Brexitul, o optiune unilaterala a Marii Britanii: Uniunea Europeana nu este indreptatita sa faca oferte Londrei sau sa-i acorde ca premiu un acord

Marea Britanie: Cursă contra cronometru pentru un al doilea referendum, de anulare a Brexit

Nu mai incape nicio indoiala ca prin optiunea unilaterala de iesire din Uniunea Europeana, Marea Britanie isi va lega singura de picioare un pietroi care o va trage in jos. Exultarile independentistilor si ipocriziile conservatorilor britanici din urma cu peste doi ani, de la referendumul de iesire (23 iunie 2016), s-au consumat relativ rapid, iar din indelungile rumegari ale Londrei rezulta fara echivoc ca asteptarile vor fi foarte departe de cele anticipate, atat in privinta cursului  Marii Britanii, cat si a Uniunii Europene.

Consecintele nefaste si autoflagelante ale Brexitului,  care de la inceput au fost evidente pentru toata lumea, au inceput sa transpara si pentru unii politicieni britanici. Pentru inceput, inca destul de neclar, ca aparitiile din proverbiala ceata londoneza, cum la fel de difuz se contureaza si reactiile de autocorectie, pentru ca de decizii interne va fi vorba, nicidecum de ceva din afara Marii Britanii. In privinta daunelor provocate Uniunii Europene, socul Brexitului ar fi comparabil, dupa unii, cu cel pe care l-ar fi provocat decizia lui Moise de iesire din Egipt.

Chiar daca aceasta comparatie cu prabusirea civilizatiei Egiptului este in cea mai mare parte ireala, este destul de limpede ca impactul deciziei Brexit asupra Uniunii Europene a produs deja consecinte. Indiferent daca decizia de iesire va fi sau nu anulata de catre britanici, Uniunea Europeana nu va mai fi ce a fost. Sensul ramane de vazut, desi cred ca va fi de crestere, de maturizare, ca atunci cand treci prin incercari. In fond, inputurile decisive de reformare eurocomunitara au fost date de decizia Brexit, care a fost ca o deschidere a cutiei Pandorei, pentru toate partile. Chiar daca va ramane in Uniunea Europeana, nici Marea Britanie nu se va mai bucura de increderea si derogarile pe care le-a speculat in trecut, provocand de multe ori nemultumiri din partea altor membri comunitari.

In leadershipul britanic, cea mai spectaculoasa pirueta a facut-o premierul Theresa May, succesoarea lui David Cameron, cel care a convocat pioniereste referendumul, si gestionara pana la capat a unui Brexit “ordonat” (de la Obama citare, desi e neclar ce a vrut sa spuna, semnificatia de “ordin” neputand fi totusi exclusa). In mod vizibil, May a retrogradat prioritatea absoluta a Brexitului (“Brexitul inseamna Brexit si va fi un succes”), afirmata sententios in discursul de investire, la prioritatea unui acord , pe care vrea sa-l semneze cu Bruxelles-ul. “Va fi acordul meu sau niciun acord”, i-a avertizat May, luni, pe “revoltatii” din propriul partid (conservator), care ii contesta strategia de iesire din Uniunea Europeana, strategie care in mod cert nu a existat in momentul deciziei de referendum si, apoi, de activare a Brexit. Glumind putin, se pare ca cei doi premieri conservatori au actionat dupa zicala ironica despre cei neprevazatori care cumpara intai hamul si apoi calul!

Tot luni, Theresa May a preluat din zbor ideea lui Tony Blair, pe care acesta a facut-o publica sambata, potrivit careia ar fi randul Uniunii Europene sa-i faca Londrei o oferta, sa raspunda propunerilor Marii Britanii privind Brexit. Ca un premier conservator sa preia ideea gandita de un fost premier laburist este un fapt cu totul iesit din cutuma politica britanica, dar el exprima disperarea lui May de a nu mai putea opri “caruta” 10 Downing Street, pe care o conduce si care se indreapta amenintator spre prapastia Brexit. Alte doua idei ale lui Blair sunt revelatorii, organizarea unui nou referendum privind iesirea din Uniunea Europeana si criticile duble pe aceasta tema la adresa conservatorilor si laburistilor, ceea ce in ultimul caz pare sa fie sinonim cu un vot de neincredere pentru un eventual guvern laburist. Si primarul laburist al Londrei, Sadiq Khan, a indemnat, duminica, la organizarea unui al doilea referendum asupra Brexitului. Pozitia lui Khan nu este atat politica, cat mai ales populista, pentru a mai reduce distanta care-l separa de londonezi. Probabilitatea unui Brexit fara acord este foarte mare. Aceasta temere a fost exprimata, marti, si de catre Bruxelles, prin vocea presedintelui Consiliului European, Donald Tusk. Avand in vedere ca Brexitul este optiunea unilaterala a Marii Britanii, Uniunea Europeana nu ar fi indreptatita sa faca oferte Londrei sau sa-i acorde ca premiu un acord. Corect si legitim ar fi ca solutia la dilema Brexit cu iz shakesperian “Leave or Remain?” sa vina exclusiv din interiorul partii britanice.