Noua abordare: Sexopatia si caracterul ei intim, privat, cu manifestare in cadru nepublic, inchis, cu diagnosticare si terapie voluntare si confidentiale

 

Procreatia pentru perpetuarea speciei: Călătoria spermatozoidului pentru unirea cu ovulul/ Foto: Scientia.ro

Utilitatea sociala a familiei: procreatia pentru perpetuarea speciei

De dragul confruntarii civilizate de idei, unica modalitate din care izvoraste progresul sau, pentru a abandona semantica vechiului cuplu antagonic conservator/ism-progres/ism, care a devenit extrem de perimat prin abuzarea lui de catre politica si a-l inlocui cu altul nou, cu cel de recul/ism-avans/ism, voi prezenta cateva opinii divergente, un alt mod de a privi ideile in discutie, pentru a avansa dezbaterea.

Casatoriile inter-rasiale sunt o optiune a persoanelor care decid aceasta insotire, nu a altcuiva, nu de alt ordin, desi problemele de apartenenta culturala, religioasa si integrare nu sunt chiar de neglijat. Daca o astfel de casatorie a fost consimtita si se solicita sa fie inregistrata de catre stat si recunoscuta de catre comunitate (acestea pot fi uneori divergente), integrarea in ethosul identitar de pe teritoriul statului si poporului in care a fost asumata ar trebui sa fie efectiva si completa. Abaterile ar fi politice si, deci, inadmisibile.

SUA sunt un caz particular si unic, in care imigratia a fost decisa in scopuri politice si de colonizare, cu un pret de identitate, de sange si de disparitie a populatiei indigene binecunoscut si inadmisibil, dupa toate legile care condamna genocidul, inclusiv cel tacut. Exemplul celor doua persoane de rase diferite care s-au insotit este simbolic, iar simbolurile, fapt de asemenea cunoscut, nu au forta, vitalitate si longevitate. Ele sunt doar niste exceptii care confirma regula. Nu prea vad “beneficiile politice si culturale” ale exceptiilor, care chiar daca reticentele psihoculturale si de control social se injumatatesc pentru urmasi, ele persista in mentalul colectiv si in cultura identitara a locului/geografiei.

Analizele pe acest subiect sunt incomplete daca nu iau in consideratie efectele si cauzele politice pe termen lung, de cele mai multe ori ajungand la cauze plecand de la efecte, ceea ce este un proces indelungat. Incompletitudinea care deriva din punerea intre paranteze a istoriei poate fi considerata tendentioasa si, deci, politica, partizana. Francis Fukuyama a gresit fundamental cu teza “sfarsitului istoriei”, ca universalizare a modelului capitalist de “democratie liberala”, o sintagma extrem de superflua si manipulatoare, la fel ca cea de “democratie populara”, a modelului comunist. Nimeni nu poate garanta ca cine a gresit o data, nu o poate face si a doua oara. Cred ca explicatiile prin astfel de grile politice atenteaza la tesutul social al locului, la identitatea etnica si/sau rasiala a acestuia.

“Empatia” societatilor “democrat-liberale” este falsa, dupa cum s-a probat in cel mai relevant spatiu de acest fel, cel american, cu deosebire in regimul politic al presedintelui afroamerican Barack Obama, pe timpul caruia problemele rasiale au explodat, prin persecutiile fara precedent impotriva albilor. Obama a confirmat ceea ce este natural si normal: fiecare politician si cetatean adera mai mult decat simpatetic, ci si organic, la comunitatea sa etnica sau rasiala. Multiculturalismul este o realitate sau o perspectiva dezirabila in relatiile internationale dintre state, cu culturi diferite, de promovare a schimburilor pe baza unor principii reciproc aplicabile. “Multiculturalismul” este insa indezirabil daca el are in vedere metisarea, incrucisarile rasiale, imigratiile cu scopuri geopolitice, de amestecare a raselor si formarea omului gri, usor de manipulat si dominat.

Privind casatoria si familia, cred ca tine de domeniul evidentei ca exista o matrice primordiala, naturala din care nu se poate iesi fara riscurile iesirii din normalitate, careia i se datoreaza supravietuirea si umanitatea. Dincolo de legile naturale ale creatiei si normalitatii nu mai exista nimic, nu mai aflam nici supravituire, nici umanitate. O data cu disparitia aptitudinii de procreatie a familiei dispar normalitatea perpetuarii speciei, drepturile fundamentale ale copilului si multe alte lucruri, dincolo de care incepe abisul. Hannah Arendt nu facea decat sa exprime un parti-pris politic, al cosmopolitismului, care se vrea “neatasat niciunui stat sau ordini politice”, de unde eludarea si incalcarea legilor locului. Dar in realitate un astfel de individ nu este nicidecum “apatrid”. El este de undeva, apartine unei etnii, rase si/sau religii, care se vrea diriguitoare si pentru care se va inregimenta sa devina dominanta. Teze ale unei “unice natiuni indispensabile” si unei “ordini unipolarae” au fost deja teoretizate si chiar experimentate, ca emanatii ale legii unui singur stat. Smecheria nu tine, a fost descoperita si i s-au vazut si efectele dominatoare si de lipsire de libertate.

Homosexualitatea este o sexopatie, un termen care l-ar putea inlocui pe primui, daca a capatat o conotatie autoperceputa ca lezanta, asa cum de exemplu cel de “romm” l-a inlocuit pe cel de “tigan”. Cred ca sexopatia poate aduce si o noua abordare, prin considerarea acesteia ca o problema sau anomalie intima, cu manifestare in cadru privat si cu diagnosticare si terapie voluntare si confidentiale. In felul acesta, persoanele sexopate s-ar putea bucura de dreptul fundamental la viata intima, de concubinare sexopata si in cadru nepublic. Este limpede ca atunci cand se iese din cadrul intim si privat, sexopatia devine o chestiune de propaganda si de neadmis.

http://www.contributors.ro/administratie/justitieordine-publica/despre-identity-politics-drepturi-cu-drepturi-depline-%C8%99i-referendumul-%E2%80%9Edespre-familie%E2%80%9D/#comment-357596