Doua generatii marete. Romania, intr-un nou punct de inflexiune. Vom avea a treia generatie mareata?

11/10/2018

Ba, pardon! Cum n-a avut?! Generatia care a industrializat, modernizat si culturalizat Romania, ce a fost? Modelul suveranist si intensiv a fost maret, iar aplicantii lui au avut o maretie de sacrificiu. Trebuie sa ne intre bine in cap, niciun sistem sau regim politic nu este “maret” pe vecie. Mai devreme sau mai tarziu, limitele vor fi atinse si isi vor face simtita prezenta. Daca semnalele de declin nu sunt luate in seama, totul se poate prabusi, din cel mai inalt varf, pana in cel mai adanc abis.

Aici e mare arta, sa te inscrii pe panta de ascensiune a unui model de dezvoltare si sa te mentii in platoul sau pana in punctul de inflexiune, de la care incepe coborarea, momentul cand trebuie abandonat si facuta o noua alegere, privind calea-social politica de urmat.

Dar mareata a fost nu numai generatia care s-a inscris pe panta de ascensiune si in platoul modelului de pana in 1989, al carui punct de inflexiune a fost la inceputul anilor 1980, ci si generatia care si-a asumat raspunderea, cu pretul propriilor pozitii, sa abandoneze sistemul comunist si sa-l inlocuiasca cu unul liberal. Chiar daca revolutia s-a facut in extremis si cu sacrificiile cunoscute, pentru ca altfel nu s-a putut, datorita represiunii interne, dar si, mai ales, supravegherii din partea “fratelui mai mare” (fosta URSS).

Deci, Romania a avut doua generatii marete, una de aur, cred, din anii ’60-’70 ai secolului trecut, si o alta de 10-15 ani de dupa 1990, probabil de platina (sau, oricum, inestimabila), pentru pastrarea integritatii si ridicarea din cenusa dictaturii unipersonale, probabil de aur ca intrare in NATO si UE, probabil de argint, ca realizari economice, pana in punctul in care curba de dezvoltare iese din platou si incepe sa coboare. Romania se afla, prin urmare, in zodia unei noi optiuni social-politice, care reclama niste personalitati de leadership si o generatie cel putin la fel de marete.

Asi mai observa ca greseala de a nu abandona la timp vechiul sistem politico-economic, de dinainte de ’90, nu a fost o greseala de generatie, ci o greseala de leadership politic (nedemocratic, unipersonal). Sper ca Romania sa nu mai piarda primul tren spre viitor, dar cred ca acest lucru va depinde in egala masura de cele doua ramuri ale puterii executive, care nu vor trebui sa se cramponeze de putere sau de un regim caruia i-a trecut vremea.

PS/NB: Cred ca mai inainte de a vorbi de generatii ar trebui sa vorbim de personalitati si vremuri. Nu poate nega nimeni ca, de pilda, tanarul premier Petre Roman si seniorul presedinte Ion Iliescu au apartinut aceleiasi epoci revolutionare, in care conceptul de generatie biologica s-a topit in cel de generatie a epocii sau, intr-un cuvant spus, in conceptul si realitatea de vremuri, de schimbare si tranzitie social-politica. Fara dialog si interferente, doar cu tribalizari si hiatusuri pe criterii biologice, de „generatie”, schimbarea si tranzitia nu ar fi avut loc.

Nu impartasesc conceptul amorf de generatie, care de pe pozitiile cuiva nascut si crescut in comunism cu greu se poate sustrage abordarilor “colectiviste”. Mi se pare mai “tipologic”, un determinativ pe care il prefer pentru a nu spune “liberal”, pe care il detest la fel de mult ca pe cel de “colectivist”, ca mai inainte de aproximarea generalizata de “generatie” sunt abordarile precise si concrete de “personalitate” si “personalitati” – in intelesurile de individ/indivizi cu nume, prenume si opere de geniu sau performante cu impact national sau global – si de “vreme” si “vremuri”, cu sens de timpuri istorice.

Cred ca vremurile au nascut personalitatile, iar daca vrem totusi sa folosim conceptul de “generatie” ar trebui sa-l raportam la o epoca sau o perioada de timp suficient de lunga si de semnificativa, ceea ce inseamna ca generatia unei epoci inglobeaza de fapt mai multe generatii biologice. De fapt, in istorie se vorbeste mai mult despre epoci de aur, decat despre generatii de aur, primele putandu-se intinde pe mai multe decenii, un sfert de veac, o jumatate de veac sau chiar pana la un veac. Mi se pare ca personalitatile si vremurile au un potential de sinergie si complementaritate care este mult mai constructiv social, decat cel de generatii biologice, o abordare care mai degraba poate impinge politic spre conflicte intre generatii sau abolirea impletirii energiei tinere cu intelepciunea matura.

Marturisesc ca sunt satul pana peste cap de parcelizari, teritorializari si contrapuneri politice, deci artificiale si interesate, ca intre haite, precum cele de rasa, clasa, gen, orientari sexuale (numai simplul fapt ca s-a ajuns sa se vorbeasca de “orientari sexuale” reprezinta un tupeu politic nemarginit, in defavoarea bunului simt si a lucrurilor naturale), de campanii #metoo si/sau de #rezit cu o mie de masti etc., pentru care ar trebui sa ne autosesizam, ca opinie publica si interventie politica, pentru a le pune punct si a ne intoarce la normalitatea convietuirii interumane.

http://www.contributors.ro/editorial/generatia-1965-1975-momentul-nostru-politic-a-trecut-sau-n-a-venit-de-ce-nu-a-avut-romania-de-dupa-1900-o-%E2%80%9Egeneratie-mareata%E2%80%9D/

Reclame

Atacurile cibernetice anonime, in cautarea unui autor: Londra anunta ca ar putea stinge lumina la Moscova. O provocare condamnabila, care expune aliatii din NATO si securitatea internationala

11/10/2018

Dupa cateva atacuri cibernetice anonime, la nivel global, care au provocat daune si ingrijorari internationale, Lumea se tot intreba cine ar avea o asemenea capacitate si ce interese ar motiva-o. S-au dat unele raspunsuri, dar ele nu sunt credibile, prin prisma potentialului disponibil si a tintelor multipolare. Autorii potentiali sugerati sau direct si fara probe acuzati, nu intrunesc cumulativ cele doua conditii. Fie nu au potentialul cibernetic necesar, fie nu au interesul sa obstructioneze ordinea multipolara, ci dimpotriva.

Din laudarosenie sau pentru intimidare, un anunt venit dinspre Londra deschide o pista neasteptata. Ziarul Sunday Times a scris, citând surse la nivel înalt din domeniul securității, că britanicii au testat capabilități ce ar cauza pene de curent majore, inclusiv la Kremlin, dacă Rusia intră în Estonia, intervine în Libia sau atacă trupe ale Regatului Unit. ”De aceea (războiul) cibernetic este atât de important; poți intra în ofensivă și stinge luminile în Moscova pentru a le transmite că nu fac ce trebuie”, a spus una dintre surse.

Informatia scursa in presa britanica este condamnabila, prin conotatiile sale politice provocatoare, cu tinte numite cu subiect si predicat, emanand din sfera oficiala. Oricum a-i da-o, ea este tendentioasa si unilaterala. Ar mai fi fost de inteles, daca ar fi fost o reactie la o situatie de amenintare nominala. Desi nici atunci. Intrarea in logica spiralei si escaladarii nu este inteleapta. Este pentru toti perdanta. Ministrul adjunct de externe Oleg Syromolotov a reacționat explicativ si preventiv, avertizand ca, la posibilele atacuri cibernetice pe care Londra le-ar lua în considerare, Moscova va avea o riposta severa si legitima. ”Marea Britanie a fost inamicul Rusiei de la Ivan cel Groaznic și până acum. Dacă fac asemenea declarații, probabil că vor încerca, dar noi ne vom apăra și răspunsul va fi destul de sever”, a declarat Syromolotov. “Probabilitatea”de a „incerca” a britanicilor, evocata de oficialul rus, este o groapa de suspiciuni in care, in mod paradoxal, liderii britanici tarasc Londra in mod ilogic si gratuit.


Nu-mi place ce se intampla in PSD: Acum, si tema tradarii. Este ultima, inaintea sfarsitului? Adio, PSD!

11/10/2018

Ceea ce se intampla, acum, in PSD, cu stenogramele datatoare in gat a lui Dragnea, seamana foarte mult cu ce s-a intamplat in fostul PDL, inainte de prabusire. Atunci, doua teme mari au fost puse in scena, de catre adversarii dinauntrul si dinafara PDL. In primul rand, izolarea de mase a lui Basescu, liderul care fusese locomotiva partidului. In al doilea rand, ruperea de partid a liderului.

Insa reactia lui Basescu la acele masinatiuni intra si extra-partid a fost uluitoare. Nimeni nu a anticipat-o, motiv pentru care toti adversarii anti-basisti au pierdut. S-ar putea spune ca pe mana lor. Inteligenta politica a lui Traian Basescu, care avea un acut simt al momentului, i-a relevat oportunitatea, i-as spune magnifica, sa se desparta neintarziat de PDL, atunci si acolo, aruncandu-si in defazaj toti adversarii. A si facut-o, ascultandu-si al saselea simt, prin celebrul mesaj video: “Adio, PDL!”.

Probabil ca regizorii puciului din PSD si operatiunii psiho-socio-politice de tocare marunta a liderului in perceptiile populatiei s-au inspirat din istoria fostului PDL. Ei mizeaza, se pare, cu mare inspiratie, pe faptul ca Liviu Dragnea este incapabil sa spuna “Adio, PSD!”. Culmea este ca in privinta pulsiunilor autoritariste si a energiei cu care a propulsat garnitura PSD, Dragnea pare sa fie o clona reusita a lui Basescu. Mai putin in privinta simtului realitatii si a inteligentei de a se dezlipi de partid, de unde isi trage si puterea.

Diferenta vine, cel mai probabil, din diferentele de statut si de aspiratii ale celor doi. Basescu era sef al statului, la al doilea mandat, nu mai avea ce sa obtina, decat sa curete locul pentru PMP, pe care l-a fondat dupa plecarea de la Cotroceni si pe care il foloseste pentru a-si pompa energia politica, se pare inca departe de secatuire, pe esichier si in ordinea post-era care ii poarta numele. Dragnea nu este sef al guvernului, nu are nicio sansa sa fie. Sortii ii sunt inca potrivnici si in privinta anuntarii si sustinerii de catre PSD a candidaturii sale la alegerile prezidentiale de anul viitor.

Totusi, astrele nefavorabile sunt in tranzitie prin harta sa natala, pe segmentele politico-juridic si de putere. Intr-un an-doi, pana la prezidentiale si respectiv parlamentare, multe lucruri se vor schimba. Daca Dragnea ar spune “Adio, PSD!”, i-ar lasa pe pucistii interni si detractorii externi fara obiectul criticii, inapoia caruia toti acesti limbisti si clantai fripturisti  isi ascund propriile ambitii si, mai ales, slabiciuni. Fara Dragnea, PSD va sucomba. Ceea ce, pentru disparitia clicii interne, nu ar fi deloc rau, din punct de vedere al primenirii mediului politic al stangii.