Inferiorizarea comparativă europeană a României privind autostrăzile nu este sustenabilă: Poziția noastră geostrategică nu trebuie sa devină un șvaițer

Inițiativa celor Trei Mări

Am spus de mai multe ori ca nimeni nu-mi dicteaza selectia subiectelor, ori unghiul de abordare sau continutul acestora. Optiunile si responsabilitatea imi apartin in totalitate. Daca uneori ies din “corectitudinea politica”, o fac pentru ca mi se pare o chestiune personala de independenta si de inteligenta, de a nu gandi cu capul altora. Dar, mai presus de toate, pentru ca “political correctness” nu este unealta sau religia noastra, nu ne reprezinta, nu ne apara si nu ne promoveaza interesele. Din acest punct de vedere, sunt destul de arogant, cu multe defecte si incorigibil, si le multumesc mentorilor mei care m-au slefuit in acest mod. Ceea ce mi-au transmis a fost modul critic si analitic de abordare, de depasire a datului, de cautare a propriilor explicatii si de refacere a demonstratiilor. Ideile nu sunt adevarate sau false prin definitie, ci numai situational, prin raportarea la scop, mijloace si progres.

Al doilea lucru pe care il reafirm este ca ideile, propunerile sau solutiile pe care le aduc in discutie nu urmaresc efecte de imagine sau de tranzactionare. Nu sunt politician, nu tintesc voturi sau laude, dar nici criticile nu ma intimideaza. Pur si simplu spun ce am de spus, sesizez sau avertizez, ca un humint sau senzor uman al cetatii. Recunosc, uneori am un fel de paranoia, stiind ca unii vor si nu pot, altii pot si nu vor, dar pe care eu consider ca le am pe amandoua (poate nu intr-atat cat estimez, motiv pentru care sunt atent la contra-argumente), cand ma alertez cu interogatii de genul : “Dar daca problema cutare nu a fost observata, iar carena este macinata si ne putem duce cu totii la fund?”. Pe aceasta platforma de principii, vreau sa-mi exprim iritarea fata de o idée critica, pana la exagerare, de la summitul Initiativei celor Trei Mari, despre care cred ca este un cal de bataie nejustificat.

De la tribuna Initiativei, pe care o apreciez ca o inspiratie valoroasa a politicii externe romanesti, sau prin raportarea la aceasta, au fost lansate comparatii europene care mi s-au parut de inferiorizare a Romaniei. Curge multa critica ascutita pe tema autostrazilor romanesti, ale caror retele teritoriale si, mai ales, provinciale, ar fi departe de un “standard” central si est-european, nemaivorbind de cel occidental. Nu stiu cat de reala, de motivata economic si de unde vine aceasta maciuca la carul cu oale romanesc. La fel ca si cea privind punerea in responsabilitatea guvernelor romanesti a “necheltuirii” fondurilor europene, care in opinia mea este o misculatie politica bruxeleza, menita a masca nedirectionarea deliberata a banilor europeni dinspre centru spre periferie.

De ce ar trebui Romania sa aiba o infrastructura rutiera costisitoare si supradimensionata, cand transporturile feroviar, fluvial, maritim si aerian au adus in alte etape istorice cresteri economice aproape miraculoase? De ce ar trebui ca o pozitie geostrategica inexpugnabila precum a Romaniei sa devina un fel de șvaițer? Am uitat ca Dacia s-a luptat cu un Imperiu si ca nu a fost invinsa decat prin tradare? De ce sa distrugem o pozitie naturala care este asezata pe unul dintre nodurile geomagnetice cele mai importante ale Terrei? De ce ignoram ca Hitler nu ar fi atacat URSS daca nu ar fi avut Romania ca aliat si pozitia geostrategica romaneasca in dispozitivul de atac al Germaniei naziste? De ce uitam ca daca nu ar fi fost lovitura de stat de la 23 august 1944, armatele sovietice nu ar fi trecut de Muntii Carpati ai Romaniei? De ce am uitat ca Romania si in Primul Razboi Mondial a fost o pozitie geostrategica “Pe aici nu se trece” si de care in ultima instanta nu s-a trecut?

De ce minimalizam ca Romania a fost admisa in NATO si SUA au facut din ea cel mai inaintat bastion tocmai datorita pozitiei geostrategice romanesti? Din ce cauza nu luam in seama ca cel mai vehiculat pericol al momentului este cel privind al Treilea Razboi Mondial? Ati vazut “incidentele” privind lipsa de respect a celui mai inalt functionar al Bruxellesului fata de Guvernul Romaniei pe timpul sosirii, participarii si plecarii acestuia de la Initiativa celor Trei Mari, care a avut loc la Bucuresti? Dar “incidentul” neparticiparii sefului unui stat vecin la “Initiativa” pe motiv de “defectare” avion? Desigur, sunt multe “de ce?”-uri si niciun “deoarece” sau “pentru ca”, dar ideea centrala este ca ar trebui sa reflectam pana la ce limita vom merge cu “șvaițer”-izarea pozitiei geostrategice a Romaniei? Nu militez pentru prevalenta considerentelor militare in defavoarea celor economice – din cate observam, exploatarea resurselor offshore din Marea Neagra nu are nevoie de autostrazi, ci de vapoare si de cisterne feroviare -, ci pentru a pune in balanta daca nu cumva supradimensionarea infrastructurii rutiere, pe banii nostri, si inca foarte multi, ar folosi mai degraba unor interese straine, de exploatare coloniala a resurselor romanesti, cand pentru exporturile noastre suverane am putea folosi, cu randamente exceptionale, transporturile maritime, feroviare si, nu in ultimul rand, conductele de transport petrol si gaze. Ca s-o spun pe-a dreapta, am mari indoieli ca prioritatea noastra zero, imediata, ar fi autostrazile si nu industria. Pentru ce sa ne bagam banii in pamant? Ca sa plimbam pe autostrazi, ce? Marfurile industriei pe care nu o avem? E nevoie si de autostrazi, dar, mai pe scurt, cred ca este vorba despre prioritate, nu despre necesitate.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: