Adevarata miza a CEX PSD de vineri: Fortarea pozitionarii anti-Dragnea a premierului Dancila

CEX PSD, Dancila si Dragnea: Va fi un sarut al lui Iuda?

Mirosul de “sange” PSD i-a intaratat pe manipulatorii din umbra ai crizei stangii social-democrate. O daramare a lui Liviu Dragnea din fruntea PSD ar fi urmata inevitabil de caderea Guvernului Dancila. Dreapta ar fi astfel foarte aproape de a-si atinge obiectivul de a veni la guvernare fara alegeri, pozitie din care va putea controla toate alegerile care vor urma, la termen sau anticipate. Un guvern PNL inainte de alegerile prezidentiale de la anul va fi polita de asigurare a lui Klaus Iohannis pentru al doilea mandat la Cotroceni.

Oricine se va atinge de Dragnea la CEX-ul de vineri va fi un pucist, un ilegitim, indiferent ca este o persoana sau un grup, iar planificatorii loviturii interne de partid din PSD stiu foarte bine acest lucru. Liviu Dragnea ar putea fi obligat sa demisioneze in CEX, fara sa fie nevoie de Congres, doar intr-o situatie limita si fara iesire, pozitionarea impotriva sa a premierului si a Guvernului, care sa-i ceara demisia sub amenintarea demisiei acestora din urma. De aceea adevarata miza subterana a convocarii extraordinare a CEX PSD de vineri este de a o obliga pe prim-ministra Dancila sa-l tradeze pe presedintele partidului, Liviu Dragnea, sa se pozitioneze public impotriva acestuia si sa se alature astfel pucistilor din PSD si sustinatorilor lor din afara PSD.

Nu cred ca CEX-ul de vineri isi va atinge acest obiectiv ocult, desi va da un semnal de adancire a crizei interne a PSD, care va evolua, probabil galopant, catre atingerea unei mase critice parlamentare anti-Guvernul PSD. Daca premierul Dancila nu se va pozitiona anti-Dragnea, intelegand ca un asemenea act ar fi sfarsitul guvernarii social-democrate, cred ca toate “tunurile” vor fi puse pe premier si pe Guvern, pentru a le obtine, intr-un fel sau altul, demisia sau cel putin o uzura suplimentara care sa faca Guvernul vulnerabil la motiunea de cenzura care este in pregatire de catre PNL-PMP. Un lucru este incontestabil, mai atenti decat pucistii din PSD si sustinatorii lor din afara partidului la mascarada de criza artificiala a stangii social-democrate pe care dreapta incearca sa o puna pe tapet sunt alegatorii si romanii care se simt ultragiati de regimul Iohannis si frustrati ca cel mai ambitios program social de guvernare va fi blocat, impiedicat sa devina realitate prin scoatera PSD de la guvernare. Intr-o astfel de situatie, mania electorala va fi de neoprit.

Liderul comunist Nicolae Ceausescu a sustinut miscarea anticomunista a Primaverii de la Praga!

Conferintă internatională la Fundatia Titulescu – „50 de ani de la Primăvara de la Praga”

Pozitia Romaniei, exprimata de Nicolae Ceausescu, fata de Primavara de la Praga (1968) a fost validata de istorie. Cel putin pentru curajul politic de atunci, Occidentul si Democratia de astazi ar trebui sa-i fie recunoscatoare Liderului roman si Romaniei. Ca nu se intampla, spune foarte multe despre cele doua personaje politice colective.

Recurgand la o substituire de persoane imaginara, doar ca exercitiu de gandire, din postura critica si/sau alternativa la care se recurge frecvent in cazul analizelor unor mari decizii ale unor mari conducatori politici si/sau militari, de tipul „Ce asi fi facut daca asi fi fost personajul in cauza, la locul si timpul respectiv?” (avand bineinteles si bruma de echipare si comparatii necesara pentru un asemenea demers retrospectiv), marturisesc ca nu asi fi avut pozitia lui Ceausescu, cu tot Occidentul si cu toata China care au fost de partea presedintelui Romaniei.

In primul rand, pentru ca asi fi atras atentia asupra unor diviziuni din frontul comunist est-european si asi fi slabit „lagarul” comunist, fapt pe care un comunist cu convingeri inflexibile ca ale lui Nicolae Ceausescu nu cred ca si le-ar fi dorit. Pentru mine, gestul lui a fost surprinzator, ca si distantarea si, pana la urma, ruptura de URSS.

Cred ca Ceausescu nu a constientizat niciodata ca postura lui de lider comunist si situatia Romaniei de tara comunista nu ar fi existat niciodata fara URSS si, mai mult, nu ar fi supravietuit nicio clipa daca „mostenirea lui Lenin s-ar fi pierdut” Aceasta temere a fost frecvent exprimata de N.S. Hrusciov, un alt mare aflator in treaba, care a fost amagit sa-l demonizeze pe Stalin, in 1956, crezand in mod fals ca prin aceasta concesie, care foarte probabil i-a fost ceruta de catre Occident, adversarii capitalisti isi vor reduce presiunile si ingradirea asupra comunismului. Nu intamplator, exact in acel an, dupa Raportul de la Congresul XX PCUS, au urmat crize anticomuniste cu stimulare capitalista fara precedent, ca cele din Ungaria si Polonia.

Regret ca o spun, pentru ca a facut lucruri foarte mari pentru poporul roman, dar Nicolae Ceausescu a vazut lumea ca printr-o fereastra taraneasca si a judecat-o cu mintea muncitoreasca pe care a si avut-o. Este adevarat, si alti lideri comunisti au fost muncitori, dar macar au fost vicleni si unduitori dupa val, nu ca Ceausescu, cinstit si inflexibil. Din aceasta prapastie care exista intre un lider fara cultura sau cu una mediocra, cu un exercitiu intelectual formal si informal deficitar, si un lider de mare anvergura intelectuala, academica si culturala, care se misca cu usurinta si eficienta in marea politica internationala, cred ca ar trebui sa tragem toate concluziile corespunzatoare privind alegerile noastre viitoare, cand vom fi chemati la urne pentru a alege presedintele Romaniei.

In al doilea rand, presedintele Nicolae Ceausescu s-a dat pe mana americanilor, cantandu-le in struna, cel putin o perioada, crezand ca acestia il vor tine mereu in brate. SUA doar s-au folosit de Ceausescu impotriva URSS, lucru de neinteles cum de s-a lasat folosit de catre capitalisti un presedinte comunist, iar cand acesta nu le-a mai fost de niciun folos, ba mai mult incepuse sa obiecteze, l-au aruncat de nu s-a vazut. Asa a ajuns Romania sa fie prinsa intre SUA si URSS ca intre doua pietre de moara, datorita lipsei de viziune si luciditate a liderului suprem, lucru cu totul inadmisibil si de nerepetat.

In reconstruirea sistemului politic, va trebui sa avem in vedere mecanisme democratice de care sa nu mai treaca nicio slabiciune a unui presedinte roman, sa nu mai avem un lider „suprem” in sens autocrat, ci eventualele inabilitati sau slabiciuni ale acestuia (un singur om este totusi un singur om!) sa fie compensate sau cenzurate de un organism colegial, cu o compozitie de inalta valoare.

In al treilea rand, Nicolae Ceausescu nu si-a dat seama de limitele si viciile mecanismului economic statal, descris de Marx – nicio centralizare nu poate substitui localul si nicio inovatie, precum cea ceausista cu partile sociale, nu poate substitui simtul de proprietate – si cu siguranta Ceausescu nu a inteles ca reformele cehoslovace ale lui Dubček erau de fapt… capitaliste, adica o negare a comunismului.

In al patrulea rand, trebuie sa intelegem diferenta dintre adevar si dreptate (o mostra extrem de elocventa privind ruptura intre adevar si dreptate exista in speta politica „Liviu Dragnea”!), ca poti spune adevarul fara sa ai dreptate, aceasta din urma fiind rezultatul unui raport de forte, care poate fi coplesitor pentru adevar.

Conferintă internatională la Fundatia Titulescu – „50 de ani de la Primăvara de la Praga”

Reindustrializarea ne va scoate economic in lume

Mircea Popescu, inteleg si apreciez autostrazile pe care le descrieti. Dar… Exista doua „dar”-uri, in opinia mea. Primul, ca SUA sunt de multa vreme o superputere economica, inca prima din lume si probabil pentru inca ceva timp, dupa cum arata statisticile si prognozele.

Dar… noi suntem o tara emergenta si mai avem mult drum de parcurs pana la a ne merita, fara indulgente politice, un loc in OECD, de tara dezvoltata in termeni reali. Mi-e teama ca a continua sa dam curs laudelor sau criticilor privind autostrazile, care tintesc sa ne „indarjeasca” sa ne bagam banii in pamant, nu ne va misca in veac economic, nici macar cu un deget, din punctul in care ne aflam.

Al doilea, ca avem nevoie urgenta de investitii productive, de pe urma carora vin toate celelalte, locuri de munca, educatie, sanatate, locuinte, nivel de trai etc. Asta inseamna sa ne intindem cat ne permite plapuma, sa dam bani si la autostrazi, dar nu pe cei mai multi.

Prin urmare, boier dumneavoastra, ca sa pun degetul acolo unde se pare ca doare, cui si de ce i-ar fi teama ca Romania sa nu mai fie o piata de desfacere si o tara de consumatori?! Ce-i drept, daca ne bagam toti banii in pamant, nimeni n-ar avea de ce sa se ingrijoreze ca i-am putea face concurenta. Investitiile in autostrazi sunt pasive, nu ne scot marfurile si brandurile in lume. Pe autostrazi vin investitorii straini, ceea ce este bine, dar nu suficient, pentru ca trebuie sa le creem perspectiva economica si comerciala si investitorilor autohtoni. Ori asta numai prin dezvoltarea capacitatilor de productie nationale va fi posibil.

Ca sa inchid subiectul, cuiva ii este o spaima teribila sa nu redevenim o tara de producatori, cu inalte tehnologii si cu marfuri industriale competitive, de aceea ne indeamna sa ne bagam banii in autostrazi, care nu ne schimba profilul economic si nu le fac concurenta.

Juristocratia: Suspendarea statului de drept

Rodica Stanoiu

Rodica Stanoiu este fara indoiala o Doamna de Elita a clasei de magistrati si a scolii juridice din Romania. Dovezi le aflam si in discursul acesteia despre statul de drept, din cadrul dezbaterii de la Sinaia. Un discurs cu substanta si bine construit stilistic, doua lucruri care sunt mai rar intalnite la un acelasi autor sau o aceeasi opera:

Statul de drept -dezbatere Sinaia

Cred ca, intr-adevar, trenul nostru, romanesc si estic, deopotriva, si aici ma refer si la calatoriile politice spre Vest ale celorlalti estici europeni, a ajuns prea tarziu la destinatia Occident. Cand Occidentul insasi intrase de mult in criza, numai PR-ul ne-a impiedicat sa vedem acest lucru. Pe cale de consecinta, noi am preluat un model occidental deja perimat, care-si atinsese limitele, am importat un model de criza.

Aceasta realitate este confirmata daca privim, comparativ, la Rusia, cu a ei doctrina sinatriana “My way”, pe care anii de reforme au relansat-o spectaculos, si in crestere, ca mare putere, solidara cu noile sau mai vechile puteri ale noii lumi multipolare, si aceasta solidaritate de nezdruncinat de egoisme, protectionisme si nationalisme, cum sunt cele americane, este una din marile surse de energie, stabilitate si crestere ale rusilor. Dar si la China, care, spre deosebire de Rusia, un model de virtute a schimbarii, si-a continuat netulburata marsul monopartidist, un model de virtute a continuitatii. Inca o data se confirma ca discontinuitatea (schimbarea) si continuitatea nu sunt prin ele insele virtuoase sau vicioase, ci numai prin raportarea lor la situatii concrete si la un sens clar.  

In opinia mea, puciul procurorilor politici a insemnat sfarsitul libertatii statului de drept. Nu al statului de drept, ci al libertatii acestuia, ori, mai corect spus, decat “sfarsitul”, este suspendarea libertatii statului de drept. Pe ce termen, inca nu ne putem da seama, dar este evident ca eliberarea nu va putea veni decat tot din partea magistratilor care se considera slujitori ai Dreptului, nu stapani ai Dreptului.  

Juristocratia asta inseamna, transformarea unor slujitori ai Justitiei in stapani ai Justitiei, luarea in captivitate a Justitiei. Domnia legii a fost inlocuita cu domnia unor persoane sau paturi socioprofesionale extrem de subtiri, din magistratura si din serviciile secrete, care s-au autoinstituit drept stapani ai Justitiei.

PS/NB: Metaforic spus, relativ la abuzurile celor care s-au transformat din slujitori in stapani ai Justitiei, Procurorul General Augustin Lazar, inca in functie, si fostul procuror sef al DNA Laura Codruta Kovesi, revocata din functie, au fost niste “Samsoni” ai Justitiei, ale caror puteri discretionare au stat in legile Macovei din 2005, care au de-format structurile institutionale si statutele profesionale din domeniul Justitiei, si protocoalele secrete incheiate cu SRI.

Guvernele si legea proportiilor economice

Dacii de pe Columna lui Traian, modele pentru generaţii de pictori/ Historia.ro

“Pupaza din tei”: Se pare ca ati uitat sau ca ignorati legea proportiilor din economie. Desi nu ar fi trebuit, pentru ca ne-am lovit dureros de ea in anii ’80, cand dezvoltarea industriilor energointensive nu a tinut cont de resursa energetica disponibila si ne-am pomenit ca nu mai aveam cu ce sa-i alimentam lacomia nesatioasa sau ca eram nevoiti sa aducem unele resurse de la dracu’din praznic (asta si din motive politice). Daca suntem onesti, ar trebui sa recunoastem ca nu numai achitarea datoriei exeterne a contribuit la criza alimentara, ci si supracosturile de productie, care au explodat o data cu incalcarea grosolana a legii economice a proportiilor.

Nu numai transporturile, ci si alte conditionari se inscriu in ecuatia eficientei, inclusiv cele de management, organizare, tehnologizare samd, despre care din felul unilateral si exclusiv in care puneti problema asi putea intelege si ca vreti sa ascundeti sau scuzati deficientele din domeniile respective sau din “industrie”, “turism”, “agricultura”, la care va referiti. Legea proportiilor economice ne spune ca trebuie sa luam in calcul toti parametrii economici, implicati intr-un act economic, pentru ca daca fie si numai unul este omis vom fi condamnati sa repetam istoria disproportiilor care duc inevitabil la crize.

In aceasta etapa sunt mai multe proiecte nationale concurente, nu numai (si nu in primul rand) problema autostrazilor, la care avem deja realizari notabile, comparativ cu nimicul de la care am plecat. Dar mi se pare un unilateralism obtuz sa apreciem eficienta unei guvernari, care este a proportiilor, prin prisma kilometrilor de autostrada realizati sau ca ar trebui sa ne bagam toti banii in autostrazi, care ne-ar face automat si superdezvoltati. Scuzati-ma, dar mi se pare puerila o astfel de abordare. Guvernele guverneaza in primul rand proportiile.

Ghita Bizonu: Dragul meu Bizonas, ma surprinzi, ma obligi sa te evaluez dihotomic pe scala docimologica! Stiai ca Elvetia este cea mai bogată țară din lume pe cap de locuitor (2011) si pentru ca are cea mai densa retea feroviara din Europa? Care insumeaza peste 5000 Km, cu 350 milioane de pasageri anual si o medie de peste 2000 Km parcursi in fiecare an de un cetatean elvetian, cel mai entuziast calator feroviar din lume? Ca elvetienii au inclusiv retele feroviare cu ecartament ingust, o adaptare la terenul muntos, precum “Mocanitele” romanilor din tinuturile carpatine? Dar si pentru ca economia Elvetiei, apreciata ca stabila si prospera, este inalt tehnologizata, gradul de tehnologizare fiind indicatorul decisiv de competitivitate?

Vezi, tu, Ghita, a scoate din legea proportiilor economice, despre care i-am povestit “Pupezei din tei”, un parametru sau altul si a-l opune celorlalti este calea sigura spre disproportie si criza. Ti-as da un zece pentru comentariul privind importanta retelelor rutiere, care printre primele lectii de economie sunt comparate cu retelele circulatorii ale organismelor economice, dar nota doi la capitolul “hermeneutica”, pentru ca nu ai citit atent sau nu ai decodificat corect ce am spus in finalul comentariului PS/NB, cand nu am respins necesitatea autostrazilor, ci prioritizarea zero a acestora, in etapa care urmeaza. Ce-ai zice daca am opri toate investitiile productive si sociale din urbe pentru a face in primul rand trotoare?! Sau numai trotoare?! Nu neg, cifrele de afaceri ale celor care fac si instaleaza borduri ar creste exponential…

https://adriannastase.ro/2018/09/17/lansare-de-carte-la-fundatia-titulescu-12/