Cubism-fauvismul feminin al lui Pascin

08/10/2018

Geometrizarea figurilor, specifica artelor grafice si picturale denumite „cubism”, initial cu conotatie peiorativa, si violenta culorilor, proprie picturii formaliste a „fauvismului” (în limba franceză: fauves = animale sălbatice), sunt doua stiluri puternic inrudite prin absenta perspectivei. Intre aceste coordonate artistice au fost incadrate si creatiile picturale si grafice ale lui Jules Pascin (Julius Mordecai Pincas). Pascin este o anagramare a numelui de familie Pincas, pe care tatal sau i-a interzis sa-l foloseasca pentru a-si semna caricaturile pentru revista satirica Simplicissimus, din Munchen, care avea ca tinte kaiserismul si militarismul prusace.

O dominanta tematica a picturilor lui Pascin este nudul feminin, carnatia femeii, in chei pe care le-asi denumi defeminizante si desexualizante, aproape de dizgratios. Cred ca aplicarea stilului cubist la tema feminina nu a fost prea inspirata, asi spune ca stilul cubist, geometric a frustrat corpul feminin de ceea ce acesta are cel mai frumos, de gratia specifica. Sa fi venit oare acest filon carnal feminin din picturile lui Pascin din experientele sale sexuale adolescentine, in urma frecventarii bordelurilor de la acea vreme din Bucuresti, oras in care se mutase impreuna cu parintii si unde tatal sau, Marcus Pincas, isi deschisese o firma de cereale? Foarte probabil, avand in vedere amprentele puternice, uneori determinante, pe care copilaria le lasa asupra viitorului adult. Influenta picturala a violentei culorilor din fauvism poate fi recunoscuta si in mesajul pe care Pascin/Pincas l-a scris pe perete cu sange, inainte de a se sinucide prin taierea incheieturilor si spanzurarea sa, pe care l-a adresat amantei sale, Lucy Krohg. Desigur, pictura nu este o fotografie, dar ca orice arta ea trebuie sa starneasca emotie artistica, inaltare sufleteasca, valorizare umana. Nu prea simti nimic din aceste lucruri privind la cubism-fauvismul feminin al lui Pascin. Ar putea fi si una din cauzele pentru care succesul pe care si l-a dorit l-a ocolit pe Pascin.

Din frustrarile repetate, pe care a incercat sa si le inece in alcoolism si sex, nu a izvorat insa decat depresia, cu macabra sa finalitate. Cubismul, fauvismul, dadaismul etc. mi s-au parut ca niste tentative de deturnare de la marile scoli artistice, literare si culturare europene, cu mesaje coplesitoare umane. “Valorizarea” insignifiantului, nereprezentativului, subteranului este un semn de criza sau care duce obligatoriu la criza. Este ca un drum cu sens unic. Personal, nu ma prosternez in fata etichetelor pe care altii scriu “mare artist”, “mare poet”, “mare psiholog”, “mare filosof” etc., pana nu ma conving singur, sa pot spune, prin propria-mi analiza, daca ceva este valoare  authentica sau kitsch, ori, si mai rau, politica. Cand aceasta din urma patrunde, impreuna cu ideologia, in literatura, arta si cultura, produsul rezultat poate fi toxic si sucitor de cap, precum un drog.