Doua generatii marete. Romania, intr-un nou punct de inflexiune. Vom avea a treia generatie mareata?

Ba, pardon! Cum n-a avut?! Generatia care a industrializat, modernizat si culturalizat Romania, ce a fost? Modelul suveranist si intensiv a fost maret, iar aplicantii lui au avut o maretie de sacrificiu. Trebuie sa ne intre bine in cap, niciun sistem sau regim politic nu este “maret” pe vecie. Mai devreme sau mai tarziu, limitele vor fi atinse si isi vor face simtita prezenta. Daca semnalele de declin nu sunt luate in seama, totul se poate prabusi, din cel mai inalt varf, pana in cel mai adanc abis.

Aici e mare arta, sa te inscrii pe panta de ascensiune a unui model de dezvoltare si sa te mentii in platoul sau pana in punctul de inflexiune, de la care incepe coborarea, momentul cand trebuie abandonat si facuta o noua alegere, privind calea-social politica de urmat.

Dar mareata a fost nu numai generatia care s-a inscris pe panta de ascensiune si in platoul modelului de pana in 1989, al carui punct de inflexiune a fost la inceputul anilor 1980, ci si generatia care si-a asumat raspunderea, cu pretul propriilor pozitii, sa abandoneze sistemul comunist si sa-l inlocuiasca cu unul liberal. Chiar daca revolutia s-a facut in extremis si cu sacrificiile cunoscute, pentru ca altfel nu s-a putut, datorita represiunii interne, dar si, mai ales, supravegherii din partea “fratelui mai mare” (fosta URSS).

Deci, Romania a avut doua generatii marete, una de aur, cred, din anii ’60-’70 ai secolului trecut, si o alta de 10-15 ani de dupa 1990, probabil de platina (sau, oricum, inestimabila), pentru pastrarea integritatii si ridicarea din cenusa dictaturii unipersonale, probabil de aur ca intrare in NATO si UE, probabil de argint, ca realizari economice, pana in punctul in care curba de dezvoltare iese din platou si incepe sa coboare. Romania se afla, prin urmare, in zodia unei noi optiuni social-politice, care reclama niste personalitati de leadership si o generatie cel putin la fel de marete.

Asi mai observa ca greseala de a nu abandona la timp vechiul sistem politico-economic, de dinainte de ’90, nu a fost o greseala de generatie, ci o greseala de leadership politic (nedemocratic, unipersonal). Sper ca Romania sa nu mai piarda primul tren spre viitor, dar cred ca acest lucru va depinde in egala masura de cele doua ramuri ale puterii executive, care nu vor trebui sa se cramponeze de putere sau de un regim caruia i-a trecut vremea.

PS/NB: Cred ca mai inainte de a vorbi de generatii ar trebui sa vorbim de personalitati si vremuri. Nu poate nega nimeni ca, de pilda, tanarul premier Petre Roman si seniorul presedinte Ion Iliescu au apartinut aceleiasi epoci revolutionare, in care conceptul de generatie biologica s-a topit in cel de generatie a epocii sau, intr-un cuvant spus, in conceptul si realitatea de vremuri, de schimbare si tranzitie social-politica. Fara dialog si interferente, doar cu tribalizari si hiatusuri pe criterii biologice, de „generatie”, schimbarea si tranzitia nu ar fi avut loc.

Nu impartasesc conceptul amorf de generatie, care de pe pozitiile cuiva nascut si crescut in comunism cu greu se poate sustrage abordarilor “colectiviste”. Mi se pare mai “tipologic”, un determinativ pe care il prefer pentru a nu spune “liberal”, pe care il detest la fel de mult ca pe cel de “colectivist”, ca mai inainte de aproximarea generalizata de “generatie” sunt abordarile precise si concrete de “personalitate” si “personalitati” – in intelesurile de individ/indivizi cu nume, prenume si opere de geniu sau performante cu impact national sau global – si de “vreme” si “vremuri”, cu sens de timpuri istorice.

Cred ca vremurile au nascut personalitatile, iar daca vrem totusi sa folosim conceptul de “generatie” ar trebui sa-l raportam la o epoca sau o perioada de timp suficient de lunga si de semnificativa, ceea ce inseamna ca generatia unei epoci inglobeaza de fapt mai multe generatii biologice. De fapt, in istorie se vorbeste mai mult despre epoci de aur, decat despre generatii de aur, primele putandu-se intinde pe mai multe decenii, un sfert de veac, o jumatate de veac sau chiar pana la un veac. Mi se pare ca personalitatile si vremurile au un potential de sinergie si complementaritate care este mult mai constructiv social, decat cel de generatii biologice, o abordare care mai degraba poate impinge politic spre conflicte intre generatii sau abolirea impletirii energiei tinere cu intelepciunea matura.

Marturisesc ca sunt satul pana peste cap de parcelizari, teritorializari si contrapuneri politice, deci artificiale si interesate, ca intre haite, precum cele de rasa, clasa, gen, orientari sexuale (numai simplul fapt ca s-a ajuns sa se vorbeasca de “orientari sexuale” reprezinta un tupeu politic nemarginit, in defavoarea bunului simt si a lucrurilor naturale), de campanii #metoo si/sau de #rezit cu o mie de masti etc., pentru care ar trebui sa ne autosesizam, ca opinie publica si interventie politica, pentru a le pune punct si a ne intoarce la normalitatea convietuirii interumane.

http://www.contributors.ro/editorial/generatia-1965-1975-momentul-nostru-politic-a-trecut-sau-n-a-venit-de-ce-nu-a-avut-romania-de-dupa-1900-o-%E2%80%9Egeneratie-mareata%E2%80%9D/

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: