica/comunista (in Rusia, in 1903), devenind o formula partidista de stanga de sine statatoare. Cele doua doctrine si ideologii s-au infruntat pana aproape de zilele noastre, cand comunismul european s-a prabusit si a iesit din istorie. Inevitabil, social-democratia a preluat electoratul comunismului, dar si unele obiceiuri.

Disproportionalitatea dreptei (PNL): “Cei putini”. Disproportionale sunt si partidele de dreapta, elitiste, intelectuale, si prin acestea mai arogante si la fel de disproportionale prin tintele si aderentele electorale. Foarte probabil ca PNL se afla si el in apropierea sorocului istoric, de a parasi scena politica, dupa ce mai inainte au facut-o neoliberalismul si liberalismul. Locurile partidelor disproportionale vor fi luate de partidele proportionale, care se vor adresa proportional diverselor clase si categorii sociale, corespunzator ponderilor sociale ale acestora.

Doua pacate grave: internationalism si supranationalism. Stanga si dreapta au mai avut doua pacate la fel de grave pentru societatea romaneasca si statul roman, internationalismul de/la stanga si supranationalismul de/la dreapta. Cititorul atent a observat probabil deja ca am evitat sa folosesc vechea sintagma dihotomica stanga-dreapta, care aduce polarizare, lupta de clasa si razboi politic, in forme noi, dar la fel de ascutite ca cele vechi. Este meritul presedintelui francez Emmanuel Macron de a fi schimbat abordarea, dinspre polarizare si disproportie, spre pozitii de centru si proportionale.

Caducitatea esichierului dupa reguli militare. Daca vom reflecta asupra termenului de eșichier, vom constata cu surprindere ca sensul lui militar, de dispunere segmentata, pe randuri cu intervale intre ele, a fost preluat si in dispunerea partidelor politice pe ceea ce numim scena politica sau esichier politic. Dispunerile frontale si/sau laterale sunt confrontationale. Sa ne mai intrebam care este sursa razboiului politic si social perpetuu la care asistam neputinciosi?

Inovatie: esichierul politic concentric. Este nevoie de o altfel de dispunere pe esichierul politic, de o grupare a tuturor partidelor spre centrul scenei, de o dispunere circulara sau de masa rotunda, fara laturi si colturi. Aceasta inovare a esichierului politic va trebui sa cuprinda numai partide nationale, o compozitie eventual legiferata, abandonand definitiv internationalismul si supranationalismul.

Partidele proportionale. Comparativ cu caducii polarizanti social-democrati si liberali, noua generatie de partide va trebui sa se caracterizeze, in afara caracterului fundamental national mentionat, prin proportionalitate. Partidele nationale proportionale sunt cele care nu mai au drept tinta una sau mai multe clase sau categorii sociale, ci totalitatea structurii sociale, corespunzator ponderii fiecarei componente, cu cerinte de etapa specifice, cu diviziuni pe sexe, varste si rezidente. Diferentierile de etapa dintre partide, de obicei pe ciclul de guvernare urmator, vor fi date de focalizarea pe una sau alta din prioritatile majore ale societatii in etapa care urmeaza (securitate, investitii productive, infrastructura, educatie, sanatate, locuinte, nivel de trai, mediu etc.), pentru care partidele vor veni cu propuneri si solutii in campania electorala si pe care electoratul le va selectiona si valida in alegeri.

“Ambidextria” corpului social si “biemisfericitatea” capului politic. Pentru a intelege mai bine necesitatea si utilitatea partidelor nationale de centru si proportionale, sa facem un scurt exercitiu de imaginatie si de comparatie intre corpul biologic si corpul social si intre capul fizic, cu cele doua emisfere cerebrate, si capul politic, care comanda ambele parti, stanga si dreapta, ale corpului social. Un corp biologic care este ciung sau este servit numai de un brat, indiferent din ce motiv, neurologic sau fizic, este un corp handicapat, care functioneaza infranat, cu jumatate din capacitatea unui om normal. La fel, cand una sau alta din cele doua emisfere cerebrale este blocata, se poate vorbi de un handicap. Similar se pune problema si pentru un corp social si capul sau politic. A functiona numai cu o parte a corpului social sau a capului politic, ori, si mai grav sau si mai de neinteles, functionarea unei parti impotriva celeilalte este o cale spre autodistrugere si colaps. In concluzie, nu putem functiona ca un corp social-politic handicapat, cu un singur brat sau o singura emisfera cerebrala.

Democratie participativa si unitate de guvernare. Cred ca aceasta este una din problemele pe care le uitam imediat a doua zi dupa alegeri. Cand opozitia nu se simte legata si obligata de rezultatul alegerilor si incepe obstructionarea guvernarii si, pe fond, ignorarea sau chiar insultarea vointei electoratului. Si aici lucrurile dupa asteptata inovare a sistemului politic ar trebui sa fie foarte clare si obligatorii. Democratia trebuie sa se manifeste din plin in luarea deciziilor guvernamentale fundamentale, prin dialog cu partidele si populatia, dar o data luata, decizia trebuie respectata de toate partile, inclusiv de opozitie. 

PS/NB: Stanga nu mai seamana cu stanga! Nu ma indoiesc ca analistii si comentatorii de pe platforma de comunicare “Adrian Nastase”, in care politica se impleteste cu societatea civila, au remarcat o ciudatenie la stanga PSD: stanga nu mai seamana cu stanga! Ba, dimpotriva, stanga romaneasca (PSD) seamana cu dreapta poloneza (PiS) si dreapta ungara (Fidesz).

Explicatia: convergenta spre centru. Nu stiu insa daca avem si o perceptie sau explicatie comuna a acestei asemanari dezideologizate. Dupa parerea mea, este efectul acelorasi repozitionari spre centru ale tuturor partidelor de pe esichierele nationale si european, pe care o interpretez ca pe o prabusire a scindarilor ideologice in favoarea unificarii pragmatismului in abordarea noilor procese si tendinte, care cer solutii comune, coordonate si unitare.

Reflexe instinctive. Un reflex al apropierii instinctive de centru a stangii si dreptei este abandonarea de catre acestea a extremelor de stanga si de dreapta pe care le-au reprezentat internationalismul si supranationalismul, pe care le-am evocat anterior. Remarcabil este ca pana si in Germania a fost fondat primul partid de stânga anti-migranţi (denumit “In picioare”).

Teza americana a “entitatilor straine”. In SUA, partidul democrat a introdus recent, in discursul anti-Giuliani, teza politica de “entitate straina”, utilizata impotriva oricaror influente externe asupra proceselor electorale americane. Ce observam insa in Europa? Un amestec american declarat si programatic in alegerile europene, prin cuplul George Soros, pe stanga europeana, si Steve Bannon, pe dreapta europeana.

Intrebare: nu ar fi indicata o reactie europeana simetrica, prin adoptarea aceleiasi teze a “entitatilor straine” si impiedicarea influentarii de catre Statele Unite a proceselor electorale din Europa si, mai ales, a reinvierii vechii metehne evreiesti de a controla atat stanga cat si dreapta de pe continentul european?


„En garde!”, urmeaza modernizarea Stangii!

13/09/2018

Exponate muzeistice: Armura si arma medievale/ Foto: Preluare de pe blog Adrian Natase/ Subtitrarea imi apartine

La felul cum o „traduc” eu, facand legatura cu textul (v. link), mi se pare interesanta si sugestiva poza:

https://adriannastase.ro/2018/09/13/marius-stoian-un-punct-de-vedere/

Stanga a ramas incremenita temporal (cred ca se poate adauga ca si intepenita in stereotipurile liderilor) intr-o carcasa ca de cavaler medieval si cu arme la fel de nepotrivite pentru vremurile post-moderne.

Cam asta-i adevarul, dureros ca o operatie fara anestezie, dar necesar ca aerul pe care-l respiram. Daca as fi unul din muschetari, as spune „En garde!”, vine modernizarea Stangii!


PSD este ținta, nu Dragnea

13/09/2018

Remus Borza

Niciun profet, analist, observator, comentator, ori mai stiu eu cum pot fi numiti cei din aceasta grupa de senzori umani ai cetatii, cu atat mai putin un politician (nu o spun depreciativ, ci cu repros), nu a facut, pana acum, aceasta disociere in atacurile dreptei asupra stangii, la care toti privim, dar nu toti o vedem: PSD este ținta, nu Dragnea. Daca dreapta va reusi sa obtina inlaturarea lui Dragnea de la carma PSD si indirect a Guvernului (ceea ce mi se pare foarte probabil, in 2-3 saptamani chiar), cu orice succesor de stanga se va intampla acelasi lucru.

Am scris “pana acum” deoarece, in sensul la care ma refer, „Borza Analytica” a facut o radiografie politica excelenta, pe care o redau: “Chiar dacă Liviu Dragnea are multe păcate, nu sunt de acord cu această campanie mârșavă de demonizare susținută de liderii opoziției și, mai nou, de apropiați ai liderului PSD. Dragnea nu este mai rău decât alți lideri politici. Indiferent cine ar fi președintele PSD, chiar și Sfântul Duh, ar avea soarta lui Dragnea. Lovind în Dragnea, ataci, de fapt, PSD. Asta se și dorește. Scindarea PSD și aducerea acestui partid la un scor electoral care să le permită partidelor de opoziție, din perspectiva viitoarelor alegeri, să facă o majoritate. Un PSD mare și atotputernic e de natură să îl încurce și pe Iohannis în obținerea celui de-al doilea mandat.” Punct ochit, punct lovit. Felicitari, deputat independent Remus Borza! 


Novorossia, hotărâtă să iasă din războiul civil cu care este ţintită de regimul “Maidan” de la Kiev: În Doneţk şi Lugansk, vor fi alegeri, în 11 noiembrie

13/09/2018

Harta Donbasului, cu cele două regiuni componente (Wikipedia)

Noul razboi rece si vechea subordonare cu care Vestul tinteste Estul se reproduce, la o scara geopolitica redusa, intre regimul de inspiratie occidentala “Maidan” de la Kiev si teritoriile istoric ruse si cu populatie rusa din bazinul carbonifer si puternic industrializat Donbas, din estul Ucrainei, care cuprinde regiunile Doneţk şi Lugansk.

Precum lupul invatat cu prada din turma de mioare, masinaria occidentala de exploatat resursele estice, cuibarita in regimul de la Kiev, in urma revolutiei colorate Euromaidan din 2014, a pus ochii pe bogatele resurse din estul pro-rus al Ucrainei. Sustinut financiar si militar de SUA, regimul marioneta de la Kiev a declansat un razboi civil impotriva populatiei si fortelor ei de autoaparare din estul pro-rus ucrainean, dupa reteta cunoscuta a razboaielor civile din zonele petrolifere arabe. Administratia de tip colonial instalata la Kiev este construita ca o uriasa pompa de aspiratie a bogatiilor din Donbas, in favoarea Occidentului.

Populatiei rusofone nu i se recunosc drepturile politice, economice, culturale si lingvistice, potrivit profilului ei etnic istoric rus. Liderii ei politici sunt eliminati fizic, cel mai recent caz fiind uciderea lui Aleksandr Zaharcenko, intr-o explozie terorista, in luna august. Peste 10.000 de persoane au fost ucise de la începutul rebeliunii în această regiune, în aprilie 2014, prin autoproclamarea ca republici a Dontekului si Luganskului.

Pentru a iesi din razboiul civil si a-si lua pe deplin soarta in propriile maini, cele doua republici au anuntat planuri de organizare de alegeri in 11 noiembrie 2018. SUA si UE au reactionat, condamnand in avans alegerile care urmeaza sa aiba loc în republicile Doneţk şi Lugansk, considerând că în spatele lor se află de fapt iniţiativa Moscovei.

Probabil ca Washingtonului i se pare “normala” uciderea in continuare a rusilor ucraineni din Novorossia, asa cum uciderea civila in serie a americanilor a devenit ceva “obisnuit” in Statele Unite. In ce priveste reactia negativa a UE, probabil ca si pentru Bruxelles au devenit „obisnuite” ocuparea Europei de catre imigrantii ilegali si atentatele acestora, cu morti si raniti, asupra europenilor.

PS/NB: Cele mai multe ramasite europene ale WW2 (1939-1945) si Cold War (1947-1991) se afla in Ucraina, care a preluat mostenirea sovietica din Europa Centrala si de Est. Acesta este adevarul istoric, care nu poate fi acoperit de propaganda oficiala actuala. Cand armatele invadatoare ale Axei au atacat URSS la 22 iunie 1941, 4 milioane de soldati agresori (germani hitleristi, italieni musolinieni, romani monarhisti hohenzollern-sigmaringeni etc.) au călcat frontierele cu şenilele şi bocancii şi au început un marş devastator spre Est. Nazistii au fost ovationati de ucrainenii din Ucraina de Vest.